Perlele neascunse ale României Literare

31.10.13 by

Primim spre publicare:
În nr 35 al revistei România Literară, doamnei Irina Petras i se pare că modul potrivit de a face critică literară ar fi cam acesta: Noua ediție a Cuadraturii cercului se încheie cu o „repede privire în urmă” detaliind(sau care detaliază, o fi vrând să spună) destinul sinuos al unei cărți singulare. … Povestiri(probabil ar vrea să spună Unele povestiri) din volum sunt incluse în diverse antologii din țară și din străinătate. Grație intermedierii sale competente, cartea e tradusă în Statele Unite(Seattle 2013) de către(deci ar fi sau ar trebui să fie vorba de câțiva traducători) celebra Ursula K. Până la urmă este vorba doar de (către!!!) o singură traducătoare!
„Urbogoniile lui Gh S sunt dublate de mici proiecte-vignietă ale arhitectului(doar n-or fi fiind ale mele sau ale lui Basescu)… Mici poeme în proză, eseistico-filozofice, ludicmeditative, dar și cu fine mesaje etice(deci nu ar fi vorba, conform autoarei, despre brutale mesaje etice, adică tot nu este chiar rău). După care ne explică, fără nici o șovăială, dna Petraș: un fel de fabule ale așezărilor ambițioase de comunități umane-,ele nu se supun fără rest niciunei încadrări într-o specie ori alta…(!!!). Starea, fără rest, de care o fi fost stăpânită în momentul scrierii acestei cronici este una confuză. O confuzie generată de ce? De cine?
Nu o fi chiar atât de ușor să scrii, chiar dacă pare!

În același nr, 35, al RL, domnul Nicolae Manolescu ne avertizează: „Mi se pare lipsit de sens să reiau discuția despre comunismul bun și acela rău, fiindcă nici comunismul real, nici comunismul teoretic n-au fost și nu sunt viabile”…
Dacă domnul N Manolescu ia în considerare comunismul real, (despre care nu ar fi în stare să ne spună nimic, fiindcă de fapt nu a existat încă, pe Pământ)pe de o parte, atunci complementar sau antitetic ar trebui să ia în considerație nu comunismul teoretic, (despre care s-ar putea întocmi multe tratate, dacă am ști ce este), ci comunismul ireal sau comunismul imaginar.
Ce semnificație o fi având, pentru venerabilul domn Manolescu expresia comunism real!? Dar ce o fi vrând oare să însemne comunismul teoretic!?! O fi dorit să spună, să scrie, teoria comunismului dar gura rea și pixul alunecos i-au luat-o pe dinainte?!
Teoretic (și numai teoretic) domnul Manolescu ar putea să aducă o rază de înțelegere în confuzia termenilor din care realitatea, deocamdată, nu face parte. Cel puțin pentru domeniile istoriei și ale politicii.

Daniel Cristea Enache, în schimb, un fel de tânăr critic despre care se vorbea că ar fi fost alungat din colectivul RL de un alt așazis tânăr critic, Cosmin Ciotloș, încearcă și până la urmă chiar reușește să ne convingă: merită pe deplin să facă parte din colectivul (nu vreau să spun colectivu’, adică CAP) României Literare. Iată contribuția domniei sale: „ Poezia Ilenei Mălăncioiu constituie o permanentă provocare pentru critici și chiar pentru istoricii literari…”. Iată așadar cine îi provoacă pe criticii aceștia dâmbovițeni: Ileana Mălăncioiu! Ba chiar și pe istorici. Și când te gândești că nu ar părea chiar atât de provocatoare… Poezia asta de azi, prin focul câtor provocări nu te trece, dacă ești critic! Ba ni se spune că nici istoricii nu ar fi iertați.
Știți ce a mai descoperit DC Enache? Iată ce, citez: „Ceva profund, adânc și obscur e dat în versuri de o dezarmantă „simplitate” ce se dispensează de orice truc formal înfățișându-se într-un continuum foarte greu de spart.”
Dl Enache se gândește, fără doar și poate la o alună sau poate că la o râmă cu platoșă de oțel, nu se poate ști, atunci când definește enigmatic, profund și obscur modul Ilenei de a face poezie. Și, plin de ardoarea de a lămuri critic totul dintr-o suflare, chiar și reușește, „înfățișându-se într-un continuum foarte greu de spart”.
Singurul care ne-ar putea lămuri cam despre ce ar putea să fie vorba este autorul, adică DC Enache.

Nu mai citez nimic, din acest tânăr critic, din respect față de literatură.
Atunci când criticii încearcă să escaladeze Himalaya au două motive: sau sunt împinși pe culmi de un autentic curent ireversibil sau sunt sponsorizați să facă reclamă la un fel de apă minerală pe care nu o bea nimeni.

Dincolo de absurdul și comicitatea involuntară a textelor, transpare tristețea unei realități în parte inevitabile: o elită literară neângrijită, insuficient educată și lipsită de exigență față de sine și de imaginea sa.
Nu știu dacă pentru semnatarii extraselor de mai sus România Literară reprezintă ceva. Nu știu dacă pentru dînșii are o semnificație mai înaltă decât o vitrină oarecare în care se pot expune cărți, telefoane de ultimă generație, prostituate, bani și critici literari, într-o combinație suprarealistă. Poate că nu are nicio semnificație.
Dacă materialele ar fi fost preluate din Cancan sau Click (în probabilitatea absurdă a compatibilității calității cu scandalul) atunci pretențiile noastre etice ar fi fost limitate (și îngrădite) la caracterul categoriei de publicație în care se înscriu revistele amintite. Dar România Literară înseamnă sau ar trebui să însemne mai mult decât Cancan. Titlul revistei te duce cu gândul la etalonul literaturii române. Numai titlul, căci conținutul…
Sau poate că mă înșel: atât titlul, cât și conținutul reflectă realitatea literară de astăzi. Dar sper că nu…

Lorian Carsochie
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*