Preşedintele morţilor

17.09.12 by

După cum se ştie, populaţia României a scăzut continuu şi dramatic din 1990 încoace. De exemplu, în 1990 municipiul Sighet avea în jur de 44.000 locuitori, iar acuma, la Recensământul din anul trecut, din 2011, s-a văzut că are 35.347, deci cu apropape zece mii mai puţin.  Şi acest lucru este valabil, cu variaţiuni cantitative de la caz la caz, pentru toate localităţile din România. Astfel că, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, România mai avea anul trecut 19 milioane de locuitori în total, în locul celor 22 de milioane din 1990. Din anii ‘90 încoace, unii – evident – au murit, sporul natural al populaţiei este negativ, adică sunt mai multe decese decât naşteri, iar alţii au plecat definitiv din ţară. Dacă scădem de aici, din cele 19 milioane de români reali, minorii şi persoanele fără drept de vot, atunci avem o populaţie cu drept de vot undeva în jur de 15,5 – 16 milioane de cetăţeni. In realitate, cu o prezenţă la referendum de 8,45 milioane de votanţi, cvorumul a fost realizat în procent de aprox. 55%. Acesta este adevărul pur, nemistificat încă de neruşinarea băsistă.

Toată lumea a putut să vadă acest lucru, mai puţin aşa-zişii judecători de la Curtea Constituţională. Preşedintele Curţii, “judecătorul” Augustin Zegrean şi-a pus ochelarii de cal peste ochelarii de handicapat şi a ignorat cu bună ştiinţă realitatea. Preşedinta Biroului Electoral Central, Gabriela Bogasiu, pusă acolo pe motiv de prietenie apropiată cu Elena Udrea, a comunicat în fals la CCR un număr de 18,3 milioane de votanţi. Nimeni, nici măcar demagogii băsişti, cinici dar nu naivi, nu au crezut  nici un moment în această cifră. Inclusiv cei şase dintre aşa-zişii judecători de la CCR au ştiut foarte bine că nu sunt atâţia români cu drept de vot, dar s-au bucurat că au un motiv aparent legal, de fapt un pretext, ca să-şi servească stăpânul.

Pe listele comunicate la CCR de către ţoapa din fruntea BEC au figurat şi câteva zeci de mii de morţi, fapt  dovedit ca atare cu acte, dar  “judecătorii” au ignorat şi această evidenţă macabră, deoarece morţii de pe listele de alegători din România sunt, exact ca şi cei din  Suflete moarte  de Gogol, nişte morţi de pe urma cărora se poate trage oareşice profit.

In context, Traian Băsescu a emanat sofismul grosolan cum că toţi  cei care nu s-au prezentat la vot ar fi de fapt de partea d-sale. Adevărul este că mai mulţi lideri de partide şi-au îndemnat adepţii la boicotarea referndumului. Aşa că, printre neprezentaţii la vot, vor fi existând poate şi adepţi de-ai lui Băsescu, dar cei mai mulţi sunt de fapt cei care, la viitoarele alegeri prezidenţiale, nu vor merge deloc la vot sau vor  vota cu Dan Diaconescu sau cu candidatul UDMR sau cu cine ştie mai cine, care  va mai apărea până atunci. Poate oricine să întrebe, pe stradă, pe oamenii care nu s-au prezentat la vot, pe cine susţin. Cei mai mulţi vor zice că nu-i interesează votul, alţi vor zice poate ceva pozitiv despre Dan Diaconescu, şi numai unii, puţini, îşi vor declara pe faţă adeziunea pentru Băsescu. Aşadar, logic vorbind, este cu totul nesigur că  toţi  neprezentaţii la vot ar fi de partea lui Băsescu. In tot acest balamuc, un lucru este până la urmă sigur, ba chiar absolut sigur şi incontestabil adevărat: morţii păstraţi pe listele electorale nu vor putea nici să nege că nu sunt de partea lui Băsescu şi nici să-şi afirme opţiunea pentru altcineva. Deci, băsiştii înfocaţi vor putea să-i treacă liniştiţi, în totalitate, pe toţii morţii cu drept de vot în contul susţinătorilor lui Băsescu. Ca să păstrăm  tonul funest, am mai putea spune că morţii electorali pot fi utili, la o adică îl pot sprijini pe Băsescu, cam aşa cum îl sprijină funia pe spânzurat.

Cât despre  „judecătorii” de la CCR, la fel ca şi despre morţi – numai de bine!  De altfel, nici nu e voie să zici altceva despre ei, că te ameninţă cu puşcăria, chiar dacă sunt şi ei oameni şi, deci, pot şi ei greşi, fără de voie dar mai ales cu voie. E drept, unii dintre ei nu sunt chiar morţi de tot, ca morţii de pe listele electorale, dar sunt tot un fel de suflete moarte,  ca acele ale lui Gogol, dacă nu chiar nişte cadavre vii, ca în romanul  Învierea  al lui Tolstoi.  Această categorie profesională, indiferent că este vorba de judecători de la CCR, de la CSM sau de aiurea, este formată de obicei din nişte inşi obscuri, despre care noi ştim doar că sunt foarte bine plătiţi şi pe care noi îi credem oameni normali, eventual puţin kafkieni sau urmuzieni, mai rar băsişti. Abia atunci când unii dintre ei fac imprudenţa să se ia în gură cu presa,  abia atunci îi putem vedea – repet: numai pe unii dintre ei – cât sunt de imbecili din punct de vedere intelectual şi de josnici sub raport moral.

 www.omniscop.ro

 

                                      

Leave a Comment

*