Prezențe rabinice în perimetrul românesc

20.04.12 by

În anul 2008, la editura Hasefer, a apărut cartea Prezențe rabinice în perimetrul românesc, scrisă de Baruch Tercatin și Lucian-Zeev Herșcovici (București, 2008, 736 pagini). Lucrarea tratează viața și istoria rabinilor din România, între secolele XVI-XXI. Apariția acestei cărți și subiectul ei o plasează în categoria  celor mai importante lucrări referitoare la istoria comunităților evreiești din România. Volumul a fost privit de la început ca o operă cu valoare istorică și documentară foarte mare, autorii săi deschizând calea spre o cunoaștere mai aprofundată a ceea ce a însemnat viață religioasă evreiască pe teritoriul țării noastre.

Cei doi autori au încercat să elaboreze un dicționar biografic al rabinilor ce au activat în România începând cu secolul XVI, însă, lipsa documentelor din acea perioadă i-a făcut pe aceștia să trateze mai mult perioadele rabinatului din secolele XIX-XX, secole în care au apărut curți rabinice renumite în Transilvania, Moldova, Basarabia, Bucovina și Muntenia.

Partea de început a volumului (p.8-37) cuprinde pagini introductive constând în comentarii ale unor personalități precum Șef Rabinul Israel Meir Lau, Marele Rabin Menachem Hacohen (studiul „Dobândește-ți un rabin. Esența funcției rabinului la poporul lui Israel”), profesorul dr. Andrei Marga (studiul „Rabi, halaha, kehila!”), și dr. Aurel Vainer, președintele F.C.E.R. ( studiul “Avem nevoie de o carte despre rabinii din România”).

Volumul continuă cu o introducere sumară în istoria comunităților evreiești de pe teritoriul României, și, totodată, cu prezentarea mișcării rabinice și importanței sale ( Istorie evreiască, istorie rabinică. Aspecte din trecutul iudaismului și al rabinatului în România, p.37-73). Această parte are ca rol o mai bună înțelegere a cititorilor a noțiunii de rabin și explicarea rolului rabinilor în istoria îndelungată a poporului evreu. Așa cum explică chiar autorii: “Istoria poporului evreu este nu numai istoria unui popor, ci și istoria unei culturi, a unei civilizații și a unei religii: istoria iudaismului. De aceea, conducătorii lui Israel nu sunt numai oameni politici, ci și persoane din domeniul spiritualității iudaice. Dar cine sunt acești conducători spirituali ai lui Israel și cum se manifestă funcția lor? Răspunsul este: învățații în domeniul Torei, rabinii. Rabinul a fost conducătorul spiritual al poporului, funcție ce se regăsește și în societatea contemporană.” (p. 37). Autorii dau nenumărate informații referitoare la curțile rabinice din spațiul românesc, dar și referitoare la școlile rabinice din acest teritoriu. De asemenea, cititorii au ocazia să cunoască marile familii cu tradiții rabinice, familii ce au adus faimă rabinatului românesc.

Dicționarul biografic alcătuit de Baruch Tercatin și Lucian-Zeev Herșcovici conține 2000

de nume de personalități, din care fac parte “somități rabinice, admori, comentatori ai Torei, cazuiști, predicatori, rabini de comunități și sinagogi ca și oameni cu studii rabinice, dar care nu au ocupat o funcție rabinică și nu au făcut o carieră rabinică” (p. 33). Acest capitol al cărții – dicționarul – permite cunoașterea vieții religioase a evreilor din România, precum și a activității rabinilor din aceste locuri. Așa cum afirmă chiar autorii, prin crearea acestui dicționar ei au ocazia de a aprinde o candelă “în amintirea rabinilor din România” (p. 33).

Dicționarul are o structură clasică, numele rabinilor fiind ordonate în ordine alfabetică. Pentru fiecare personalitate prezentată în dicționar autorii oferă informații privitoare la datele biografice, informații despre studiile persoanei în cauză, precum și despre funcțiile deținute sau operele scrise. Totuși, anumiți rabini au parte de prezentări mai ample datorită operelor lor ce au fost mai larg răspândite. Precizarea aceasta o fac chiar autorii: “Din păcate, informațiile de care dispunem sunt inegale. Au fost rabini care au scris mult. Operele lor au fost și sunt, în continuare, larg răspândite. Alții au fost activi în viața socială, culturală și politică. Asupra lor am dispus de multe informații și le-am dedicat pagini întregi. Au fost însă rabini care nu și-au putut publica lucrările, acestea rămânând în manuscris și au fost uitate ori s-au pierdut. Au fost rabini care nu au conceput lucrări de ordin religios. Ei și-au desfășurat activitatea profesională și spirituală, iar apoi – după două-trei generații – au fost uitați. Unii au fost menționați în diferite lucrări pe baza citatelor din literatura cazuistică și de comentariu. În cazul acestora, am fost siliți să ne limităm la informațiile sumare pe care le-am avut.” (p. 33). Dicționarul include personalități din perioada secolelor XVI-XXI, astfel, cititorii vor fi plăcut impresionați să găsească în acest volum și nume ale unor rabini contemporani ce trăiesc în România sau a unor rabini originari din țara noastră.

Baruch Tercatin și Lucian-Zeev Herșcovici nu fac doar o descriere succintă a acestor conducători spirituali ai comunităților evreiești, ci, în cazul unor personalități rabinice contemporane, introduc anumite amintiri personale legate de persoanele în cauză sau chiar redau articole din presă referitoare la acestea.

Volumul conține și fotografii ale unora dintre sinagogile din România, sinagogi ce constituie dovezi ale vieții evreiești în țara noastră, precum și dovezi ale diversității extraordinare de curente religioase din cadrul iudaismului – curente ce s-au întâlnit în spațiul românesc,

influențându-se reciproc.

Ultimul capitol al volumului, numit Izkor (Ține minte), constituie o listă a rabinilor ce au fost uciși în timpul Holocaustului, autorii încercând să aducă un omgiu acestora. Rabinii deportați au jucat un rol important în crearea unei rezistențe spirituale în ghetourile din Transnistria și nu numai: “Trebuie menționată activitatea rabinilor deportați, de încurajare a celorlalți evrei. În ghetouri au fost organizate servicii religioase, rabinii țineau predici și lecții de Tora, organizau ceremonii de logodnă, căsătorie, brit mila, bar mițva, înmormântare. S-a înregistrat și un caz de acordare în ghetou a titlului de rabin unui tânăr.” (p. 68).

Volumul Prezențe rabinice în perimetrul românesc de Baruch Tercatin și Lucian-Zeev Herșcovici reușește să întregească ilustrările istoriei comunităților evreiești din spațiul românesc. Acest studiu umple golul care există în domeniul istoriei vieții religioase evreiești din Romînia și devine unul dintre cele mai de anvergură studii realizate în acest câmp de cercetare, un studiu de foarte bună calitate, sub forma unui dicționar. Totodată, lucrarea este o dovadă a faptului că spațiul românesc a dat poporului israelit mulți rabini care au contribuit la “menținerea tradiției iudaismului românesc” (p. 34), dar și a iudaismului în general, am putea spune.

Cei doi autori, Baruch Tercatin și Lucian-Zeev Herșcovici, merită tot respectul pentru răbdarea de care au dat dovadă în cercetarea făcută pentru un asemenea subiect, precum și felicitări pentru aducerea la lumină a numelor acestor învățați rabinici ce au modelat iudaismul și comunitățile pe care le-au condus.

 www.omniscop.ro

 

 

 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*