Otrăvuri, otrăvitori și otrăviți

04.10.14 by

Trăim vremuri fără precedent. Niciodată nu s-a purtat o campanie, la nivel global, de otrăvire a populației, ca astăzi. Toți suntem conștienți de aceasta și totuși…, în mod tacit, acceptăm și mergem mai departe. Cât mai mergem! Ca niciodată, majoritatea ne hrănim cu alimente luate ,,de la raft”, adică din magazine. Uitați-vă pe etichetele produselor respective și veți vedea că în compoziția alimentelor acelora intră multe-multe substanțe chimice. Au tot felul de denumiri, care mai de care mai sofisticate și mai complicate. Unele sunt numerotate. Vezi astfel că sunt sute de ,,E”-uri, care asigură culoarea, gustul, rezitența alimentului respectiv. Unele alimente sunt produse în laboratore, în fabrici, pe bază de produse chimice, fără nimic natural în ele. Auzeam că au reușit chinezii să producă pe bandă ouă sintetice, adică numai din substanțe chimice. Dar câte altele nu sunt astfel. Rafturile gem sub greutatea băuturilor. Unele alcoolice, altele nealcoolice, dar toate îndopate cu substanțe chimice. Despre unele sucuri, foarte bune la gust, se spune că sunt folosite pentru îndepărtarea ruginei de pe șuruburi, la curățirea străzilor murdare de sânge, ca urmare a accidentelor. Se spune că dacă pui un astfel de suc într-un pahar și în pahar pui bucăți de grăsime sau de ficat, după o noapte nu mai găsești decât sucul. A dizolvat totul.
Cumpărăm din piețe legume și fructe. Au aspect frumos, au rezistență, nu sunt viermănoase, nu sunt bolnave, dar nu au gust. Sunt suprasaturate cu îngrășăminte, ierbicide, pesticide etc. Toate acestea sunt otrăvuri puternice, care se păstrează în bună parte în produsele respective, pe care le consumăm noi. De la un deceniu la altul astfel de otrăvuri devin tot mai puternice, pentru a fi eficace. Așa, bunăoară, gândacul de colorado era combătut cândva cu DDT. Astăzi, dacă mai prăfuiești cartofii cu DDT, gândacii vor râde de tine. Alte substanțe chimice mult mai puterice le mai vin de hac. Mai mult, abia de curând s-a stabilit că DDT-ul este substanță cancerigenă. Așadar, zeci de ani am consumat această otravă și ne mai mirăm de ce sunt atâtea cazuri de cancer!
Pământul e intoxicat de substanțe chimice de tot felul. Din 1994 mi-am cumpărat o motosapă și am lucrat pământul, dar n-am mai văzut o râmă. Altădată, pe vremea când eram copil, când săpa tăticu la cazma, râmele erau ca rădăcinile buruienilor. Fără substanțe chimice, pământul nu mai rodește. Este secătuit, bolnav, obosit. Apele sunt intoxicate și ele. Îngrășămintele, ierbicidele și pesticidele, cât și alte substanțe chimice de tot felul se scurg în pământ și ajung la pânza freatică de adâncime. Asfel, se otrăvesc fântânele, izvoarele, râurile și toate celelalte. Se evaporă apa de pe pământ și de pe suprafața fluviilor, mărilor și oceanelor și ridică spre înălțimi particule minuscule de substanțe chimice. Acestea se întâlnesc acolo cu alte substanțe chimice ridicate odată cu fumul și cu praful. Revin pe pământ în stropii de ploaie și ard vegetația. Spunem că au fost ,,ploi acide”. Dumnezeu știe ce otrăvuri au fost în acele picături de apă și de pe unde au provenit.
Aerul pe care-l respirăm este intoxicat de substanțe chimice răspândite în văzduh de fabrici de tot felul, de explozii etc. Altădată, topeau femeile zăpada și cu apa rezultată spălau rufele, fiindcă era apă curată, pură. Astăzi nu se mai poate face același lucru. Multă vreme, zi și noapte ieșeau pe furnalele termocentralei de la Halânga mii de tone de fum și noxe, care se răspândeau în aer. Zăpada era aproape neagră, iar când se topea, stropii de la streașină erau negri. În fiecare an trebuia să văruim biserica, fiindcă apa de la ploaie și zăpadă ne înnegrea zidurile. Aerul acela noi îl respiram.
Medicamentele sunt adevărate grămezi de substanțe chimice. Cumperi medicamente cu traista să tratezi o boală, fără să știi că de fapt ataci alte organe, îți provoci alte boli. Se vorbește de anumite ,,toleranțe” ale organismului, adică de maximum rezistenței la un anumit produs, dincolo de care produsul respectiv devine periculos.
Sunt industrii și mari companii producătoare de băuturi și medicamente cu profituri imense. Acestea au putere financiară ca să dicteze politica unor state. Știu bine că un produs este otrăvitor, dar reușesc să ia aprobare ca să-l distribuie pe piețele dintr-o țară sau alta. Sunt mari companii, care provoacă boli, lansează viruși sau microbi și vin apoi cu leacuri foarte scumpe. Așa cum industriile de armament produc arme ale morții, așa industriile alimentare și de medicamente produc tot felul de produse, care ucid mai mulți oameni decât gloanțele pe front.
Cei ce otrăvesc mâncarea, băutura, aerul, apa și toate celelalte nu au nume. Ei se ascund în spatele anonimatului, în spatele reclamelor foarte atrăgătoare, în spatele etichetelor frumos colorate. Ei sunt ca un duh al răului, care uneltește ceas de ceas împotriva vieții, împotriva oamenilor, împotriva creației lui Dumnezeu. Mortalitatea crește de la an la an, natalitatea scade, populația îmbătrânește văzând cu ochii, boli grele afectează pe tot mai mulți. Mare minune să găsești pe cineva perfect sănătos!
Cei otrăviți suntem noi, oamenii din toate locurile și din toate țările. Puține zone din lume mai sunt în care oamenii să se hrănească numai cu produse naturale, fără să folosească îngrășăminte chimice, ierbicide și pesticide. Poate numai triburile sălbatice, care se mai găsesc ici-colo prin pădurile amazoniene! Trăim o epocă în care civilizația a atins un nivel fără precedent. Omul a ajuns să vagabondeze printre stele, să realizeze lucruri pe care nici nu le-au visat înaintașii. Totuși, atâta vreme cât nu va găsi mijloace pentru a evita aceste otrăvuri, pentru a proteja omul, specia, de consecințele dezastruoase ale acestora, toate celelalte nu au nici o valoare. Vom fi o civilizație care se autodistruge.
Cei care mai avem câte o bucățică de grădină, de teren, să ținem de ele cu dinții și să le folosim cum se cuvine, fiindcă suntem niște privilegiați ai vremii noastre. Cei care mai au posibilitatea să crească niște păsări pe lângă casă, niște vite în bătătură, să nu pregete s-o facă, să nu le fie rușine. Încă mai avem posibilitatea să mai obținem niște produse vegetale și animale mai puțin poluate ca cele de la raft. Să cerem mai marilor noștri să ne apere, să ne respecte dreptul cel mai elementar: dreptul la viață!
Cine are urechi de auzit, să audă!
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*