Peter Sragher

07.04.11 by

P.Sragher

el şi nevăzătorul

se dedică regretatului dr. erich widder *

văd cum zâmbetul

lui

îmbrățișează omul din

fața sa

înainte să scoată vreun cuvânt

ca și cum chipul lui ar fi

palmele Domnului

făcute râu

curgând

și-ar ști să mângâie

suferința omului

doar c-o mișcare a

obrazului

da

da

sufletul Lui

n-are nevoie de

nici un cuvânt

n-are nevoie

de gură

n-are nevoie

de chip

căci sufletul lui

este totul

omul din fața Sa

nu mai ridicase chipul din pământ

ca și cum s-ar fi înfrățit

cu glia

pentru totdeauna

acum însă zâmbetul Lui

a ridicat inima

omului

ochii săi împăinjeniți

de nevăzător

deodată se luminează

şi văd pentru

întâia oară

nu

să nu credeți

că s-a săvârșit vreo minune

și nevăzătorul a început

brusc

să aibă vedere

noooo

de când L-a simțit în

fața sa

nevăzătorul

știe

ce-i

lumina

spre seară, spre graz, 11. 11. 2008

de dimineață, gräfin am naschmarkt, 15.11. 2008

bucureşti, 4.04 aprilie 2011-04-04

*

dr. erich widder,  a fost un om de mare omanie, un om bun, un austriac care a ajutat cât a putut înainte de 1989 oameni din estul europei, fără să se aştepte niciodată la o recompensă, trăind doar din bucuria că are onoarea de-a putea ajuta. a fost un bun samaritean. a fost un om adevărat. Prieten al cunoscuţilor şi necunoscuţilor, a celor necăjiţi şi a celor fericiţi.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*