O poezie a încifrării semnificaţiilor

08.10.14 by

O poezie a încifrării semnificaţiilor

Am primit spre publicare:
Cartea „Timpul dintre valuri de lumină”, apărută, recent, la Editura Fundaţia „Scrisul românesc” din Craiova, este cel de-al cincilea volum de versuri şi cea de-a noua apariţie editorială (proză, poeme, eseuri, recenzii literare, cronici plastice) ce poartă semnătura Doinei Drăguţ.
Categoriile filosofice „timp” şi „spaţiu”, care, sub o formă sau alta, apar frecvent în poeme, sunt cele care formează coloana vertebrală a liricii volumului. Iar lumina şi gândurile, într-o încifrare a semnificaţiilor, sunt elemente ce îmbracă în forme posibile de existenţă o anumită simbolică a poeziei. De asemenea, apare, destul de des, elementul apă (mare, valuri, rouă), simbol al curgerii eleatice.
Pentru Doina Drăguţ, poezia este o îmbinare armonioasă între matematică şi literatură, între matematică şi artă, între matematică şi viaţă, între matematică şi ceea ce există dincolo de viaţa terestră; iar, uneori, pierzându-se în arabescul formelor, încearcă să epuizeze inepuizabilul.
Unii critici au sesizat, cu deplină autoritate, că poeta a primit „ecouri sau corezonanţe” din lirica unor poeţi precum Ion Barbu (datorită formaţiei sale ştiinţifice), Lucian Blaga sau Rilke; alţii au văzut o orientare spre experienţele iniţiatice orientale sau hinduse.
Poemele sunt scurte şi riguroase, ca formă, ele sunt dificil de înţeles, ascunzând o lirică ermetică şi un limbaj abstract, dar, la o citire atentă şi o apropiere cu „inima intelectului”, se observă că fiecare poem are o logică internă şi o coerenţă susţinută de metafore subtile.
Poemele includ, de cele mai multe ori, teorii ştiinţifice asupra sensului vieţii, conferindu-le acestora înveşmântare emoţională, iar căutarea esenţelor se face prin trăiri lirice pure, adeseori de natură divină, incluzând lumină, transparenţă, iubire.
Deşi stilul este concis, lapidar, geometrizant, sentimentele răzbat, cu uşurinţă, spre inima cititorului, creându-se o coeziune, şi, la o aplecare atentă, sesizându-se o împletire armonioasă între rigoare şi lirism.
Pe clapa copertei a IV-a sunt redate comentariile criticului literar prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic, cu privire la opera poetică a autoarei: „Doina Drăguţ este o poetă remarcabilă, una dintre cele mai valoroase din generaţia sa. Poezia sa este o poezie densă, concentrată, de o mare rigoare, am spune geometrizantă, a versurilor, dată fiind şi formaţia sa ştiinţifică, pozitivistă. Doina Drăguţ este o poetă cerebrală, la care rigoarea se împleteşte, în chip admirabil, cu lirismul, într-o poezie, de cunoaştere, densă şi substanţială, de o maximă concentrare a limbajului, pe care nu ezităm să o numim intelectualistă, în sensul cel mai bun al termenului. Natură interiorizată, poeta îşi autoanalizează, cu maximă luciditate, nu numai stările sufleteşti, dar şi pe cele pur intelectuale, nuanţele infinitesimale ale unui întreg proces de gândire, gnoseologic.”
Matematica metaforei creează arhitectura catedralei lumii sub un cer susţinut de zvelte coloane brâncuşiene, aspiraţia poetică se îndreaptă spre o lume în care se cristalizează interogaţia existenţială, iar lumea simbolurilor matematice înnobilează fondul umanist.
Tot pe clapa copertei a IV-a putem citi însemnările criticului literar prof. univ. dr. George Popa: „Doina Drăguţ, atât în poezie, precum şi în eseistica sa, cultivă o gândire de înaltă reflexivitate, într-un stil eliptic în poezie, explicativ, cu fine interpretări hermeneutice, în scrierile de artă şi cronicile literare. Poezia Doinei Drăguţ este, prin excelenţă, o creaţie şi o inductoare a emoţiei intelectuale. Poemele sale se detaşează prin puritate, nobleţe şi elevaţie. Dispunând de o semnificativă cultură poetică, artistică şi filosofică, Doina Drăguţ a putut primi cu uşurinţă ecouri sau corezonanţe din lirica unor poeţi precum Ion Barbu, Lucian Blaga, Rainer Maria Rilke sau din experienţe iniţiatice orientale, model Dao, sau hinduse. În felul acesta se poate spune, fără exagerare, că Doina Drăguţ şi-a construit un veritabil sistem filosofic poetic. Scriind foarte dens, până la aparentă obscuritate, lectura poeziilor sale pare dificilă. Dar la o apropiere atentă, se observă că fiecare poem are o logică internă, ceea ce este o mare calitate, coerenţă susţinută de metafore subtile, adeseori adevărate fulguraţii intelectuale. Însă vibrante, emoţii de fior cosmic. Doina Drăguţ are, ceea ce s-a numit, o inimă a intelectului. Voce distinctă în lirica actuală, poezia Doinei Drăguţ se citeşte cu încântarea minţii.”
De pe clapa copertei I, aflăm că Doina Drăguţ este absolventă a Colegiului Naţional „Carol I” din Craiova şi licenţiată a Facultăţii de Matematică-Informatică, Universitatea din Craiova.
Lirica pe care o creează şi o promovează Doina Drăguţ nu corespunde canoanelor mai-marilor Literaturii Române de azi, înregimentaţi într-un stil care cultivă demolarea valorilor umaniste, a miturilor, religiei, specificului naţional, promovând omul consumist, hedonist şi concupiscent, ci ea aparţine filoanelor clasice deschise spre temele existenţiale majore: spaţiu, timp, viaţă, iubire, lumină, gând…
Mai amintim că volumul de versuri „Timpul dintre valuri de lumină” dispune de o grafică de înaltă ţinută artistică şi o copertă de o estetică elevată; toate fiind concepute şi realizate de Doina Drăguţ, care, într-un mod subtil şi elegant, îşi relevă şi această nobilă calitate de artist plastic.
Nicolae Maroga Enceanu
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*