Plumbic

05.07.11 by

Copii blestemați!

Marionele soartei!

Unde vă credeți voi cu fețele voastre de porțelan?

Nu vedeți voi că-i totul trecut?

Priviți în jur!

Voi, copii blestemați,

Voi o sa vă sfârșiți speranța în noaptea sacră.

Ah, ștergeți-vă zâmbetele umflate

Căci carnea voastră doar sporește împuțicunea.

Nu simt decât dezgust față de voi!

Ah, voi,

Copii blestemați,

Lăsați-vă soarta în mâinile mele.

Ridicați-vă mâinile voastre spre cer și implorați iertarea!

Copii blestemați!

Urâți-mă așa cum sufletul meu ocru se întinde spre mare

Savurați-vă ultima suflare,

Voi
aveți in zadar gusturi amare!

Timp

Stau cu ochii închiși,

în întuneric

așteptând o lume

diferită.

Simt aroma ta,

simt moartea venind.

Și simt gustul tău

Rămas adânc imprimat,

În subconștientul meu.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*