O carte documentată Mihai Eminescu. Drumuri şi popasuri în Gorj

03.02.17 by

O carte documentată Mihai Eminescu. Drumuri şi popasuri în Gorj

Orice român iubitor de frumos şi adevăr ar fi mândru dacă ar afla că paşii Poetului au călcat şi în perimetrul geografic al localităţii sale de naştere sau de activitate. S-au făcut reconstituiri istorico-literare în acest sens: L. Drimba, Eminescu la „Familia”, I. Itu, Eminescu şi Braşovul, I. Funeriu, Eminescu şi Ţara Făgăraşului, I. Buzaşi, Eminescu şi Blajul, I. Bota, Eminescu şi Oraviţa, N. Bellu, Eminescu şi Oltenia, Stan V. Cristea, Eminescu şi Teleormanul, G. Vulturescu (coordonator), Eminescu şi scriitorii sătmăreni.
La sfârşitul anului 2016, sub semnătura reputatului critic şi, istoric literar Zenovie Cârlugea, a apărut vol. Mihai Eminescu. Drumuri şi popasuri în Gorj. Parte din acest studiu a apărut şi în alte cărţi ale autorului: Eminescu – mitograme ale daco-românităţii (2011, reeditare 2013) şi Panopticum. Studii şi eseuri de critică şi istorie literară (2013).
Zenovie Cârlugea este, aşa cum am mai scris, un nume de referinţă în poezie, dar mai ales în critica şi istoria literară românească contemporană, elaborând studii substanţiale despre Poezia lui Lucian Blaga (1995), Alexandru Macedonski. Eseu asupra barocului macedonskian (1997), Brâncuşi – azi (2000), Lucian Blaga. Dinamica antimomiilor imaginare (2005, 2013), Lucian Blaga. Studii, articole, comunicări, evocări şi interviuri, comentarii critice (2006), Tudor Arghezi şi spiritul Olteniei (2008), Brâncuşi – orizonturi critice (2009), Brâncuşi. Studii şi eseuri (2009), Lucian Blaga. Solstiţiul sânzienilor (2010), Tudor Arghezi – un elogiu al Gorjului (2010), Lucian Blaga – între amintire şi actualitate (20119, Lucian Blaga. Sfârşit de secol, început de mileniu (2012), Blaga – Goethe, afinităţi elective (2012); în prezent, lucrează la un dicţionar Lucian Blaga. Aşadar, o fişă bibliografică impresionantă! Dacă Zenovie Cârlugea nu este fosrte prezent în viaţa literară centrală se datorează nu numai modestiei sale sau că locuieşte în provincie, ci şi pentru faptul că nu face parte din nicio coterie literară (care se publică şi se premiază reciproc!). Îi ajunge „coteria” literaturii române. În Gorjul său natal şi pitoresc editează din 2005 una dintre cele mai prestigioase reviste de cultură din ţară, Portal-Măiastra, având colaboratori de renume: Ovidiu Drimba, Gh. Grigurcu, Gr. Smeu, V. Tărâţeanu, A. Puslojici, I. Miloş, Gh. Pituţ, Zoia Elena Deja, Marian Popa, M. Cimpoi, Mircea Tomuş, A. Goci, I. Mocioi, I. Cepoi etc.


Născut la 28 octombrie 1950, în localitatea gorjeană Cruşeţu-Maiag (peste deal de Floreşti), după absolvirea Filologiei bucureştene, în 1975, şi-a susţinut doctoratul cu teza Lucian Blaga. Dinamica antimomiilor imaginare, în 2004, la Universitatea din Sibiu.
Mihai Eminescu. Drumuri şi popasuri în Gorj (Tg. Jiu, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, 2016), consemnează, cu date documentare certe, prezenţa poetului în vara anului 1878 la conacul junimistului Nicolae Mandrea, căsătorit cu Zoe Bălcescu (fiica fostului primar al Craiovei, Barbu Bălcescu, fratele celebrului istoric, scriitor şi revoluţionar Nicolae Bălcescu, azi aproape uitat, pe nedrept). Despre această şedere am scris şi noi (Tudor Nedelcea, Eminescu, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2013, p. 219-227), dar Zenovie Cârlugea sintetizează toate informaţiile despre această prezenţă onorantă, adânceşte cercetarea şi documentarea sau adaugă noi interpretări: „cutreierând aceste meleaguri de pace şi armonie, trebuie să-şi fi regăsit imaginea satului natal, clarificându-şi unele opţiuni şi proiecte. De aceea, cred cu toată convingerea că «momentul Floreşti» a contribuit într-un mod cu totul special la resuscitarea imaginarului poetic eminescian (sublinierea lui Z. Cârlugea), întremându-l sub toate aspectele pentru perioada de mare încordare şi consum intelectual ce a urmat, până la «clacarea», ca un arc de ceas învârtit la maxim şi dat peste cap, în iunie 1883”.
Propunându-şi să pună în „adevărata lumină – dincolo de aproximări şi interpretări fanteziste – popasul de-o vară al poetului în Floreştii Gorjului”, Zenovie Cârlugea pune în discuţie ipoteza primei sale treceri prin Gorj, conform mărturisirii scriitorului Ion Filipoiu, în toamna anului 1866, pe itinerariul Răşinari – Parâng – Novaci – Horezu – Ocnele Mari – Rm. Vâlcea, continuând călătoria pe Olt până la Giurgiu. Ipoteza trecerii lui Eminescu prin Gorj (certă este şederea sa la Sibiu şi apoi la Rm. Vâlcea, în 1866) se bazează pe informaţii de la unii cărturari novăceni şi ea a devenit o legendă încărcată de mândrie locală.
O altă „legendă” priveşte un popas eminescian în localitatea Gropşani din jud. Romanaţi şi ea este furnizată de Ana Culcer, fiica Elenei Aman şi a lui Barbu Bălcescu, implicit sora Zoei Mandrea şi cumnata junimistului N. Mandrea. Zoe Culcer scrie că Eminescu a venit la cumnatul său Mandrea „care-l proteja şi care vrând să-i procure niţică odihnă, îi trimise să stea un timp la noi la ţară, la Gropşani, în Romanaţi, moşie ce mi-a rămas mie”. Cunoscându-l personal, după propria-i mărturisire, Eminescu era „înalt”, „timid”, „menit să piară, dacă nu era cineva lângă el să-i poarte de grijă”, iar de la Floreşti, oaspetele „într-o dimineaţă fugi împreună cu nemţoaica” (slujnică în casa lui N. Mandrea). Sunt afirmaţii cel puţin discutabile, aşa cum le consideră şi scriitorul cărţii.
Atestata şedere a lui Eminescu la Floreşti începe în iunie 1878, consideră Zenovie Cârlugea, după trecerea în revistă a tuturor ipotezelor emise de G. Călinescu, I. Creţu, Z. Ornea, G. Munteanu, Aug. Z. N. Pop, D. Murăraşu, Petru Vintilă, Ion Pachia Tatomirescu, Th. Ştefaneli etc. privind datarea acestei popas eminescian. În privinţa scopului acestui sejur, autorul cărţii se opune categoric celor care consideră că Eminescu a fost trimis într-un exil chiar pe conducerea ziarului „Timpul”, pentru că devenise prea periculos şi pentru conservatori. Zenovie Cârlugea pledează pe ideea unui „prim concediu binemeritat (şi ultimul!)”, poetul şi gazetarul aflându-se, la acea vreme „într-o vervă creatoare, ieşită din comun”. Zenovie Cârlugea înlătură cu argumente sau prin logică, şi alte poveşti inventate: relaţia Poetului cu „fata popii cea oacheşă” din Floreşti, descoperirea unei noi fotografii „inedite” Eminescu, locul şi pădurea din apropierea conacului lui Mandrea ca sursă a poeziei Lacul etc., legende sau romanţarea unor amintiri încadrate de Z. Cârlugea „într-un regim de circumstanţialitate cu rol de subsol”.
La Floreşti, se ştie, Eminescu a tradus (fără să semneze traducerea) Fragmente din istoria românilor a baronului Eudoxiu Hurmuzaki, pentru care a primit 1000 lei, aduşi de I. Slavici şi V. Conta, la Floreşti; tonusul său era optimist, aşa cum reiese din cele trei scrisori expediate de aici lui Gh. Feraru, lui Th. Rosetti şi ultima (plină de umor) lui I.L. Caragiale („Caraieli”) şi Ranetti-Roman. Ipoteza noastră privind prezenţa lui Eminescu la Craiova, dovedită prin cronica teatrală a piesei Monte-Cristo, jucată la Teatrul Theodorini, în care vorbeşte de atitudinea spectatorilor („În Craiova, «Monte-Cristo», dramatizat, a ţinut pe oameni până a doua zi dimineaţă în teatru şi nimeni nu gândea cât timp a trecut”) o consideră „validă”, deşi sunt necesare „noi argumente”. Este foarte greu de găsit aceste „noi argumente”, având în vedere că Poetul nu-şi ţinea un jurnal sau „însemnări zilnice” (precum Titu Maiorescu), presa vremii nu prea există sau nu consemnează, de regulă, nicio prezenţă a unei personalităţi. Dar arheologii cum reconstituie o epocă după nişte cioburi?! Sărăcirea dovezilor jurnalistice certe ne determină să nu putem afirma cu certitudine prezenţa lui Eminescu şi în alte judeţe limitrofe, aşa cum intenţiona, în primul rând pentru găsirea fratelui său, Matei, şi, apoi, aceasta-i era firea: să colinde ţara în „cruciş şi-n curmeziş” pentru cunoaşterea oamenilor, istoriei locale şi culegerea de documente (cum a făcut, mai târziu, N. Iorga).
Cu recunoscuta-i acribie ştiinţifică, Zenovie Cârlugea aduce date noi, unele inedite, despre Bisericuţa Bălceştilor din preajma conacului, Monumentul Floreşti, documentele Hurmuzaki, genealogia familiei Mandrea şi date biografice despre persoanelor cu care a intrat în contact. Criticul şi istoricul literar Z. Cârlugea se dovedeşte un profesionist, pertinent şi obiectiv, atunci cînd tratează „calendarul sejurului, floreştean”, interferenţele dintre istorie, poezie şi jurnalistică, marile teme ale gazetăriei eminesciene din 1878. În anexe, sunt redate fragmente din publicistica eminesciană privind judeţul Gorj, Tg. Jiu şi mai ales, Tudor Vladimirescu, numit de autorul Odei. În metra antic „domn” şi dându-l model de lider pentru renaşterea naţională. Un scriitor uitat, N. Burlănescu-Alin, „un poet posteminescian din prima generaţie”, gorjean, beneficiază de o schiţă biobibliografică, iar în dialogul cu Alex Gregora, Zenovie Cârlugea dezbate „o ipoteză şi totuşi legendă”: trecerea lui Eminescu, în 1866, prin Gorj. Iconografia – bogată şi necesară, în parte inedită – încheie această minunată lucrare scrisă cu pasiune şi competenţă. „Ce va fi rămas în sufletul poetului, de la peisajul cu dealuri împădurite, amintindu-i de Ipoteştiul natal, până la oamenii locului, e greu de decelat”, dar „raza genului eminescian cu farmecul şi magica-i reverberaţie stăruie încă şi peste acest colţ de ţară din Mica Valahie”, concluzionează cu temei autorul.
La impresionanta biobibliografie eminesciană întocmită de Academia Română, cartea lui Zenovie Cârlugea, Mihai Eminescu. Drumuri şi popasuri în Gorj, se înscrie printre lucrările de referinţă.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*