Poetul Vasile Baghiu vine la Scriitori la TRADEM

21.02.12 by

Poetul Vasile Baghiu vine la Scriitori la TRADEM

Vasile Baghiu, 2011, foto Andreas Pfarrwaller 

Scriitori la TRADEM revine în 2012 cu poetul Vasile Baghiu ca invitat special al lunii februarie.

Vineri, 24 februarie, Vasile Baghiu va susține conferința Poezia ca stil de viață și va lansa cea mai recentă carte a sa, Depresie, apărută la Editura Limes (Cluj-Napoca, 2012, director Mircea Petean).

Vasile Baghiu (n. 5 decembrie 1965, Borleşti, Neamţ) a publicat mai multe volume de poeme, o culegere de prozã scurtã, un roman, precum şi numeroase articole, cronici literare şi eseuri în periodice. Este inventatorul „himerismului”, concept şi manifest care teoretizeazã o direcţie nouã în poezie. Laureat al câtorva premii literare în Romania, a primit mai multe burse „writers-in-residence” în Germania, Austria, Scoţia şi Elveţia. Unele din creaţiile sale au apãrut în traduceri germane, spaniole, italiene, ruseşti, franceze, maghiare, slovace şi cehe. Numeroase poeme pe care le-a scris in englezã pot fi citite în reviste şi antologii din SUA, Marea Britanie, Canada şi Noua Zeelandã. Este psiholog în Serviciul de Promovarea Sãnãtãţii din Piatra Neamţ, Membru al „Uniunii Scriitorilor” şi al „PEN-Club”. Este cãsătorit şi are doi copii.

De puțin timp, poetul s-a reîntors în țară de la bursa literară oferită de Fundația Sulzberg, unde a fost oaspete al centrului cultural Villa Straeuli din orașul elvețian Winterthur.

 

Cărți publicate
Gustul înstrăinării (poeme), Ed. Timpul, Iaşi, 1994
Rătăcirile doamnei Bovary (poeme), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1996
Febra (poeme), Ed. Panteon, Piatra Neamt, 1996
Maniera (poeme), Ed. Pontica, Bucureşti, 1998
Fantoma sanatoriului (antologie & manifestele himerismului), Ed.

                                                                 Vinea, Bucureşti, 2001
Himerus Alter în Rheinland (poeme), Ed. Vinea, Bucureşti, 2003
Punctul de plecare (povestiri), Ed. Compania, Bucureşti, 2004

Ospiciul (roman), Ed. Vinea, Bucureşti, 2006
Cât de departe am mers (poeme), Ed. Limes, Cluj Napoca, 2008
Magia elementară (antologie), Ed. Dacia XXI, Cluj Napoca, 2011
Gustul înstrăinării (antologie, colecţia Opera Omnia), Ed. Tipo  

                                                                 Moldova, Iaşi, 2011

În 1998 publicã volumul “Prizonier în URSS” (Ed. Axa, Botoşani), scris de tatãl sãu, Vasile Gh. Baghiu (1922-1974), în anii cincizeci, imediat dupã întoarcerea din prizonieratul sovietic.

Referințe critice

„Alãturi de Ioan Es Pop şi Nicolae Coande, Vasile Baghiu este una din vocile poetice cele mai consistente apãrute în ultimul deceniu, o voce care nu numai cã nu ignorã, dar repudiazã postmodernismul şi intertextualismul, revendicându-se de la ceea ce Marin Mincu numea, cred, noul susbstanţialism. (…) Vasile Baghiu a impus nu numai ceea ce poate fi numit îndeobşte un univers literar, volumele de pânã acum fiind de o rarã unitate emoţionalã, stilisticã şi tematicã şi toate vãrsându-se, asemenea unor aluviuni, în ultima apariţie editorialã, numitã Maniera (Pontica, 1998), ci şi un manifest, un concept, himerismul, de la care orice înţelegere a poeziei lui ar trebui sã porneascã. Aş spune ca e ultimul mare manifest literar al sfârşitului de secol.”  (1999) Mircea A. DIACONU

„Vasile Baghiu este unul dintre cei mai importanţi poeţi români. Pentru cã a creat un spaţiu inconfundabil în care realul şi imaginarul capãtã omogenitate, unitate şi credibilitate.  Pentru cã toate gesturile sale au coeziune lãuntricã. Iar anvergura demersului existenţial nu e clãditã pe treptele şubrede ale scriiturii savante, aşa-zis subtile, ci pe sinceritatea mãrturisirilor dezlînate, întretãiate, pe schimbul de umori al unui peregrin ambiguu, ubicuu, dezabuzat şi îndatoritor, fervent al bovarismelor, dar nãclãit pînã la ultima sa fibrã în viaţa naturalã, cotidianã şi în moartea pestriţã a oamenilor umili, suferinzi. ” (2003) Constantin ABĂLUŢĂ

„Având o vocaţie a morţii, aproape eminescianã prin trãirea ei în profunzime, acest poet tragic demonstreazã intuitiv cum se poate avansa în discursul liric, sobru şi negãlãgios, imprimând cu modestie un ton cât mai silenţios propriei voci.” (1998) Marin MINCU

Când zilele par că stau pe loc

Puţină zăpadă pe o creangă, rămasă de anul trecut,

în lumea noastră, aici unde bucuria e distilată în durere,

şi totul devine dintr-odată posibil. Nimic din tot,

o sclipire de-o clipă, când zâmbeşti ca să ieşi bine,

când uiţi şi vorbeşti singur mai departe pe stradă.

Strada nu e cu tine, şi nici cu oamenii zilei,

nu e secvenţă de film nou, sofisticat, modern, alert,

e doar un decor al propriei tale nemulţumiri.

Când zilele par că stau pe loc, abia atunci ai motive

să fii bănuitor şi să faci un lucru util, orice,

numai să nu mai asişti cu indiferenţă. Întotdeauna
mai rămâne

un motiv de care să te agăţi, un pic de gheaţă pe cetină,

după ce vântul scutură preaplinul,

până vine căldura şi se topeşte totul.

(din vol. Depresie, 2012)

 

www.omniscop.ro 

 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*