Politețea la români

19.03.12 by

Este văzută de obicei ca o pierdere de timp, ca o sclifoseală falimentară. Nu ca o dovadă de autorespect, de educație, nu se pune niciodată problema reciprocității dorite. E ceva cvasiinutil, o poveste de adormit copiii, care nu se potrivește cu viața reală, cu cotidianul.

Impolitețea se practică la toate nivelurile, nu sunt scutiți de ea nici cei care fac morală națiunii de la catedră sau din primele pagini ale revistelor; aceștia invocă de obicei lipsa acută de timp, stresul cotidian, nevoia de a fi concis, fiindcă viața e scurtă. Dar de obicei e vorba despre un dispreț suveran care nu le permite să răspundă unor „neica nimeni”, este sfântul orgoliu, infatuarea, ea însăși vecină cu impolitețea. Nu am timp să fiu politicos, nu merită efortul.

Iar dacă se întâmplă totuși să fii întâmpinat de un atotștiutor agresiv pe un ton reținut, cu o voce scăzută, privirea lui rămâne cruntă și parcă ghicești în spatele cuvintelor care se doresc calme și așezate, un mârâit camuflat, de câine gata să sară la beregată.

Mai este impolitețea aceea pe care aș numi-o naturală, a omului care nu se teme și nu se rușinează de nimeni, nici de Dumnezeu, care nu are habar de regulile de conduită socială, de morală, de bun simț, de cei șapte ani de acasă, de civilitate – bădăranul dă cu mucii în fasole și cu bâta în baltă din cinci în cinci secunde, el nu se preface atunci când se comportă ca un elefant în vitrina cu porțelanuri. Aceasta e natura lui. Îl vezi pe stradă, în magazin, la cinematograf, în autobuz sau la restaurant, care este de fapt locul lui preferat. Și stadionul, alt loc unde, în concepția lui, violența capătă un fel de legitimitate. Acolo instinctele primare ies la iveală, urletul și pumnul sunt legi, acolo e voie să fii fiară, sportul asta înseamnă, nu?

Indiferența și egoismul, lașitatea și prostia complice sunt cei mai buni prieteni ai acestor agresori, totul e o chestiune de proporții la urma urmelor: atunci când marea majoritate a oamenilor ar fi politicoși, cei care ar merge împotriva curentului ar fi puși la punct.

Așa se întâmplă în țările civilizate, chiar dacă majoritatea locuitorilor nu se declară afiliați vreunei biserici sau credințe, ba chiar se declară foarte adesea atei. Să fie acesta secretul ? Nu cred, pur și simplu sunt niște cetățeni…

Vine primăvara, vin Paștile… să vedem dacă asta îi îmblânzește puțin…

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*