poemul de dincolo de cruce

03.04.12 by

poemul de dincolo de cruce

la intrarea într-un sat şi

la ieşire – Ce gând? Ce imbold?! Ce fel de a vedea?! – un trecător prin viaţă (poate chiar fiu al acelei aşezări) a ridicat o cruce de lemn, încrustând pe ea un poem:

Poemul de pe cruce, am gândit

Poemul de pe cruce, mi-a spus prietenul căruia i-am trimis fotografia

între un viscol şi altul, am trecut pe lângă acea cruce şi

eu, rătăcitor pe drumurile unei ţări în descompunere,

ducând în suflet, ca pe o cruce, nepăsarea oamenilor, îndepărtarea lor de ceilalţi, trăitori în alte case decât casa lor:

îndepărtându-ne de cei străini, care nu ne sunt tată şi mamă, fraţi şi surori, copii şi nepoţi, ne îndepărtăm de Dumnezeu

cu o zi înainte nu aş fi putut trece pe acel drum de munte

şi-n clipa când am ajuns „la cruce” a început viscolul

în ce direcţie să o iau?

Înapoi, fără să-mi închid lucrarea începută fără un motiv anume?

Înainte, sub viscol, pe un drum necunoscut?

eram un prun în prag de primăvară, când abia mijesc mugurii florilor

şi iarna se abătuse fără de veste asupra mea

citeam cuvintele acelea poticnite, simple, izvorâte din inima unui trecător prin viaţă (poate chiar fiu al acelui sat) viscolea şi

prin perdeaua fulgilor de zăpadă ce-mi biciuiau faţa îi citeam sufletul,

 

poemul de dincolo de cruce

ne separau sute de kilometri, poate că cel care a încrustat poemul nu mai trăia, dar eram acolo, un singur trup: cuvintele acelea poticnite, simple scrijelite în lemn, sortite şi ele să dăinuie cât va dăinui trupul de lemn al crucii

am trimis fotografia prietenului – pictor – şi

mi-a trimis curând, în chip de icoană, pictată de el

sufletul – al meu, al lui, al satului, al ţării…

sufletul-poem al acelui trăitor – încă întru credinţă – ce înălţase cruce

şi am văzut abia acum lucrarea lui:

 

o cruce – nepăsarea oamenilor, îndepărtarea lor de ceilalţi, trăitori în alte case decât casa lor: îndepărtându-ne de cei străini, care nu ne sunt tată şi mamă, fraţi şi surori, copii şi nepoţi, ne îndepărtăm de Dumnezeu

ne-am întâlnit pe o cruce ridicată

la margine de drum, i-am scris şi

prietenul a revenit asupra lucrării, adăugând – urme palide în cărbune – dureri culese de mine pe drumuri de ţară, răni…

durerile lui

ne-am întâlnit pe o cruce

 

Notă:

Am reprodus – a doua imagine – o cruce aflată la intrarea în satul Izvoarele Sucevei (o alta, asemănătoare, se poate vedea în Obcina Brodinei, pe culme, înainte de a coborî către Brodina); pictura este realizată de Petru Birău de la Cimpa

www.omniscop.ro 

Related Posts

Tags

Share This

7 Comments

  1. Prof Răzvan U.

    O atât de frumoasă pledoarie întru credinţă n-am mai citit de mult. Felicitări!
    Prof Răzvan U.

  2. Maria-Camelia Manea

    Este un articol pentru cei care simt, cred si vor sa se intoarca la albia sufletului…

  3. bogdan

    minunat! ce binecămai există asemenea oameni şi că au la îndemână internetul, spre a-i face şi pe alţii ca ei părtaşi la o astfel de bucurie a sufletului…

  4. bogdan

    minunat! ce bine că mai există asemenea oameni şi că au la îndemână internetul, spre a-i face şi pe alţii ca ei părtaşi la o astfel de bucurie a sufletului…

  5. Stancu Cornelia

    Bun poemul
    De-a lungul veacurilor, lemnul a fost materialul care a materializat mitul credintei ortodoxe.
    Crucea marcheaza inevitabilul, moartea, dincolo esti dezlegat de pacatul lumesc, dar istoria lemnului Sfintei Cruci ne daruie Invierea-marele mister al credintei.
    Cordelia

  6. Nicusor P.

    Imi place mult lucrarea lui Petru BIRAU… A prins esenta poemului si, important, o transmite… As dori sa cumpar lucrarea (daca este disponibila). Cum pot lua legatura cu pictorul?

Leave a Comment

*