ROL INVERSAT

20.09.13 by

Îţi aminteşti când îmi vorbeai despre tranziţie, iar eu nu înţelegeam de ce?
De ce încercai să mă convingi despre firescul lumii fără Dumnezeu? Îţi aminteşti graba preludiului din amurg, tăcerea locomotivei staţionată-n halta cea nouă, libertatea ce ne-am arogat-o şi care a întemniţat firava pasăre a lui Brâncuşi, în plenitudinea zborului ei spre un albastru infinit? Îţi aminteşti cum întorceam spatele oglinzii şi-i spuneam că e o mincinoasă?
Într-o clipă neaşteptată, locomotiva s-a urnit din loc şi s-a dus. S-a dus…, pentru totdeauna.
Ah! Locomotiva aceea…! S-au depărtat şi oamenii pe care amândoi îi cunoşteam şi nu ştiu cum se face, că ei sunt mereu pregătiţi s-o ia de la capăt. Noi, nu. În inconştienţa lor, ei mereu fac aşa, dar nu, nu! Eu am alte principii.
Când dorul de poveştile învăţate pe de rost mă împinge nemilos spre confuzie, o slăbiciune stranie îmi aminteşte că sunt .., că…, recunosc, că sunt bătrân! Dar nu, nu-ţi fie milă de mine! Tu ştii că sunt puternic şi de aceea, numai pentru acea amintire, mă voi şcoli, voi merge la cabinetele frumuseţii, voi tăia riguros, fără milă, din lista primăverilor, fără să las mediocrităţii şansa supremă a deprimării. Nu mă voi lăsa copleşit de tarele singurătăţii şi sunt hotărât să imit acţiunea acelei poveşti de dragoste auzită de demult. Îţi aminteşti când îţi spuneam că-mi place muzica de film? Ei, voi asculta muzică de film, a filmelor de dragoste, voi alerga ţanţoş prin faţa casei, mă voi căţăra, ca oamenii paşnici, de zidurile mănăstirii de la Lainici. A…, ce spuneam? Spuneam că, totuşi, voi trăi!
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*