RECEPTAREA ROMANEASCĂ A PRIMULUI SCRIITOR STRĂIN LAUREAT AL PREMIULUI GONCOURT

03.03.16 by

RECEPTAREA ROMANEASCĂ A PRIMULUI SCRIITOR STRĂIN LAUREAT AL PREMIULUI GONCOURT

Motto: „Si el teatro o la novela no son tecnicas del conocimiento, al igual que la fisica o la biologia, la filosofia o la psicologia, no sirven, no nos ajudan a comprender, no nos permiten avanzar por el duro y a menudo triste camino del destino humano” (Vintilă Horia)

Scriitor cenzurat în cultura comunistă, receptarea lui Vintila Horia (1915-1992, vezi lansarea la Târgul Gaudeamus din Bucuresti pe 20 nov. 2010 a volumului V. Horia, Contra naturam, Ed. Criterion Publishing, 2010, partea I-a, https://www.youtube.com/watch?v=-fK9Q9HL5lI ) s-a configurat ca un „fenomen cultural unic”, atât prin refuzul oficialilor culturii comuniste și post-comuniste, cât şi prin „amploarea eclatantă a recunoaşterilor internaţionale”(cf. D. Anghelescu la Cernăuți si Barbu Cioculescu, Peregrin în eternitate, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.2/2015, p. 4, http://www.editurapleiade.eu/Reviste/2015%20Acolada%20nr.%2002.pdf ). Ilustrarea cenzurării oficiale de azi a laureatului român al Premiului Goncourt este oferită de refuzul publicării la Humanitas a scrierilor lui Vintilă Horia (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran prin lăutărismul lui Pleșu, in rev. „Acolada”, Satu-Mare, anul V, nr. 1/2011, p.17, http://www.scribd.com/doc/167071165/IsabelaVasiliuScrabaCioranPlesu , sau http://www.romanianstudies.org/content/2011/02/isabela-vasiliu-scraba-cioran-prin-lautarismul-lui-plesu-despre-inocularea-rusinii-de-a-fi-roman/ , precum și http://isabelavs.go.ro/Articole/IVScioranPlesu-16.htm ), fosta Editură Politică preferând „fleacurile lui Paolo Coelho” (cf. Monica Nedelcu, a se vedea si Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulcănescu într-un dicționar de Humanitas, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/isabelavs-vulcanescudictionar/ ).

Pentru Monica Nedelcu (având un remarcabil doctorat în 1988 în literatura lui Vintilă Horia) exilul fără sfârșit la care a fost constrâns scriitorul anti-comunist Vintilă Horia s-ar fi datorat menținerii la putere după 1990 a „liotei comuniste”. O părere similară avea Camilian Demetrescu (artist și scriitor „italian” bun prieten cu Vintilă Horia) și Ion Varlam (Pseudo-România. Conspirarea deconspirării, București, 2004), nepot al istoricului academician Radu Rosetti (1877-1949), asasinat în temnița comunistă de la Văcărești pentru „un presupus delict de opinie” (vezi Camilian Demetrescu, Exil, Ed. Albatros, 1997, p.13), atare „infracțiune” ducând în primele două decenii de după al doilea război mondial la umplerea lagărele de muncă și a celor peste 300 de închisori comuniste cu milioane de români. După ce a citit Persecutez Boece (Lausanne, 1987), Camilian Demetrescu (1924-2012) i-a scris autorului că „pentru a atinge universalul trebuie mai întâi să-ți iubești și să-ți aperi rădăcinile” și că Persecutați-l pe Boetius ar „șterge de pe obrazul chinuit al țării încă una din murdăriile scuipate cu furie oarbă de fiara comunistă: deportarea intelectualilor în Bărăgan, după ani de temniță distrugătoare. Metodă de exterminare ce atinge un grad de cruzime și de cinism nemaiîntâlnită în macabra istorie a represiunii politice” (Camilian Demetrescu, Scrisoare deschisă lui Vintilă Horia, în „Cuvântul Românesc”, Canada, mai 1988 retipărită în Exil, Ed. Albatros, București, 1997, pp. 412-422). Vintilă Horia ar „spăla această murdărie, dovedind că deportările, în loc să strivească, s-au transformat în adevărate bancuri de probă ale vitalității neamului” care a „continuat filonul atât de fertil al filozofiei românești dintre cele două războaie” (C. Demetrescu, Exil, vol. I, 1997).

Din Jurnalul unui țăran de la Dunăre (Paris, 1966), universitara madrilenă Monica Nedelcu reține caracterizarea vremurilor noastre în care ideologiile pentru folosul masselor au universalizat războiul: „Pe zi ce trece înțeleg tot mai bine că pacea nu există la scara omenirii și că doar individul o poate dobândi prin ascetism și credință” (V.H). Dar și prezentarea pe care Vintilă Horia o face romanelor sale profund metafizice „îmbrăcate în istorie fără a fi legate de vreo cronologie” (Jurnalul unui țăran de la Dunăre, 8 ianuarie 1965). Adresate unor cititori culți, tematica scrierilor universitarului Vintilă Horia ar fi reductibilă la ideea de profanare prin politic (massele sunt atrase de ficțiuni ieftine) în opoziție cu „salvarea prin religie și individual” (apud. Monica Nedelcu, Exil fără sfârșit, în rev. „Origini”, SUA, nr. 4-5/2010, p. 7 ). Despre profanarea prin politic a evocării lui Vintilă Horia în decembrie 2015 la Segarcea scria pe Facebook un comentator la finele lui 2015, fără a bănui confirmarea din 20 ianuarie 2016 pe care avea să i-o ofere reiterarea plicticosului scenariu al oferirii/ retragerii calității de „cetățen de onoare”, ofertă/ retragere începută la Târgul Ocna si coborâtă (via Maramureș) în Dolj, scenariu răsuflat prin care unii trag bani de la bugetul României. Viața respectivului comentariu de Facebook – unde diploma de cetățean de onoare a orașului Segarcea fusese comparată cu poza Angelei Merkel cu Obama, ambele având în comun domeniul politicului–fusese, e drept, cam scurtă.

Alte aspecte ale unicității receptării „genialului romancier” (cf. Manuel Garcia Vino) Vintilă Horia, „autor de o cultură enciclopedică și de o credință profundă” (cf. Jose Javier Esparza, 23 dec. 2009, vezi si partea a II-a a lansării pe 20 nov. 2010 a eseisticii lui Vintilă Horia publicată de Gabriel Stănescu în volumul V. Horia, Contra naturam, 2010, https://www.youtube.com/watch?v=KFyjIrPflAA), le-ar constitui includerea lui Vintilă Horia în prestigioase volume de istorie literară occidentală și traducerea în peste patruzeci de limbi, „în tiraje şi retipăriri fulminante” (D.A.) a romanului Dumnezeu s-a născut în exil pentru care autorul a fost în 1960 recompensat cu cel mai mare premiu literar al Franței (primit cândva si de Marcel Proust), iar în 1961 la Milano în Italia cu o medalie de aur (Medalla de Oro de „Il Conciliatore”, cum aflăm din vol. Vintilă Horia, El despertar de la sombra, Madrid, Editora Nacional, 1967).

Iar aceste lucruri normale într-un spațiu al libertății de gândire promovând valorile autentice, s-au întâmplat în ciuda opoziției scrâșnite a eminențelor cenușii din cultura reperistă de după Cortina de fier supusă permanent unui terorism ideologic. Păstrând cuvenitele proporții, mai trebuie adăugat că editările și traducerile lui Vintilă Horia în peste patruzeci de limbi nu au rezultat pe calea dirijismului cultural (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiată sub șocul „sperieturii cu termeni grecești”, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 295/ 2014, din 16 -31dec. 2014, pp.19-20, sau în revista americană on-line http://www.clipa.com/print_a12738-O-carte-premiata-sub-socul-sperieturii-cu-termeni-grecesti%e2%80%9d.aspx ) și nici n-au fost finanțate de la bugetul unei țări cu peste 23 de milioane de locuitori, ca în politica de difuzare în limbi străine a scrierilor și omagiilor lui Ceaușescu în comunism și a lui Andrei Pleșu după 1990 (despre editarea în 2006 la Paris a lui Pleșu, a se citi Radu Portocală, Prieteniile păguboase ale I.C.R., din care aflăm cum s-a pus la cale cu bani din bugetul României „aclamarea în franceză” a tezei de doctorat în istoria artei scrisă de Pleșu, expresia cu „aclamarea” fiind folosită de M. Neamțu în volumul omagial pe care acest salariat al lui A. Pleșu i l-a alcătuit directorului său), teză „expirată” din anii comunismului pe care în 2006 n-o „aclamase” spontan nici un mare editor parizian, vezi http://portocala.wordpress.com/category/icerisme/page/2/ , precum şi demisia lui Radu Portocală din postul de director I.C.R.-Paris, dec. 2006, relatată în rev. „Cronica română”, Bucuresti, http://www.cronicaromana.ro/index.php?editie=1226&art=62352; Remarcabil e faptul că și după un deceniu de la demisia sa, scriitorul Radu Portocală a fost „cenzurat” la Târgul de carte Gaudeamus din noiembrie 2015 probabil din pricina dezvăluirii „aprecierii zero” la Paris a volumului Pitoresc și melancolie , vezi http://www.cotidianul.ro/cum-se-distruge-cartea-intitulata-un-presedinte-impotriva-romaniei-271764/ ).

Convins de necesitatea reintegrării scriitorilor exilați după 1945, Dan Anghelescu spunea la Colocviul international de la Cernăuți că „literatura exilului românesc e privită cu admiraţie şi interes în colocvii internaţionale la Universităţi din Praga, Bratislava, la Poznan, în reviste prestigioase: Europa (Serbia), Alternanţe (Germania) dar… nu şi în realitatea culturală a României de azi unde exilul literar e aproape la fel de ignorat ca în perioada totalitară şi menţinut la distanţă de un centru al interesului, studierii, clasificării şi interpretărilor de către specialişt” (referat științific care mi-a fost trimis prin e-mail pe 26 nov. 2015; observații similare găsim în Dosarele de Securitate dovedind urmărirea marelui istoric al religiilor Mircea Eliade care incerca astfel să convingă editorii comunisti din R.S.R. să calce pe urmele sârbilor, cehilor si polonezilor care-i difuzau după Cortina de fier volumele sale premiate de Academia Franceză, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade și brațul lung al inchiziției comuniste, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 269/ 2013, din 16 –30 noiembrie 2013, p.12, sau https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadewikipedii5/ precum si http://www.scribd.com/doc/186557642/IsabelaVScrabaEliadeWikipedii ). In toamna anului 2015 D. Anghelescu evidenția la Cernăuți că „istoria literaturii române nu va fi nici adevărată şi nu-şi va dobândi altitudinea morală, ştiinţifică şi educativă cât timp jumătatea din umbră nu va reintra în circuitul curent al valorilor naţionale” (cf. D. A., Receptarea actuală a scriitorilor români din exil, 2015; despre exilatul Vintilă Horia a se vedea și Isabela Vasiliu-Scraba, Vintilă Horia – istoric al filozofiei românești, în rev. „Poesis”, Satu Mare, nr. 236-237/ 2010, pp. 50-54, sau http://www.scribd.com/doc/176897482/IsabelaVScrabaVintilaHoriaFilozRomaneasca precum și „Origini/ Romanian Roots”, SUA, vol. XIV, nr. 4-5/ 2010, unde la pp.118-119 este art.: Isabela Vasiliu-Scraba, Vintilă Horia exilat, on-line http://www.scribd.com/doc/164505556/IsabelaVasiliuScrabaVintilaHoriaExilat ).

Fără a-și pune problema provenienței „reprezentărilor noastre mintale” Basarab Nicolescu se grăbea să concluzioneze într-un interviu din 2010 publicat de „România literară” că am fi manipulați (despre manipulare a se citi Isabela Vasiliu-Scraba, Indicii de manipulare în eseistica unui fost discipol al lui Noica, în rev. „Origini/ Romanian Roots, Norcross, GA, 30093, USA, nr. 1-2-3/2009, pp.112-114, sau https://marianhociung.wordpress.com/2012/10/29/isabela-vasiliu-scraba-indicii-de-manipulare-in-eseistica-unui-fost-discipol-al-lui-noica1909-1987-dl-ion-papuc/ precum și Isabela Vasiliu-Scraba,Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse, http://www.alternativaonline.ca/index1405.html sau http://www.scribd.com/doc/164909511/IsabelaVasiliuScrabaWikipediaRoPrintreRanduri ) de aceste reprezentări, și că științificii ar milita pentru împăcarea științei cu religia „mai mult decât teologii” (B.N.). Din păcate, chiar pledoariile fizicianului Basarab Nicolescu pe tema împăcării stiinței cu religia nu ne par a fi mai interesante decât cele consemnate de gânditorul religios Vintilă Horia în călătoriile lui „spre centre”. Din Jurnalul unui țăran de la Dunăre, Monica Nedelcu tradusese în articolul ei și fragmentul în care apare opinia lui Ortega y Gasset după care savanții ar fi niște „barbari moderni” creatori de ficțiuni din care lipsește Dumnezeu.

Preocupat de religie, fizicianului Nicolescu îi părea în mod ciudat că ar exista în cadrul bisericii ortodoxe române „medii fundamentaliste”. Nejustificată în niciun fel, opinia sa din 2010 despre mediile „fundamentaliste” nu a dat impresia a fi mult diferită de părerea „oficială” și azi, „oficială” în măsura în care gruparea din jurul revistei „22” publica senzaționala constatare a pelerinului Mirel Bănică după care ortodoxia românească ar fi un „fundamentalism”. Înclinăm totuși a crede că aspectul de așa-zis „fundamentalism” s-a ivit din simpla folosire în grabă a unor termeni acuzatori, spre a fi în pas cu moda discursurilor mediatizate intens după 1990. Deși mereu folosit spre a fi la modă, termenul de „fundamentalism” nu a fost cu rigurozitate definit nici de fizician, nici de salariatul micuțului institut condus de „cronicarul plastic” Andrei Pleșu „sub cupola Academiei”, salariat pelerin dispus cu mare ușurință să acuze ortodoxia de fundamentalism (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ sau http://armoniiculturale.ro/isabela-vasiliu-scraba-martiriul-sfantului-arsenie-boca-un-adevar-ascuns-la-centenarul-sarbatorit-la-manastirea-brancoveanu/ ).

Prin anii cincizeci Vintilă Horia reținea cu mai multă subtilitate un fapt caracteristic lumii desacralizate în care mulți sunt creștini doar cu numele: Anume că păgânismul care „controlează toate mijloacele eficace de propagandă” îndreaptă „voința de a aparține” nutrită de omul societății de azi către partide, secte, grupări totalitare” (Vintilă Horia, Speranța socialismului tragic, text publicat de Uscătescu în revista „Destin” nr. 8-9/ 1954, republicat în vol. Mihaela Albu & Dan Anghelescu, Eseistica lui Vintilă Horia – deschideri către transdisciplinaritate, Ed. Aius, Craiova, 2015, p.199). Romancierului dominând imperial trei culturi: română, franceză și spaniolă (vezi Isabela Vasiliu-Scraba în interviul despre rolul scriitorului în lumea contemporană http://www.scribd.com/doc/192386827/IsabelaVScrabaInterviuBacau ) „vacuitatea religioasă a sufletelor” îi apărea ca cel mai mare păcat al omului trăitor azi, în „vremuri de absolută falsitate” (V.H.). Interesat de posibilitățile de transcedere a lumii simțurilor (vezi vol. Vintilă Horia, Encuesta detras de lo visibile, Barcelona, 1975, a II-a ediție în 1980), Vintilă Horia va spune într-un interviu că „omul contemporan, nefiind religios, este incult” (interviu Vintilă Horia în rev. „Hesperides”, citat de Santiago Rivas în rev. „Origini”, Norcross, SUA, nr. 4-5. 2010, p.24, număr dedicat lui Vintilă Horia).

Pe pagina de facebook consacrată Centenarului nașterii lui Vintilă Horia, Marilena Rotaru (autoarea volumului Întoarcerea lui Vintilă Horia, Ed.Ideea, Bucuresti, 2002, vezi si filmul ei premiat https://www.youtube.com/watch?v=Gj3f7bwXLAo ) a postat pe 7 decembrie 2015 o scrisoare a Luciei Soreanu (sotia poetului Ion Sugariu, vezi http://www.ziaristionline.ro/2015/12/09/nepoata-sotilor-siugariu-acuza-lucia-soreanu-siugariu-a-fost-afectata-definitiv-si-iremediabil-de-socul-provocat-de-mae-roman-si-institutiile-statului-care-au-profanat-memoria-sotului-ei-eroul-ma/ ), cuprinzând spre sfârșit o frază din Vintilă Horia despre rolul si importanța rugăciunilor către Domnul nostru Iisus Hristos în destinul unui neam. In completarea scrisorii se poate viziona pe aceeași pagină de facebook inregistrarea din aprilie 1990 când poetul Ioan Alexandru a spus manifestanților din Piața Universității că în istoria omenirii „poporul român, pentru că se poate ruga, există și va exista până la sfârșitul veacului” (https://www.youtube.com/watch?v=tIWGZYQaa-w ). Tot în acest loc din Facebook se poate vedea o poză cu Nicolescu si Vintila Horia. Ea amintește de pățania extraordinarului eseu despre iminența descoperirii unui limbaj anagogic (Vintila Horia, Sur l’imminence de la decouverte d’un langage anagogique) eseu care, publicat la insistentele lui Basarab Nicolescu in revista 3eme Millenaire din ian-febr 1983, a pricinuit „alungarea” lui Vintilă Horia din paginile revistei de ca si cum redactia n-ar fi știut de ceea ce Camilian Demetrescu a numit „rușinea Scandalului Gouncourt” care „continuă și azi cu consimțământul tacit al clasei gânditoare”(C.D.). Un rol de mesager a avut Basarab Nicolescu si în răsuflatul scenariu cu cetătenia de onoare a orasului Segarcea, sămânță a unui scandal care, așa cum era de așteptat, n-a întârziat prea mult.

Cât privește reintegrarea la noi, în cultura post-comunistă , a operei „romancierului celei de-a patra dimensiuni” (cum l-a numit un critic francez pe laureatul Premiului Goncourt din 1960) ea apare în anul centenarului nașterii scriitorului „încă deosebit de problematică” (D. A.). Mult mai puțin problematice s-au dovedit în post-comunism tendințele impunerii lui Basarab Nicolescu plecat oficial din România în 1968. Fiindcă dirijismul acestei impuneri reiese din doctorate cu marele istoric al religiilor Mircea Eliade „transdisciplinarizat” via Nicolescu, atare dirijism fiind oarecum divulgat chiar de titlul volumului de „transdisciplinarizare” a eseisticii lui Vintilă Horia lansat pe 5 decembrie 2015 de Editura Aius din Craiova.

Referindu-se la exilul românesc (probabil la Vintilă Horia, Mircea Eliade, D. Găzdaru, Alexandru Randa, Dionisie Ghermani, St. Teodorescu, C-tin Amăriuței, E. Ionescu, Grigore Nandris, Marioara Golescu, Horia Stamatu, Nicolae I. Herescu, Alexandru Busuioceanu, Vasile Posteucă, G. Uscătescu, Nicu Caranica etc.), în referatul său prezentat la Universitatea din Cernăuți, Dan Anghelescu observa (citând o scriitoare exilată la Paris) că „o reintegrare a valorilor exilului în vizibilitatea publică ar răspunde unei tot mai acut necesare terapii a memoriei, pentru că „numai memoria este în măsură să redea unei societăţi peste care a domnit totalitarismul o respiraţie normală ori cvasi-normală.” (Monica Lovinescu, Seismograme, vol.Unde scurte II / Bucureşti, Ed. Humanitas, 1993, p. 60). Camilian Demetrescu era convins că „Vintilă Horia, scriitor de valoare europeană – este o punte care ne leagă de valorile spirituale ale Occidentului și o garanție a continuității românesti libere”.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*