Operaţiunea Borduriada

01.09.11 by

Operaţiunea Borduriada

Aflatul în treabă nu e un lucru de nimic, cum sunteţi tentaţi să credeţi. Dimpotrivă, e o chestie foarte lucrativă, mai ales când se face pe bani de la buget. Că, ce drac de profit e ăla care nu provine de la bugetul local?! Cel mai bun exemplu este aşa numita acţiune borduriada, desfăşurată cu voioşie şi nonstop în toate oraşele ţării. E simplu! Se scot bordurile de pe bulevarde şi se înlocuiesc cu altele noi. Cele vechi se duc pe străzi colaterale, după ce de acolo se scot cele „bătrâne” care, la rândul lor, merg spre periferie. Şi tot aşa. Oamenii au de lucru, primarii îşi răsplătesc clientela politică, iar aceasta e şi ea fericită şi din profitul gras bagă o parte în campania electorală, iar la câteva luni după noile alegeri acţiunea reîncepe cu mai mult spor, cu mai multă voioşie. E vorba de un cerc mai mult sau mai puţin vicios. Un fel de circuitul nimicului în societate. Că aşa construim capitalismul, mama lui!
Ca să fie mai limpede ce vreau să spun, îmi amintesc de ceva similar din anii 80, ai construcţiei socialismului multilateral dezvoltat. În fiecare seară de vară, o familie de ţigani îşi trăgea căruţa goală lângă gardul fabricii de apă minerală de la Biborţeni. Lăsa caii să pască pe câmp toată noaptea, iar bulibaşa, piranda şi puradeii treceau gardul fabricii şi scoteau sticle goale din depozit cu care ticseau căruţa. După un somn de câteva ore, la răsăritul soarelui, familia de bruneţi înhăma caii, urnea căruţa vreo douăzeci de metri şi-o proptea în poarta fabricii unde – ca nişte negustori cinstiţi – vindeau două-trei sute de sticle fabricii de apă minerală.
Acum apa minerală sau plată se îmbuteliază în peturi, aşa că e mai rentabil să (de)montezi borduri. Vorba constructorului: „Cât oraşul borduri are/În picamer nu mă doare!”

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*