oxitocina bat-o vina

26.10.15 by

oxitocina – molecula morală
la cote alarmante a crescut
sunt generoasă, amabilă, fidelă
aleg ciclamul din acuarelă
curajul timidului din mine îmi dă ghes
cu fir de stea destine să-ntreţes
să idealizez peste măsură
pînă şi banala murătură
să-i trasez linii dulci s-o însufleţesc
manechinelor din vitrină
să le strig vă iubesc

oxitocina bat-o vina
mi-a scris citeţ pe frunte fraier
m-a împins la acte inimaginabil de crude
de pildă, cu-adevărul să mă-ncaier
luxuriant sufleu să coc din dude
să mă pun contra cînd evidenţa îmi strigă
eşti soarbe zeamă eşti o mămăligă
să văd hienele căţei cuminţi
să cos poveşti cu aţa pentru dinţi
să înalţ socluri din metru în metru
să scot desuul cuvenit, din fetru
şi goală să m-arunc în vîltoare
să angajez speranţa bocitoare
că, nu-i aşa, ce nevoie mai avem de speranţă
cînd viitorul va fi mai mult ca sigur măreţ
şi-am zis hurray hurray trifoaie verde
şi-am zis noroace chior cu părul creţ

scuzaţi vă rog, mă sună moş balaur
alerg să-i pieptăn pletele de aur!

Butaforel

Butaforel îmi intră pe sub piele
doare un pic, dar mă obişnuiesc
chiar dacă el visează la pingele
îi strig, în gura mare: te iubesc!

Butaforel îşi schimbă haina iute
are de unde – e dulapul plin
chiar şi-un schelet caninii îşi ascute
gata să sară pe suavul crin

Butaforel se dă cum bate vîntul
şi vîntu-i cîntă-n strună mai mereu
n-ar schimba sens şi rol, ferescă sfîntul
aşa că veşnic mă sacrific eu

stop cadru! că n-oi fi aşa de bleagă
am şi eu fler, voinţă and so on
Butty va trebui să înţeleagă
că sunt o damă bine, de bon ton

să schimbăm placa aşadar: pe scenă
sub reflectoare, în sublim decor
stau eu, cu outfit sobru, de sirenă
şi dau una din vieţi, pentr-un picior

Butaforel, trist, face pe sufleurul
nu s-ar lăsa o clipă dominat
îşi bagă nasul, molfăie decorul
trimite scenografi la depilat

iau un pistol din vasta recuzită
poc, rip, amin, direcţia cavou
lacrima din amor e depăşită
ştiu, re-ncarnat, mă va lovi din nou

c-aşa sunt eu, lovibilă din fire
şi neimună la butaforei
mă doare în călcîiul lui Ahile
şi slabă sunt de înger şi de zmei

dar pîn-atunci, la următoarea viaţă
am un răgaz, ce-i drept, cam mititel
să-mi cumpăr rechizite de la piaţă
tomuri să scriu despre Butaforel

să ţesem frumos

spitalul balnear să-l facem bal
iţele să le descurcăm
cu peria de cal
calculatorul să-l brodăm cum am brodi
un strop de culoare în cea mai gri zi
zicalele să le încrucişăm pe faţă şi pe dos
pe Dostoievski să-l reîncarnăm sănătos
trecînd cu suveica amintirii prin urzeală
pînă cînd crime destule nu vor mai fi
frizînd pedeapsa capitală
din capitala fricii să eradicăm frica
să ţesem greieri noi în basmul cu furnica
fiindcă, nu-i aşa, numai prin antiteză lucrurile
capătă sens
cum poetul doar ţesînd versuri noi în univers
cum patina timpului înfrumuseţează imperii
cum ar ţese păianjenul arhitecturile verii
să ne gîndim serios la anatomia lucrurilor imberbe
ţesut de carne şi suflet să înfăşăm peste verbe
chiar dacă cere multă trudă ţesutul frumos
e timpul să purcedem… masca jos!

sic! (transit gloria mundi)
m-am îndrăgostit de cuvîntul sic
îl arunc orişicui – în limita bunului simţ ancestral
atunci cînd n-am de spus nimic
mă dau mare – iarăşi, în limita bunului simţ dobîndit
cînd din oglinzi feed-back-ul se tot micşorează
sic! sic!… şi tot aşa, sic, sic, sic, la nesfîrşit
cînd sfîrlează îi dă flit lui fofează!
că sic rimează cu nimic, văzurăţi mai sus
dar mă repet, pînă vă intră în cap
că nu orice cuvînt se lasă tradus
şi nu orice scădere îmi e mie casap!
remediem cu ce avem problema:
puţin silicon în buzele uscate
(cînd mult mai simplu ar fi fost un sărut
dar nu le poţi avea, mereu, pe toate!)
un strop de strat adipos pe burtică
(o savarină e-ndeajuns, vă jur!)
…puţin şampon pentru volum,
fiindcă reţine apa – un pic de sare pentru contur!
acum să ne ocupăm şi de creier
(de suflet mai tîrziu, cînd va fi localizat precis)
cum să măreşti creierul, Doamne?!
voi încerca să lărgesc spaţiul de vis
în detrimentul gîndirii logice (of şi vai)
că mă constrînge cutia craniană…
mai renunţ la cîntatul la nai,
la aritmetica vieţii de zi cu zi,
circumvoluţiunile lirice să se dezvolte masiv,
(habar n-aveţi ce gulliveri vă pot face cîteva poezii!)
sic, sic, sic şi iar sic sic
mă-mbrac de astăzi doar în borangic
îmi pun cercel de fildeş în buric
(cum de ce?! că e de la măreţul mamut, helăăăăuuu!!!)
şi-aşa măreaţă şi eu (dar altfel ca-nainte)
vă voi privi condescendent prin hublou
da, mă scufund în oceanul de vise
am colac de nădejde tomurile de poezii
sic sic gloria lumii s-a umflat inimaginabil de la acelaşi înec
sic e şi mîine o zi!

pui de foaie verde

încerc din nou un pui de foaie verde
dintr-un regn nou, zis marketing de piaţă
pe-o foaie crudă de caiet stiloul
schiţează semne care-apoi prind viaţă

iubirea e uşor înlocuită
cu un poem sublim despre iubire
semenii mei cu zei maiestuoşi
iar moartea – cu o linie subţire

butoiul unde struguri fierb anume
-n euforii să ne arunce, -n vină
îl schimb uşor, de drag de foaie verde
cu altul salvator, cu nemurină

rîdeţi de mine? nu e bai, cravaşa
o iau din cui şi-nchipui varii linii
lăsaţi pudoarea scoateţi doar cămaşa
sunt formatoarea voastră de opinii

şi s-o închei cum am pornit, în verde
(ce şuşotiţi, că şi legionarii…?!)
cerul îl împînzesc cu zepeline
din care zboară pe cîmpii dolarii

noi suntem radical din patru
noi suntem eşafod pentru călăi
suntem, din rechizita de la teatru,
ciucuri de cosînzene şi flăcăi

noi suntem centrifug şi centripeta
predestinaţi – lipici şi lipitoare
pe rînd, frăţeşte chiar, alfa şi beta
chiar dacă tu eşti fratele mai mare

noi suntem vivipari şi constelari
şi, uneori, frizăm împerecherea
în urne mari mixăm fierea şi mierea
cînd obosim, dormim complementari

noi stăm îmbrăţişati cînd trage tunu’
vom fi vreodată radical din unu?!…

****
din volumul “Luminiţa de la capătul tunelului”, editura Rafet, premiat la Festivalul-concurs “Titel Constantinescu”, 2015, cu premiul “Dumitru Crăciun“ –
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*