O furtună merge la Festivalul European al Spectacolului Timisoara – Festivalul Dramaturgiei Românești

09.05.12 by

O furtună merge la Festivalul European al Spectacolului Timisoara – Festivalul Dramaturgiei Românești

O furtună merge la Festivalul European al Spectacolului Timisoara – Festivalul Dramaturgiei Românești

 

Spectacolul Teatrului Național Marin Sorescu, O furtună, regizat de Silviu Purcărete, va participa la cea de-a XVII-a ediție a Festivalului European al Spectacolului Timișoara – Festivalul Dramaturgiei Românești organizat în perioada 5-13 mai.

Cu o distribuție de excepție din care fac parte importanți actori ai TNC (Ilie Gheorghe, Sorin Leoveanu, recentul premiat UNITER pentru rolul Caligula, Valentin Mihali, Romanița Ionescu, Angel Rababoc, Adrian Andone, Nicolae Poghirc, Constantin Cicort, Cătălin Băicuș, Iulia Lazăr, Iulia Colan, Petra Zurba, Monica Ardeleanu, C. Albert Costea etc), spectacolul regizat din plămada viselor de marele regizor Silviu Purcărete este unul dintre capetele de afiș ale acestei ediții (secțiunea On Stage) la care participă trupe importante din țară și din Europa. Spectacolul Naționalului craiovean va putea fi văzut duminică, 13 mai, ora 21, la sala mare a T.N.T.

Festivalul va fi structurat pe şapte secţiuni: secţiunea-concurs FDR, secţiunea ClasicOЯama, secţiunea Story Theatre, secţiunea Europe on Stage, secţiunea Teatrul şi Comunitatea, secţiunea CND şi secţiunea Outdoor.
Structura FEST-FDR include două componente paralele: o dimensiune românească şi o dimensiune internaţională, bine reprezentate în programul festivalului. Prima inventariază cele mai bune texte româneşti de teatru, ca parte integrantă a culturii europene, încă prea puţin cunoscută. FEST-FDR este singura platformă dedicată teatrului românesc contemporan (text şi spectacol), plasată în context global prin prezenţa unui juriu internaţional a cărui misiune este aceea de a decide şi de a acorda premiul pentru cel mai bun spectacol. Deschiderea festivalului a avut loc sâmbătă, 5 mai, la ora 18.00, la Sala 2, cu spectacolul „Teatrul”, de Viliam Dočolomanský, pus în scenă de Compania Farm in the Cave din Cehia.

O furtună”, montare în care vedem din nou închegată trupa Teatrului Naţional din Craiova, de altfel cât se poate de familiară cu stilul şi instrumentele regizorului. Marionete în mâinile regizorului-magician, actorii îşi dezvăluie o altă latură. Învăluiţi în măşti, aparent anonimizaţi, interpreţii îşi arată meşteşugul, în sensul tradiţional al cuvântului. În scene de grup şi scene individuale, interpretează partituri în care, cum bine ştim, nu este loc pentru spontan şi întâmplător. Angrenaţi într-un mecanism care ţinteşte exactitatea unui ceasornic, actorii îşi expun rigoarea. Funcţionează bine, contribuţia lor la stranietatea spectacolului fiind hotărâtoare. Ceea ce se poate spune cu asupra de măsură despre performanţa lui Sorin Leoveanu, care, cum spuneam, face un dublu rol foarte solicitant, metamorfozându-se „la vedere”. Scena cu păpuşile, de exemplu, şi cu Ferdinand (Romaniţa Ionescu), fiul regelui napolitan Alonso, este una dintre cele mai expresive din întregul spectacol.”

Dana Ionescu, O furtună de hârtie, revista Yorick, februarie 2012

După o asemenea întâlnire cu Spectacolul simt că e inutil să analizez materia cu care somnul ne încercuieşte scurta viaţă. Scenografia lui Dragoş Buhagiar e halucianantă: din câteva mobile şchioape, lumini palide, praf şi pereţi mişcători feeria e gata. Şi ce dacă seamănă cu „Faust”? Funcţionează atât de bine şi motivat, încât plierea pe retină a celor două spaţii durează cât o clipire. Greutatea cărţilor e înlocuită cu hârtiile răzleţe care inundă scena din când în când – în fond, ce altceva decât foi stivuite sunt cărţile? Furtuna minţii lui Prospero cel însingurat a răvăşit tomurile care se dezagregă acum în vălătuci maronii din hârtie de ambalaj. Muzica lui Vasile Şirli e insinuantă şi nu şti de unde să o apuci – când şoptită, când brutală, când intuită, când litanie, când descântec… omniprezentă ca un izvor subteran al gândurilor rătăcite din care doar printre crăpături îşi fac loc sunetele potrivite.  Pe actori aproape că nu îi observi ca individualităţi – sunt atât de sudaţi, de „imateriali”, încât nu încape loc de recitaluri – Ilie Gheorghe, cu rostirea lui muşcată şi incantatorie deapănă frumos povestea ducelui claustrat între pereţii decojiţij, Valentin Mihali e un Ariel bun, gingaş, albastru şi înţelegător până la milă cu stăpânul său; umanizat prin sentimente şi decorporalizat prin gând. Sorin Leoveanu, cu interpretarea lui pe muchie de cuţit, aproape schizoid ca aliură şi modalitate de joc, justifică perfect ambivalenţa personajului dublu pe care îl interpretează – Miranda cea închipuită de mintea unui tată abandonat care din disperare oferă atribute omeneşti monstrului Caliban. Dar ce tot spun – visele nu se pot povesti, iar substanţa lor, ca şi a noastră, simt cum mi se scutură din palme. „O furtună” trebuie înfruntată. Contemplată. Simţită. Visată.

Alina Epingeac, revista Yorick, aprilie 2012

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*