PRIVIND VIAŢA LA 80 DE ANI

17.01.13 by

PRIVIND VIAŢA LA 80 DE ANI

Rotunjirea anilor scurşi din viaţă m-a adus şi de data aceasta la un prag debunixx meditaţie despre cele ce s-au întâmplat de-a lungul anilor, despre locul pe care îl ocup acum faţă de ce îmi propusesem cândva, despre cele ce vor urma să mai fie. Ca o trestie gânditoare ce mă aflu şi eu pe lumea asta, asemenea gânduri nu m-au părăsit niciodată, dar acum, pragul celor 80 de trepte de viaţă mi se pare mai deosebit. Parcă mă pregăteşte mai altfel decât până acum pentru decada următoare, care s-ar putea să fie ultima. Da, s-ar putea, zice mintea, căci a visa la nemurire ar fi o adevărată nebunie, dar inima care trăieşte altă vârstă nu crede ce-i spune mintea. Mintea, de la o vreme şi-a ales nişte cărări separate de cele ale inimii, rămasă cu întârziere într-o lume mai bună. Mintea aceasta care se zbate să scoată scântei, dă îndemnuri inimii şi pe de altă parte se chinuie să desluşească taine pe care nu le-a dezlegat nicio altă minte, ridicând mereu aceleaşi întrebări: când şi cum a venit momentul să spun: “de-acum eu sunt o persoană bătrână”? Când şi cum şi-a făcut apariţia această etapă de viaţă? m-am întrebat de mai multe ori. A venit pe nesimţite, calmă, interiorizată şi în linişte…             Poate că a venit atunci când am simţit că nu pot să urc sau să cobor din autobuz în ritmul alert al celor ce plecau la muncă, sau când am fost întrebată pe stradă dacă nu am nevoie de ajutor, ori în vacanţele petrecute cu familia, când ritmul meu de mers nu mai era ca în anii anteriori şi degeaba îşi întorceau capul strigând să nu rămân mult în urmă, că tot ei renunţau la pasul întins şi veneau pe rând să îmi acorde braţul…

Cuvântul “bătrân” este atât de străin de mine, încât cu greu l-am îngenuncheat să stea acum cuminte pe hârtie. Întreaga fiinţă ascultă de inima care îl respinge, simte că nu-i aparţine…

Când, în treacăt, mă uit în oglindă, îmi apare un chip străin. Tresar, fiindcă îmi pare că din limpezimile oglinzii mă priveşte o necunoscută, zicându-mi cu hotărâre: dacă îmi păstrez tinereţea în spirit, nu mai contează ce-mi arată oglinda, şi-mi vine pe buze cântecul popular “La noi nu-i nimenea bătrân, doar vinul roşu din pahare” ori cuvintele tatălui meu: „Bătrâneţea este ca viţă de vie în toamna târzie. Când frunza i se zbârceşte şi se îngălbeneşte,  strugurele atunci e mai plin, mai roşu, mai dulce şi mai aromat”. “Da,tată, îi răspund tatălui peste timp, deşi, omul, ca şi natura, traversează cele patru anotimpuri, în interior are doar unul singur”. Anotimpul meu se află cam pe la 40-50 de ani, în perioada maximei înfloriri a personalităţii mele. Acum, ca şi atunci, eu îmi conjug verbele la timpul prezent şi viitor şi la modul optativ. Mă mai plimb şi prin anii tinereţii, mai mult dau iama prin anii copilăriei, dar repede revin la locul meu, cel la care fiinţa mea interioară s-a oprit fără să mă întrebe. În acel timp şi spatiu sufletesc am domiciliul stabil, aici e lumea mea, aici sunt eu, cea adevărată, aici locuiesc cu plăcere. Când scriu, eu mă adresez oamenilor cu care comunic pe unde nevăzute, aflându-mă la această vârstă.

 

Mintea mea a sărit mereu în ajutorul inimii, spunându-i că în anii de acum trebuie să rezolv acel exerciţiu de acceptare, de împăcare cu mine însămi, cu trecutul, cu frustrările, un exerciţiu de conservare a unui spirit liber, că acum pot să descopăr cu o imensă bucurie că inima nu poate îmbătrâni. Mintea a insistat, spunându-i inimii că în această etapă de viaţă pot să primesc, dar şi să ofer în continuare tot ce am mai bun în mine, deoarece porţile sufletului îmi sunt mai larg deschise şi scânteile de lumină şi caldura îşi găsesc mai uşor calea spre semenii mei.

 

Îndemnată de asemenea gânduri, în această etapă de viaţă am avut bucuria să îmi îndeplinesc, cu toată dragostea, rolul de bunică şi mai apoi, la 70 de ani, să fac debutul în scrieri, devenind mai întai colaboratoare la remarcabila revista « Observatorul » care mi-a oferit spaţiul unei ubrici permanente.  Acum, sarbatorind cei 80 de ani de viata, sarbatoresc si cei 10 ani dedicaţi scrisului, ani în care mi-au fost publicate scrierile în diverse reviste răspândite în lumea întreagă si am editat şase cărţi, cea de-a şaptea fiind în curs de apariţie. Scrisul înseamnă experienţă şi cunoaştere, el netezind calea spre cumpănire şi înţelepciune. Pentru mine, scrisul a fost şi încă este sursa de energie pentru următorii ani, menţinându-mă activă psihic, spiritual, sufleteşte, şi mă îndeamnă cu tărie  să continui, chiar dacă undeva la marginea vieţii şi a societăţii  şi să fiu eu însămi conştientă de valoarea mea, ca om.

 

Când am venit în Canada mi-am asumat riscul de a pierde tot ce am agonisit o viaţă întreagă, acceptând să câştig experienţa de a retrăi frumos şi de a reface alte valori, pe alte planuri, superioare. Un nou început este un adevărat miracol, el este cel care îmi hrăneşte acum starea de spirit. Omul – ca parte a naturii, precum aceasta, renaşte, se reface, se reinventează mereu şi mereu. Eu, cea de acum, sunt alta decât cea care am fost când am plecat din ţară. În acest fel am căpătat înţelepciunea de a crea o nouă scară a valorilor, ierarhizând lucrurile nu în funcţie de ceea ce ele reprezintă, ci mai ales, în funcţie de semnificaţia acestora. De aceea cred că pierderile şi nereuşitele din viaţa mea nu m-au pus la pământ. Pe acestea le-am asemuit întotdeauna cu nişte arcuri gata să mă propulseze azi spre ceva mult mai bun ce se va petrece în viaţa mea, mâine. Am ajuns în această etapă de viaţă amintindu-mi mereu că sunt atâtea aspecte sublime ale vieţii pentru care merită să lupţi ca să le poţi atinge.

 

Şi iată că acum privesc viaţa de la înălţimea celor 80 de ani, repetându-mi adesea un îndemn: dacă vârsta îmi aşterne cute pe faţă, să-mi menţin inima fără riduri, să fiu plină de speranţă, veselă, amabilă, să-mi hrănesc spiritul cu bucuria de a comunica cu semenii mei prin scris, după puterea şi priceperea pe care o am. Toate acestea, cred eu, constituie esenţa adevăratului triumf al bătrâneţii!

  

3 ianuarie 2013-trecând pragul celor de 80 de ani

 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*