Prolific şi valoros Constantin Cubleşan

26.07.17 by

Prolific şi valoros  Constantin Cubleşan

Constantin Cubleşan este unul dintre cei mai prolifici scriitori români contemporani; statistic vorbind, a scris nouă volume de poezie, opt de nuvele şi povestiri, 11 romane, şapte cărţi pentru copii, patru volume de piese de teatru publicate, şapte piese jucate la diverse teatre (din Sibiu, Cluj, Arad, Baia Mare, Satu Mare, Sf. Gheorghe, Tg. Mureş, Sebeş, Suedia) şase dramatizări după cărţi pentru copii din literatura română şi universală, trei cărţi de publicistică, trei cursuri universitare, două cărţi la care este coautor. Domeniul său de bază este, indiscutabil, critica şi istoria literară, publicând 54 de volume, dintre care 11 cărţi dedicate lui Eminescu. În total, deci, 114 volume! Este o activitate creatoare de excepţie a unui om în care bunătatea şi modestia fac casă bună. Sau, cum completează Ilie Rad, „pe cât de activ este în viaţa literară, pe atât de energic mi se pare în viaţa cetăţii […] Mă întreb, de multe ori, când mai are timp şi pentru scris?Probabil că ferestrele apartamentului în care locuieşte sunt mereu luminate, o expresie a muncii neîntrerupte, a neodihnei şi a trudei în faţa foii de scris”.
La 70 de ani, Constantin Cubleşan „şi-a permis” să publice un volum în care să-şi prezinte rodnica activitate literară, să-şi antalogheze (aproape) toate recenziile despre cărţile sale. Este o metodă şi un instrument de lucru indispensabil pentru orice potenţial critic şi istoric literar al epocii sale sau potenţial monograf al său. Este o muncă de cercetător-bibliograf pe care o aşează la îndemâna celor care întocmesc dicţionare, enciclopedii, antologii etc. Dacă toţi marii scriitori şi-ar face o astfel de carte, ar fi întru-totul benefică, aşa cum erau indicii adnotaţi ai marilor reviste literare româneşti din colecţia „Bibliografie” a Editurii Ştiinţifice şi Enciclopedice coordonată de ilustrul editor şi monograf al lui Liviu Rebreanu, Nicolae Gheran. La noi, o lucrare similară, a întocmit scriitoarea Lina Codreanu pentru Theodor Codreanu, o lucrare demnă de un serviciu bibliografic al unei biblioteci naţionale.
Criticul şi istoricul literar Constantin Cubleşan a abordat toţi marii scriitori români clasici (Agârbiceanu, Alecsandri, Ioan Alexandru, Gr. Alexandrescu, Arghezi, Anania, Asachi, Bacovia, Blaga, Buzura, Caracostea, Caragiale, Călinescu, Cimpoi, Cioculescu, Cioran, Coşbuc, Creangă, Delavrancea, Eliade, Eminescu, Goga, Labiş, Macedonski, Minulescu, Fănuş Neagu, Papilian, Preda, D.R.Popescu, Rebreanu, Sadoveanu, Eugen Simion, Sorescu, Slavici, Voiculescu etc.) până la cei contemporani, unora dându-li-se şansa unor cronici de întâmpinare şi încurajare. Monografii clasice au fost dedicate lui Delavrancea (în 1982), Ion Lăncrănjgean (1993), I. Slavici (1994), Pavel Dan (1999), Caragiale (1999), Rebreanu (2001), N. Filimon (2003), R. Cojocaru (2004), L. Blaga (2005), Creangă (2006), Mihail Sebastian (2007), Bartolomeu Anania (2007), E. Cioran (2007), Urmuz (2014), Sadoveanu (2014), D.R. Popescu (2015), I. Druţă (2015), Constantin Virgil Gheorghiu (2016).
Dar, scriitorul asupra căruia Canstantin Cubleşan s-a aplecat cu pasiune şi autoritate critică este (nici nu se putea altfel) Eminescu, căruia îi dedică 11 cărţi. Criticul clujean comentează aproape toate cărţile despre Poetul naţional, ediţiile critice, antologiile etc., substituind astfel cunoaşterea exhaustivă a tot ce s-a scris despre „omul deplin al culturii româneşti” (C. Noica), în lipsa unei reţele naţionale de difuzare a cărţii, unde cei interesaţi pot afla apariţiile editoriale din toate colţurile ţării.
„Pentru oricare dintre cercetătorii literaturii române (critici, istorici literari, esteticiani, stilişti etc.), apropierea de opera eminesciană se face cu o netăgăduită emoţie, ca de un tărâm mirific pe care ori de câte ori îl escaladezi surpriza descoperirii de noi şi noi frumuseţi te copleşeşte, te încântă, dar te şi incită, te provoacă la alte şi alte frumuseţi, revenirii, la alte şi alte investigaţii”, mărturiseşte cu sinceritate Constantin Cubleşan în „cuvântul înainte” al primului op dedicat scriitorului preferat. În volumul, Eminescu în conştiinţa critică (1994) structurat în I. Biografia. Contribuţii documentare;II. Exegeza operei; III. Stilul şi limba; IV. Critica criticii. Ediţii. Laborator; V. Orizontul ştiinţific. Varia; VI. Meridianele universalităţii, Constantin Cubleşan semnalează şi comentează cărţile lui I. Roşu (Legendă şi adevăr în biografia lui M. Eminescu), D. Vatamaniuc (Eminescu), T. Vârgolici (Eminescu şi marii săi prieteni), Petru Rezuş (O copilărie nepereche), Victor Crăciun şi V. Smărăndescu (Drumuri şi popasuri), O. Minar (Simfonia veneţiană, „o farsă, o parodie”), G. Munteanu (Viaţa lui Eminescu), Edgar Papu (Lumini perene), Vl. Streinu (Eminescu), Ioana Em. Petrescu (Mutaţiile poeziei româneşti), Irina Petraş ( Un veac de nemurire), M. Ungheanu (Fiii risipitori), C. Ciopraga (Poezia lui Eminescu), Valeriu Anania (Imn Eminescului), C. Noica (Introducere la miracolul eminescian), Th. Codreanu (Modelul ontologic eminescian), M. Cimpoi (Căderea în sus a Luceafărului), D. Caracostea (Arta cuvântului), Perpessicius (Eminesciana), D. Popovici (Eminescu în critica şi istoria literară), I. Dur (Excerciţii de recunoaştere), Al. Piru (Eminescu, azi), Zoe Dumitrescu-Buşulenga (Eminescu) etc.
În Eminescu în perpesticvă critică (1997), Constantin Cubleşan constată că prin finalizarea publicării operei eminesciene (nu şi „bibliografiei critice pe măsură”), scriitorul total devine „provocator prin profunzimea şi bogăţia ideatică etalată”. Se exemplifică prin contribuţiile lui Tudor Nedelcea (Eminescu – Veronica Micle. Corespondenţa, Eminescu apărătorul românilor de pretutindeni, Eminescu şi socialismul şi Eminescu şi cugetarea sacră), N. Georgescu (A doua viaţă a lui Eminescu), G. Călinescu (Viaţa lui Eminescu), E. Lovinescu (Mite), D. Vatamaniuc (Eminescu şi Transilvania), N. Bellu (Eminescu şi Oltenia), Ovidiu Vuia (Misterul morţii lui Eminescu), D. Murăraşu (Naţionalismul lui Eminescu), Ilie Bădescu (Sociologia eminesciană), M. Cimpoi (Narcis şi Hyperion) etc.
Un studiu special este dedicat Luceafărului, [dar] şi alte comentarii eminesciene (1998), privitoare la preocupările teatrale şi de istorie, basmele în versuri, aforisme şi cugetări, publicistica economică şi pedagogică, starea sănătăţii.
Eminescu în orizontului criticii (2000) este rezultatul opiniei lui C. Cubleşean la comentariile altor specialişti, după apariţia sinistrului număr din Dilema din 1998 (revistă fondată de Andrei Pleşu, dar numele său nu apare pe acest număr incriminat). Problema Eminescu nu se bagatelizează prin apariţia multor comentarii asupra operei sale, a unor ediţii sau antologii; Eminescu nu este expirat, el este mereu actual, chiar periculos de actual, de unde şi vehemenţa unor „corecţi politic” împotriva sa. „Cercetarea eminesciană azi s-a instituţionalizat, chiar şi fără existenţa de facto a unui centru ştiinţific menit a coagula în jurul său, sistematic, toate abordările problemei, din ţară şi de peste hotare”, constată C. Cubleşan, comentând, în acest sens contribuţiile documentare la biografia Poetului ale lui Pavel Ţugui, G. V. Raţiu, Virgiliu Florea, Elie Cristea, I. Buzaşi, D. Vatamaniuc, Ov. Vuia etc., exegezele semnate de C. Barbu, Al. Zub, Ov. Ghidirmic, D. Vatamaniuc, A. Goci, Svetlana Paleologu-Matta, Th. Codreanu, G. Călinescu, Aurelia Rusu, Maria Ana Tupan, I. Cheie-Pantea, G. Munteanu, Mircea Popa, I. Filipciuc, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, D. Murăraşu, Tudor Nedelcea, Petru Creţia, Gh. Bulgăr, I. Iliescu, Victor Crăciun etc.
„La urma urmelor, atacul la baioneta de la «Dilema» a fost un factor pozitiv în privinţa fenomenului Eminescu”, o altă constatare a lui C. Cubleşan, prilejuind recitirea operei eminesciene de către specialişti „cu o seriozitate şi o acribie pe care altfel n-ar fi abordat-o”, scriindu-se cărţi şi probând astfel că Eminescu „e viu, că Eminescu e departe de a fi poetul de care ar trebui să ne despărţim, că pe Eminescu nu-l cunoaştem atât de bine încât să ne îngăduim obrăznicia de a nu-l mai citi”. Prin această grilă, C. Cubleşan comentează critic, în vol. Eminescu în reprezentări critice (2003), cărţile sau ediţiile semnate de M. Prepeliţă, I. Filipciuc, N. Georgescu, Al. Condeescu, Gh. Drăgan, Ioan Petru Culianu, M. Cimpoi, Petru Ursache, Al. Husar, Dan Mănucă, George Popa, Panait Cerna, Aron Cotruş, Marian Barbu, Gh. Bulgăr, Fl. Rotaru, D. Irimia, I. Frunzetti, Lucia Olaru Nenati etc.
„Permanentă făclie de devotaţiune” (T. Vârgolici) se dovedeşte şi vol. Eminescu în privirile criticii (2005), în care ideea „descoperirii unui nou Eminescu”, o găseşte în studiile pertinente semnate de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Artur Silvestri, I. Filipciuc, M. Drăgan, V. Muscă, M. Cimpoi, Th. Codreanu, G. Popa, Mihai Alin Gherman, C.M. Popa, D. Vatamaniuc, Ilarie Chendi, Gala Galaction, I.E. Torouţiu, N. Georgescu, Monica Spiridon, Adrian Voica, Paul Dugneanu, Mircea Tomuş, G. Muntean, Saluc Horvat, Alexandra Olivia Nedelcea etc.
„Proba promoţională” este volumul Eminescu. Ciclul schillerian (2006), în care cele patru traduceri din scriitorul german sunt doar pretexte pentru o creaţie originală, el fiind, de fapt, prelucrări „surprinzătoare prin cuantumul de personalitate cu care le încarcă”.


După două decenii de urmărire a „fenomenului receptării critice a lui Eminescu”, C. Cubleşan publică o nouă carte, Eminescu în comentarii critice (2008), pe marginea studiilor semnate de Călin L. Cernăianu, Gh. Ungureanu, D. Ivănescu, N. Georgescu, Th. Codreanu, Al. Dobrescu, Tudor Nedelcea, Cassian Maria Spiridon, M. Cimpoi, Cornel Ungureanu, Zigu Ornea, D. Micu, G. Popa, I. Buzaşi, I. Hangiu, I. Filipciuc, D. Irimia, N. Scurtu, G. Tomozei, Leca Moraru, Pamfil Şeicaru, I. Petrovici, etc., îndreptăţindu-l pe Th. Codreanu să afirme/confirme: „Imparţialitatea abordărilor şi pertinenţa judecăţilor de valoare ar putea să-l recomande pe dl. C. Cubleşan la realizarea unei istorii a eminescologiei de la începuturi până azi”, întrucât „el nu e nici indiferent la materialului investigat, găsind întotdeauna cumpăna dreaptă a judecăţii contribuţiilor”.
Altfel spus de Mircea Popa, C. Cubleşan „ şi-a asumat de mai multă vreme sarcina dificilă, dar nobilă în acelaşi timp, de a realiza un inventar cât mai complet posibil al criticii eminesciene[…] Înainte de toate trebuie admirate la acest autor consecvenţa atitudinii şi profesionalismul actului lecturii de care dă dovadă, îndeplinind o muncă utilă şi deosebit de necesară nu numai în plan local, ci şi naţional, prin crearea acestui adevărat repertoriu de teme şi lucrări închinate lui Eminescu, de care are nevoie fiecare cercetător care se aventurează în spaţiul eminescian. Cu o conştiinciozitate rar întâlnită, el adună, invetariază şi supune judecăţii actului său critic cele mai felurite cărţi închinate poetului nostru naţional, fie că e vorba de ediţii, fie de culegeri de studii colective sau individuale, de traduceri în limbi străine ale operei poetului, de demersuri biografice sau bibliografice, de studii de limbă şi stil, de interpretări didactice sau de situarea lui în context universal”.
Dar cine-i acest prolific scriitor care a abordat toate genurile literare? S-a născut la 16 mai 1939 în Cluj, într-o familie de învăţători. Şcoala primară a început-o în comuna clujeană Traniş, o continuă la şcolile din comuna Nearsova şi din Huedin. La Cluj, urmează liceul şi Facultatea de Filologie-Istorie-Filosofie a Universităţii „Victor Babeş”, unde susţine şi doctoratul cu teza Opera literară a lui Delavrancea (1982). Vocaţia spre literatură i-a fost descoperită de I.D. Sîrbu, profesorul său de limba şi literatura română de la „Liceul de Băieţi”, nr. 2 din Cluj, cum însuşi profesorul recunoaşte: Al. Căprariu şi Constantin Cubleşan „mi-au fost elevi chiar la liceul pe care îl descriu în «Caz disciplinar»” (I.D. Sîrbu, Opere, II. Corespondenţă. Ediţie îngrijită, cronologie şi note de Toma Velici în colaborare cu Tudor Nedelcea, introducere Eugen Simion, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2013, p. 790).
Debutează publicistic în 1956 în ziarul local „Făclia”, iar un an mai târziu, începe colaborarea la „Tribuna” şi „Steaua”.
Editorial, debutează cu volumul SF, Nepăsătoarele stele (1968). După absolvirea facultăţii, lucrează la Radio Cluj (1959-1962), apoi la „Tribuna”, unde a fost secretar general de redacţie, alături de regretatul Augustin Buzura. Din 1972 se transferă la Editura „Dacia”, între 1980-1988 este director al Teatrului Naţional din Cluj Napoca, din 1988 se transferă la „Steaua”, ca redactor şef adjunct. Din 1991 devine profesor asociat la Secţia de Teatru (nou înfiinţată) a Facultăţii de Litere a Universităţii „Babeş Bolyai), din 1999 este profesor universitar la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, primind, din 2005, şi conducere de doctorat. Între 1989-2005, a fost preşedintele Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. A primit importante medalii: medalia Jubiliară „Eminescu” (2000), Meritul cultural, cls. I în grad de ofiţer (2004), medalia Jubiliară a USR (2008), precum şi premii literare din partea USR, Asociaţia Scriitorilor din Cluj, Primăriei municipiului Cluj-Napoca, revistei „Unu”, festivalurilor „Liviu Rebreanu”, „L. Blaga”, „M. Eminescu” etc. Din 1999 este cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, pe care l-a onorat şi-l onorează în continuare.
Constantin Cubleşan este un nume de rezonanţă în peisajul literaturii române contemporane.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*