RĂSCRUCI PRO BRÂNCUŞI

15.02.13 by

RĂSCRUCI  PRO BRÂNCUŞI
Constantin Brâncuşi a fost un  mare sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. 66666
Totuşi printr-o conjunctură istorică  nefericită, relaţia dintre Constantin Brâncuşi şi ţara sa natală a fost mult viciată în decursul timpului,  astfel că  astăzi o mare parte din opera  artistului nu se află în Romănia, la fel ca şi trupul său care este îngropat departe de ţară, altfel decăt şi-a  dorit artistul.
Ansamblul CALEA EROILOR de la Târgu Jiu  este în mod firesc, prin amploarea şi unicitatea sa, lucrarea dominantă,  a marelui artist pe care din fericire o avem astăzi în ţară , o creaţie fabuloasă, care alături de alte căteva lucrări, mai compensează  puţin din durerea produsă în sufletele românilor adevaraţi, de înstrăinarea operei întregi realizată în atelierul din Paris, pe care acesta a dorit atât de tare să o lase moştenire ţarii sale, dar nu a reuşit. 
Despre acest ansamblu monumental  s-a scris şi s-a vorbit foarte mult şi a constituit subiectul unui film documentar,  realizat în anul 2012 de poetul Horia Muntenuş, film  pe care il vom prezenta în intregime  publicului craiovean  în cadrul ZILELOR BRÂNCUŞI  pe 16/17 martie 2013, când se împlinesc 56 de ani de la dispariţia sa . 
 
Acum, în luna februarie 2013, am simţit dorinţa de a sărbători  “ a 147 a  RENAŞTERE” a lui Constantin Brâncuşi,  aici în  oraşul despre care el a spus  cândva :  “La Craiova m-am născut a doua oară. “
Memoria marelui artist a fost, este şi va fi  mereu  vie  în acest oraş  care l-a ajutat foarte mult pe Constantin Brâncuşi la începuturile sale, l-a  preţuit, l-a iubit, este azi şi va fi intotdeauna, un  loc “PRO BRÂNCUŞI“. 
 
De aceea noi, craiovenii de azi,  îndrăznim să ne adunăm 
sâmbăta 16 februarie  2013   la ora 19.19
în
Agora Artelor Arhitecturii
din
Craiova , Calea Unirii nr 64,
să  facem un
RĂSCRUCI  PRO BRÂNCUŞI ,
unde  vom sorbi din  lumina creativităţii sale imense,
pe care am moştenit-o şi pe care o purtăm în suflet
şi dorim să o transmitem la fel de vie,
craiovenilor de mâine.
 
 
 
 CRAIOVA  ŞI CRAIOVENII  “ PRO BRÂNCUŞI”   
 Născut la 19 februarie 1876, la Hobiţa, Gorj, Constantin era al şaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuşi (1833-1885) şi Maria Brâncuşi (1851-1919). Prima clasă primară a făcut-o la Peştişani, apoi a continuat şcoala la Brădiceni. Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă şi de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii şi birturi.  Ajunge în Craiova unde  în timp ce lucra ca ucenic, îşi face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie.
Găsindu-se că ar fi de cuviinţă să dezvolte aceste abilităţi, el este înscris cu bursă la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova  pe care o urmează în perioada 1894-1898 , perioadă care îi va marca  definitiv existenţă . 
“La Craiova m-am născut a doua oară. “   
De aici pleacă la Bucureşti unde absolvă Şcoala de bellearte în 1902  şi un an mai târziu pleacă la Paris, pe jos  după ce renuntase la banii pentru bustul lui Carol Davila –instalat la Spitalul Militar din Bucureşti- fiind  dezamagit de observaţiile şi pretenţiile comisiei de recepţie : “că nasul e prea mare şi epoleţii prea mici”, care anticipau perspectiva sa ca artist în Romania . “ Ar fi fost o muncă uşoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câţiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva care se înnăscuse în mine şi pe care simţeam că creşte, an de an şi de câţiva în rând, a izbucnit năvalnic şi nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fără nici un salut militar spre marea panică şi spaimă a doctorului Gerota, de faţă… şi dus am fost, pomenind de mama lor.”
La Paris  reuşeşte să-şi impună  stilul şi arta, stabilindu-şi  în mod definitiv locul lui ca artist genial şi chiar ca „unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor” (Jean Cassou). 
În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuşi şi-a creat o lume a lui, cu un cadru şi o atmosferă românească. 
La moartea sa, în 1957, statul român a refuzat să primească moştenirea lăsată de Brâncuşi – atelierul său parizian –, considerându-l pe sculptor un reprezentant al burgheziei decadente. 
 Atelierul lui Brâncuşi a revenit statului francez. Astfel Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, care spre marea dezamăgire a artistului nu au putut să-si găsească un loc în  ţara sa de suflet. 
De aceea foarte puţine  lucrări ale marelui artist se  află astăzi în România  şi dintre acestea   6 lucrări  sunt expuse în “CABINETUL BRÂNCUŞI”   care s-a deschis la Craiova în anul 1956, în cadrul Galeriei Naţionale de Artă, în care erau prezentate publicului  iniţial patru sculpturi de Constantin Brâncuşi: “Orgoliu “ (1905), “Cap de băiat “(1906), “Sărutul “ (1907) şi “Coapsa”  sau “Fragment de tors” (1909-1910)- provenite din colecţia Victor N. Popp,  la care s-a adăugat  ulterior  înca 2 lucrari : “Vitellius” (gips 1898 , provenit de la fosta Prefectură a judeţului Dolj) şi “Domnişoara Pogany” ( bronz din colecţia dr. Octav Moşescu)  
Muzeul de Artă din Craiova devenea astfel primul muzeu din România şi unul dintre primele muzee din lume care dedicau un spaţiu permanent prezentării operelor lui C. Brâncuşi .
 
Victor N. Popp s-a născut la 17 decembrie 1885 la Craiova, fiind fiul lui Nicolae T. Popp bancher, proprietar şi deputat liberal în colegiul I Dolj.  A urmat şcoala elementara si liceul la Craiova, iar între 1904 şi 1909 facultatea de drept la Paris.  După obţinerea licenţei în drept a fost avocat în Baroul Ilfov până în 1927 când s-a transferat la Baroul Dolj, iar în 1926 devine deputat în parlamentul României.
In timpul studenţiei la Paris s-a împrietenit cu sculptorul Constantin Brâncuşi, de la care a colecţionat 6 lucrări fiind al II-lea colectionar al operelor lui Brancuşi după americanul John Quinn . 
Victor Popp işi începe activitatea de colecţionare a operelor lui Brâncuşi în anul 1905 când la loteria organizată de Asociaţia Studenţilor din Paris lozul cel mare lucrarea “Orgoliul” a fost achizitionată de studentul Victor N. Popp. 
În acelaşi an Victor Popp îl va ajuta cu bani pe Brâncuşi să-şi mute atelierul din micuţa cameră din mansarda din Place de la Burse nr 10, în imobilul din rue Dauphine nr.16, nu departe de locuinta lui Theodor Pallady. 
Drept recunoştinţă pentru gestul frăţesc, Brâncuşi îi va trimite de aici înainte lui Victor Popp fotografiile operelor lui indicându-le denumirea şi însotindule de scurte mesaje de prietenie. Cea mai mare parte a corespondenţei Brancusi-Popp se va pierde în urma confiscării bunurilor lui Victor Popp de catre guvernul dr. Petru Groza. 
In anul 1906 Victor Popp achizitionează a doua lucrare a lui Brâncusi “Copilul” (versiunea din bronz), cu ocazia tombolei organizate la Bucureşti de pictorul Ştefan Popescu pentru a-l ajuta cu bani pe Brâncuşi. 
Celelalte lucrări ale lui Brâncuşi ajunse în colecţia Victor Popp au fost : “Supliciul” (1908), “Torsul”, sculptură în marmură albă – dăruită de Brâncuşi în 1910 cu ocazia  căsătoriei lui Victor Popp,  “Sărutul” sculptură în piatră, cumparată în 1911, iar ultima lucrare achizitionată de Popp a fost cea intitulată “Cap de băiat” .
Colecţia lui Victor N. Popp a fost recuperată de la Ostroveni în anii 1949-1950 de prietenul său C.S. Nicolaescu-Plopşor care era atunci directorul Muzeului Olteniei.  4 lucrări ale lui Brâncuşi din colecţia Victor N. Popp se află acum la Muzeul de Artă din Craiova şi anume; “Orgoliul” , “Sărutul”, “Torsul” şi “Cap de băiat”, iar celelalte două lucrări “Copilul” şi”Supliciul” se găsesc la Muzeul Naţional de Arta din Bucureşti. 
De reţinut că din lucrarea “Torsul” a fost găsit decât un fragment , iar “Sarutul” a fost găsită pusă greutate pe putina de varză la un vecin al conacului Popp.
Abia în 1964 Brâncuşi a fost „redescoperit” în România ca un geniu naţional şi, în consecinţă, ansamblul monumental “Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu cu “Coloana (recunoştinţei) fără sfârşit”, “Masa tăcerii “şi “Poarta sărutului “a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac şi fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.
“ Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor.”
„Am şlefuit materia pentru a afla linia continuă. Şi când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini. ”      Constantin Brâncuşi
 
Arh. Cristian Ciomu

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*