POVESTE NAIVĂ

03.05.11 by

Prima ceartă cu soţia am avut-o chiar în timpul voiajului de nuntă.

Călătoream într-un automobil luxos, prin savană.

–  Dragă – îi spun – ce frumos este! Un adevărat rai verde… De-abia aştept să se facă noapte şi să poposim undeva unde să scăpăm de ochii animalelor curioase!

Deodată, de afară, o ventuză trandafirie  se fixă pe parbriz imobilizând maşina.

–  Vai, zice soţia jumătate speriată jumătate încântată, şi mă apucă de braţ. Uite trompa unui elefant!

–  Ba nu-i niciun elefant. Este pâlnia unui gramofon.

–  Ce vrea?

–  Cred că ceva de mâncare!

Şi i-am aruncat pe fereastră: pantofii mei scâlciaţi; precum şi cufărul în care ţineam văsăria cu tacâmurile.

Numai aşa am putut scăpa de el.

Când am pornit motorul l-am văzut în oglinda retrovizoare, hăpăind şi aruncându-ne o privire de milog recunoscător.

După o oră a început scandalul.

Ea: că o mai port mult prin hârtoapele astea? Că am aruncat farfuriile, să vedem din ce o să mai mâncăm!

Eu:

– Da?! Vezi că eşti egoistă? Şi de ghetele mele nu-ţi pasă!…

Am parcat maşina în nişte bălării şi am refuzat să ne vorbim.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*