pe spatele cărţilor de joc câtă linişte

21.11.12 by

pentru nu ştiu câte alte minuni clipeşti în lipsa mea
şi asta e bine
cum bine este felia de pâine pe care timpul
a aşezat-o în această dimineaţă pe masa din bucătăria aflată în alt univers

între noi este acum o lume de aer cu
munţi de aer cu
trenuri şi avioane de aer
cu oameni făcând dragoste pe scări

amintirile au prins guturai
din când în când lăsăm cartea jos în creierii genunchilor
cei din jur ne întreabă într-un cor
ce-i?
şi dăm cu patentul drumul la zâmbet pe ţevile din buze
prefăcându-ne că un pasaj din carte
a trecut prin noi ca un tanc
câteodată am impresia că ni se întâmplă astea la amândoi în acelaşi timp

da
despre asta îţi vorbeam
aici se ajunge
când alergăm ca nişte şine să ne retragem la depou
să ne culcăm între găleţile şi cârpele uleioase
pe foile de ziar pline de firimituri
singura mulţumire fiind că ne aflăm la marginea lumii

***
astăzi ţi-am prins iar ochii printre amintiri
cum prindeau părinţii bulgarii la tv
şi am oftat
sunt doar o frunză care bea ceai într-o lume în care
nici măcar vântul sau uraganul nu contează

 

 

 

 

starea de a fi

centrul orașului este tot un deșert
numai că firele de nisip au forme de oameni

mă plimb noaptea pe străzile moi și nimic mai mult
am impresia că sunt un copil și țin de mână un părinte foarte înalt care se pierde printre nori
nimeni nu știe dar uraganul despre care se vorbește la meteo
uraganul arătat de bățul lung crem
iese din oasele mele ca o ghiulea răvășind foile crainicului
oasele mele îndepărtate de inimă căreia i-am făcut la revedere cu mâna
într-o gară din aprilie

în fața librăriei cărturești
pe lângă spiritul cărților visând pe o bancă cu ciorapi multicolori peste picioarele sufletului
am văzut în iarbă o aripă de elefant
cealaltă era deja urcată pe acoperiș
urma să fie lansată o carte pentru copii sau
iubirea mă tot freca la ochi și nu mai vedeam bine sau
cine știe ce dracului am mâncat seara de visam tâmpenii

odată a venit un car de reportaj
m-a filmat din toate frunzele necăzute ale toamnei
o reporteră mi-a pus întrebări pe fiecare treaptă a templului pe care o urcam
pe care o coboram
pe care o construiam
i-am spus
da fac dragoste cu iubita până ne apar lacrimi pe sexe
da
sub cuvertură ținem un geam în lesă un geam care dă într-un beci
din care latră un soare
peste lanul nostru de secunde îndesate ca niște pături
în lada de zestre

câteodată
când îmi văd reflexia de castană în vitrine îmi vine așa să cred
că sunt doar un scrum într-o scrumieră
mă uit la steaua care mă fumează îi văd unghiile date cu ojă de culoarea păsărilor
îi spun că o iubesc și că iau în fiecare moment trenuri invizibile spre ea
că mă zgâlțâi pe drum ca un sac plin cu cartofi
mă învelesc noaptea când sunt singur în livadă
cu pielița ei roz care îi împodobește degetul mare
și toate vor fi bune de acum îmi zic în timp ce oftez ca o piatră proastă

zgomotul de frână al mașiniilor ce circulă pe pletele mele
lumina farurilor care îmi perforează amintirile
îmi aduc aminte de tot de la cifre la pași
și tremur
văd că a început să plouă cu ace
în fiecare colț din lume în fiecare colț din carne
și mă trezesc în centrul orașului
cu oameni plini de gol în jur
gata să fiu luat de vânt alături de foile de ziar
de pungile goale
și alte inimi neînțelese

 

fuga

ca și când aș avea în palme o carte dragă
invizibilă

ca și când aș răsfoi-o și s-ar tăia în felii
luminile orașului

apare pe nepusă masă bunica în cameră
stinge lumina și zgomotul întrerupătorului mi se cuibărește în oase
împinge vița de vie care a intrat pe geam
închide fereastra
trage perdeaua de cărămidă
și se bagă în una din cutiile în care transport lucrurile

hai dormi
îi aud vocea de după sticla cu parfum
stai liniștit te mângâi pe frunte așa cum îți place ție
de aici

 

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*