Resuscitarea artruismului poetic

06.03.17 by

După ce ai publicat patru volume de versuri, fiecare dintre ele beneficiind de una-două cronici literare de întâmpinare, cumva favorabile, iar tu, ca autor, Gela Enea, ești cam nemulțumită, te hotărăști să pui piciorul în prag și să-ți alcătuiești o… antologie. Doar, tot așa, sorescian vorbind, Singur printre poeți (1964), citind încolo și încoace, văzând ce alandala se scrie poezie prin revistele vremii, ție, contemporane, poeta a ieșit în rada portului (lirico-etic) vociferând maiakovskian – Dați-mi voie să trec (1996). Poruncitor, având un resort biografic imperativ, sinele creator preaplin de spațiul concentraționar, oferit până atunci și lui eu, cel din semnătură, și-a oferit toate diligențele cuvântului nu numai rostit, ci și tipărit. Fiindcă în această micro-antologie (doar a 34 de poeme, din patru volume!?) „tropotul” cuvintelor a cunoscut cele mai suprarealiste expuneri. Figurile de stil, uzitate în modernism, s-au transformat în postmodernism, prin participare mai mult rațională și mai puțin afectivă, încât ideea de comunicare, prin șocul produs, rămâne în seama decriptorului.
Teoriile moderniștilor anglo-saxoni s-au circumscris formelor poetice închise (metaforă, semnificat, cod principal, transcendență, ș.a.) pe când în postmodernism, poetul își exprimă deschis participarea, fiind un antinarativ.
Și totuși nu în puține formulări, poeta noastră afirmă un automatism psihic pur, răspunzând în timp lui Andre Breton. Automatismul gândirii, de care făcea atâta caz francezul, după ce se afișase, în parte și a biruit, receptarea poeziei lui G.Apollinaire.
Pentru contemporanii Doamnei Gela Enea, să punctez faptul că suprarealiștii nu excludeau visul, parataxa, ironia, retorica, nici schizofrenia.
Oricare din poemele conținute în ultimele două volume – măști (2015) și neurophobia (2016) – poate fi capabil de a oferi exemple edificatoare pentru, precum și imbolduri de a crea stări metonimii și semnificații.
Pentru decodare, mi-am luat îngăduința să dezvolt două marginalii critice la două poeme:
a) cocoșul are dreptul la o secure ascuțită și
b) eu &eu
a) Personificarea păsării de curte (la unele popoare asiatice – chinezi, japonezi, vietnamezi ș.a., intrate în mitologie, se realizează după toate preceptele unei justiții imanente: respectul pentru cel condamnat, prețuirea pentru viața lui integră. Îi este exclusă barbaria, comportamentul sfidător, folosirea pentru ultima lovitură a unor obiecte tăioase, greoaie, sâcâitoare.
Fiindcă… Dumnealui a îmbătrânit și în cântec tot ateptând, ca să se „refugieze” dincolo de zarea zilelor, precum „bunicul pe americani” – deci, șocul poetic, produs în contemporaneitatea autoarei – o deplasează într-un alt mod al gândirii. Ideea este una a dezavuării morții întâmplătoare. Dispariția ființei în univers se cuvine înfăptuită cu o reală și motivată chibzuință. Numai așa se poate înțelege „măreția morții”. (nu asemenea gânduri se înfiripau la gladiatorii de la Roma??)
Domnilor cârtitori și evaluatori de tristeți ale clipelor nefericite! Vedeți cum dintr-un obicei străvechi, și perpetuat până departe în veac, secționat în continuitatea lui de un poet intuitiv, face să se iște o puzderie de beneficii estetice! Așa arată unii poeți moderni, al căror nume este de reținut.
b) Versul „să pășești nebun cambrat de frâul iubirii” – vers de o minunăție stilistică aparte -, care deconspiră ipoteticul începu al unei scene de iubire frenetică, adună într-o simetrie perfectă dorință și împlinire, pe fondul zdrențuros al unui cotidian alternativ: – femeie-bărbat.
Cine își îngăduie o comparație între cântecul poeziei de dragoste tradiționale, cu descrieri de sentimente, în care epitetele ornante încarcă și limpezesc, aici, în poezia modernă, tradiția s-a refugiat într-o pândă presimțită. Pe podium stă duritatea observațiilor, ca într-o declarație de război. E un fel de Scara 1/1 a Ninei Cassian. Deci, departe de Țara fetelor, a Mariei Banuș. Parcă mai aproape, și nu prea, de Ana Blandiana. Finalul poemei eu&eu este de tot interesul subtilităților omenești (în plan literar, estetice).
N.B.
– Desprind câteva formulări stilistice în linia celor tradițional-cunoscute: „amanții să sfârâie în sarea desfrâului”, „coclaurile sărate ale memoriei”, „îngerii căzuți în depresie de atâta sex poetic”, „ toamna și-a împlântat rugina în vers”, „botul catifelat al tristeții”, „își ține umbra în fiole” „ochii sunt două patinoare rotunde” ș.a.m.d
– antologia Cocoșul are dreptul la o secure ascuțită, Ed. Aius, (2016), beneficiază de o excelentă prefață analitică a domnului Ștefan Vlăduțescu.
februarie, 2017
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. Enea Gela

    Mulțumesc, Domnule Profesor, Marian Barbu!

Leave a Comment

ERROR: si-captcha.php plugin: GD image support not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable GD image support for PHP.

ERROR: si-captcha.php plugin: imagepng function not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable imagepng for PHP.