Rău necurmat

09.06.12 by

Atâţia şerpi sunt printre noi,

Atâtea muşcături fatale,

Infecţii pline de puroi

Şi muribunzi pe trotuare,

 

Veninul curge peste tot,

Cadavre putrezesc prin ţară,

În jur, miroase, greu, a hoit

Şi răul nu vrea să dispară,

 

Atâtea soiuri sunt de şerpi…

Cu clopoţei, cu cozi şirete,

De se-nmulţesc sau de sunt sterpi,

Priviri pe noi le stau atente,

 

E iadul însuşi pe pământ

Şi-n jur, se năpustesc stihii.

Mă pipăi, ca să văd de sunt,

Căci morţii sunt, acum, cei vii?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revoltă

 

Au putrezit speranţele în noi.

Pe boltă, nici un înger să coboare.

Umblăm hibnotizaţi, cu ochii goi,

Şi nici o rază, nici un strop de  soare.

 

Stau cerşetori pe margine de drum,

Bolnavii mor , cu zile, prin spitale,

Şi pe ecrane, ni se vând orori,

Iar lacrimile se tot scurg amare,

 

Ce lume, ce moravuri, ce destin!

Un balamuc ce colcăie nervos,

Prin vene, n-avem sânge, ci venin

Iară durerea ne-a ajuns la os,

 

Ce bogăţii se-ntrezăresc în zare!

Doar hoţii, astăzi, construiesc avid!

Ei cheltuie-avuţiile pe mare

Şi nu le pasă că ne văd murind.

 

Atâta dezolare ne cuprinde…

Puşcăriaşi eliberaţi pe loc,

Şi disperare-n ochi ni se aprinde,

Suntem o ţară fără de noroc,

 

N-avem de lucru-n vatra asta mare,

Salariile se-njumătăţesc,

Atâtea rele şi atâta jale

Sunt astăzi, pe pământul românesc,

 

Prin magazine, ei, cu banii cheş,

Prin baruri şi localuri se desfată,

Şi limuzine mână, fără greş,

Ceilalţi, mizeri, în sărăcie-noată,

 

 

Iar politicienii-ndrugă-ntruna,

Promit un rai să fie-al tuturor,

De-a lor minciună, râde chiar şi luna.

Speranţele s-au năruit şi mor.

 

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*