Omul zilei

05.07.11 by

Este o categorie umană controversată, dar imanentă vieţii sociale într-un timp dat. L’homme este né pour la société, spunea Diderot (Omul e născut pentru societate).   Fiecare epocă îşi are oamenii ei , unii mai mult făcuţi decât născuţi, ca genii ale răului. O specie anume este a acelora care dobândesc  abilităţi extraordinare de adaptare la situaţii neverosimile, încât cad în picioare oricât de dramatice ar fi căderile sau schimbările sociale ale vremii. Un om al zilei sui generis nu ţi-e dat să întâlneşti pe toate drumurile, dar el există, este lângă noi, cu noi, dar mereu înaintea şi deasupra noastră. El a dus-o bine şi cu împuşcatul şi tot aşa, dacă nu şi mai bine cu cei trei …Escu (neîmpuşcaţi) din tranziţia română care este …sublimă dar căreia îi lipseşte cu desăvârşire capătul tunelului. Pe omul nostru şi al zilei, caracter puternic alunecos, nu-l doboară nici o lege, scrisă sau nu, nici un scrupul care s-ar dovedi atavic de la înaintaşii iluştri nu-l sensibilizează  nici cât negru sub unghie. Dacă e ceva de furat ( şi mai e din păcate sau din fericire în ţara românească) şi de dus acasă, el nu se sfieşte s-o facă dezinvolt şi fără nici o remuşcare. Ce este al instituţiei de stat unde lucrează e şi al lui şi al firmei private pe acelaşi profil. L’état c’est moi!, spune el ca şi Ludovic al XVI-lea.  Legea e făcută pentru alţii! El o încalcă, pentru că din întâmplare e pus uneori s-o slujească şi s-o impună societăţii. Dacă el e omul legii, înseamnă că şi legea e omul lui! Atunci s-o respecte alţii, pentru că el a şi propus-o. Cei care n-o respectă sau o eludează va fi vai de pielea lor, pentru că balanţa e în mâna lui sau a alor săi.  S-a dat dezlegare la capitalism? Păi cine a meritat să se înscrie oportunist în primele rânduri ale miliardarilor, fie ei şi de carton, dacă nu el – omul zilei – care a fost comunist feroce, dar şi capitalist latent, având, pentru zile negre, ceva capital în băncile elveţiene sau de aiurea. Oarecare bătaie de cap i-au dat vila din cartierul select şi casa de vacanţă de la munte, pentru că a trebuit să jongleze cu legea şi să sprijine construirea prin apropiere şi a unui obiectiv de stat de unde să deturneze fondurile şi materialele necesare spre proprietăţile lui.     De altfel, creând societăţi private pe acelaşi profil de producţie cu instituţia de stat unde era şef cu sprijinul şefilor,…i-a fost  uşor să transfere veniturile acesteia şi s-o falimenteze, ca s-o cumpere pe un dolar.  Ăsta e omul nostru pe care oprobiul public l-a defăimat în perioada lui de ascensiune frauduloasă, dar ironia sorţii este că, după ce a devenit miliardar pe banii noştri, îl privim admirativ. Acum, când a devenit baron intangibil prin voia partidelor care-l susţin şi e în topul celor mai bogaţi indivizi contemporani, ne obligă să ne scoatem pălăria în faţa lui, chiar dacă unii dintre noi îi urează să-şi frângă gâtul peste trei zile începând cu cea de alaltăieri.

E paradoxal deci faptul că, deşi vulgul îi cunoaşte mizeria morală şi modul ilegal prin care s-a îmbogăţit, îl aclamă ca pe un erou al succesului! Laşitatea şi lipsa de solidaritate a intelectualilor cu coloană vertebrală în demascarea lor i-a ajutat să prospere ei şi spiritul lor gregar de gaşcă ignorantă şi ignorată de puterea leproasă încârduită cu ei.  Nu ne rămâne acum decât să stăm la mila lor, în rând cu norodul amărât şi neputincios şi noi, cei râvnitori de cultură, dar neavând cultivată şi cultura banului nemuncit, fiind total repetenţi la principiul machiavelic: scopul scuză mijloacele , ca şi la altul de-al nostru, adus la zi: hoţia îţi umple visteria!

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*