Ochiul-frunză, ochiul-clepsidră… (O de-scriere/ vedenie a Timpului)

06.11.12 by

Lui Constantin BRÂNCUŞI, Titanul,

şi lui Ion ŢUCULESCU

 

 

                  Moto: Jalea de a fi uitat că noi suntem Europa Veche…

 

Milenii la rând

         mugind soldăţeşte

unul în spatele altuia

ori în lanţ de trăgători -,

milioane de ani,

miriade – precum stelele-n cer –,

păsările nu făceau ouă,

ci

clepsidrau clepsidre…

 

Până atunci, lumea

se întemeiase pe sfere,

apoi pe turtite, eliptice ere…

 

Dar iată, nepoate, cum vedeau

Zalmoxis

şi Marele Lup Alb

clepsidra:

 

…SUS – trecutul negru, viforos,

împietrit vulcan răsturnat,

rareori noroios -,

 

LA MIJLOC – gâtul strâmt de cocor

vremelnic jertfit triunghiului călător,

preastrâmtul crater al prezentului,

fragilă tulpină, lăcrimândă, de păpădie,

ţeavă de nai

picurând jalea din doine în rai,

deschizând porţi neştiute,

inorogi în galop, regesc alai…,

 

JOS – viitorul, nebulosul,

imprevizibilul viitor,

zadarnic încercând să reînvie-n trecut,

prin gâtul de lebădă mut,

prin care curg doar clipe

sub scut durut,

buzdugan cu peceţi sângerânde,

zvârlit de zmeul zmeilor de purpură

în porţi ferecate de dor,

plăpânde…

 

…Milioane, miriade de ani,

– Golgotă a mărgelelor năzdrăvane

din negrăita poveste -,

păsările năşteau clepsidre…

 

De la basmul străbun încoace

         vatră vrăjită din care răsar

minunile, sorii  

şi de la BRÂNCUŞI, cioplitorul

de himere, cu aură-mângâiere,

cel ce a sculptat cu lumina

şi încă dăltuieşte direct în piatră

Pogorârea Duhului Sfânt,

vuiet de suflare de vânt

peste ucenicii Mântuitorului

adunaţi în cetatea răstignirii

pe crucea: tainic cuvânt,

 

de la BRÂNCUŞI,

cel ce sculptează Înălţarea,

nerostit legământ,

Pasărea Măiastră aduce pe lume

aburoase, de aur elipse,

de aripa îngerului atinse,

orhidee de foc, ninse,

în care pulsează

infinitate de sfere,

puzderie de ochi însoriţi –

izvoare ale lumii,

matricea Domnului

nostru Iisus:

Calea, Adevărul şi Viaţa,

Mielul lui Dumnezeu, Mirele,

răstignitul

pe cheia împărătească,

lemn dulce, cruce divină,

fluviu de jar,

Deltă în devenire şi har,

părelnică, îndumnezeită lăstărire

a cojii timpului.

 

Năzărire…

 

…Coaja timpului

în veşnică năpârlire

precum şarpele Casei

Dorului de dor virginal,

primordial,

nemistuitul dor alb,

întors în sine cocor,

dor… – rod şi odor,

dor în bejenia din sine-mi…

 

Şi în armonia celestă din

Do-Mi-Sol-Do…

 

Dor de Începutul Lumii,

răsădit din apa Lunii

şi-nndoit cu plânsul humii

în spirala de foc a furtunii:

Oul dintâi, Oul elipsă –

Timp în spaţiu, vibraţie, undă,

Lumină impuls, veşnicie-secundă,

Oul străluminat de eclipsă,

nadir în zenit – apocalipsă…

 

…Vino, Clipă magică,

ochi-frunză, clepsidră,

fulger şi tunet din mitică hidră,

şi strigă-mă,

Alfa şi Omega,

o dată măcar, pe nume mă strigă !…

 

Pajură-cap sau rigă ?…

 

 

                                     

Craiova,

29 iunie 2011/ De Sfinţii Petru şi Pavel

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*