Nu există să existe cetățeni cu fețe triste. ”Războiul” din mintea unor trepanați.

19.09.16 by

Nu există să existe cetățeni cu fețe triste. ”Războiul” din mintea unor trepanați.

Cu o zi înainte de începerea noului an școlar românesc, am privit, la Antena 3, o emisiune tare dilematică, un fel de transmitere subliminală către populație precum că viitorul nu mai contează, și că, noii școlari, deja trăiesc într-un război despre care eroii noștri milenari, Andreea Esca și Decebal, încă nu au aflat de pe Facebook. E vorba despre un nou război mondial, nemajusculat, asimetric, inert dar canceros, văzut, în special, doar prin prisma teleaștilor Badea și Gâdea, doi artiști ai gargarei costumați a la Versace, direct în ”croitoria” de lux fetid în care Dan Voiculescu își ispășește scurta sa perioadă de ucenicie. Copiii nu știu ce poate un război adevărat. Nici cei care nu au văzut războaie decât în filme. Nici populația electorală. Uneori nici cei care înfig steaguri în fundul stâlpilor de pe bulevardele patriei. Și nici cei care defilează doar ca să-și schimbe figurile lombroziene de sub tresele lor efemere,fecioare mitice ale păzitoarelor păcii și pâinii noastre cea de toate zilele. Războiele nu sunt bune pentru cei mulți. De ele se folosesc doar câțiva nemernici în domeniu. Ei te cheamă, ei te obligă, ca, la o adică, să-i aperi. Pe ei să-i aperi, nu Patria ta, cetățeanule universal de pe orice continent ai fi. Ei sunt în spatele pretextului patriei, apatrizii politici. De-o fi vreme de război, cum se tot insinuează acum, că tot vine campania electorală, și dacă votăm sau nu, se zice că vor veni rușii peste noi, iar dacă votăm, oricum am vota, tot contra noastră o vom face, și ne vor beli și americanii, apoi și ungurii și sârbii. Bulgarii la urmă ucrainenii după. Cineva ne arată pisica neagră. Cine altcineva decât cei care, într-un război adevărat, ar putea pierde toate pârțurile de gală, toate salvele și slavele din aceste vremuri de hală și de halal? Actualul votant nu mai contează pentru nimeni, decât pentru securiștii și politicienii eterni. Întotdeauna, când această țară a avut probleme de supraviețuire, cei mai mari patrioți au fost tot ei, cei găsiți în fruntea bucatelor furate de sub nasul flămânzilor. Trăim vremuri în care românul de rând, cu etnicii săi, cu tot, a devenit mai neînsemnat decât poporul câinilor sau cel al pisicilor. Acolo, în domeniul animalelor, există o democrație reală, un respect incontestabil pentru teoria evoluționismului Darwinian. Spune-ți chestia asta unui sarmalelog precum Andrei Pleșu, cel mai titrat ministru de după epoca de piatră. Domnul Pleșu ne va liniști pe toți. ”Nu există să existe, cetățeni cu fețe triste”, cum spunea poetul Mihai Ursachi în vremea comunismului pe pâine obligatorie, pe cartelă! De la banană la sarma, e cale lungă, treabă cărturărească, ceva de rafinament gastronomic al creerului. Restul, de la ce bagi în gură și până la ce scoți în ședințele puterilor în stat, pe dos, e simplu: vine apa. Apa de ploaie, apa trasă, apa de pe cactușii limbii. Nu mă pot împăca cu gândul că vine un alt răzoi după care vom avea în fruntea țării aceleași muhaiele. La ce bun războiul, atunci ? Mie nu-mi trebuie așa ceva. Nici multora dintre voi. Dacă va fi să fie vreun război, acela nu va fi al nostru.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*