Nu credeam să-nvăţ a iubi vreodată

24.06.12 by

Nu credeam să-nvăţ a iubi vreodată
Iftimie Nesfantu autoportret

Iftimie Nesfantu autoportret

Cândva,

Am fost blestemat să fiu de moarte ferit

Şi mereu, în preajma mea, oameni ce au găsit în ei putere să mă iubească atât de mult încât/Din viaţa lor mi-au făcut scut

 

Rând pe rând au căzut seceraţi de gloanţe, de cuţit, de otravă, de boli

Fraţi – înainte să se nască, o soră de cruce, prieteni, chiar şi un Maestru, tata şi mama/Apoi femei, câteva, care m-au iubit necondiţionat şi,

deşi primiseră poruncă tare, au refuzat să mă vândă

…Şi au plătit

 

Abia când nu mai erau am înţeles sacrificiul lor/veneau toţi dintr-o altă lume

Eu nu ştiam că fusese dat să fiu mai marele peste lupi şi urşi şi pădure şi ploi…

Nu ştiam că mi se amputase dreptul de-a iubi

 

– Tu ai o menire! mi se spunea. Cei asemenea ţie sunt rari, poate nici nu sunt de pe lumea asta. Cine să-i ocrotească? Politicieni? Guvern? Vinituri împinse de sovietici pe capul nostru sau odraslele lor? Ei vor doar să facă un gheşeft…

Doar tu ne poţi ocroti morţii

 

Abia când nu mai erau am înţeles că despre ocrotirea lor era vorba

Şi doar aşa puteau supravieţui, acceptând să moară în locul meu

 

Şi doar aşa puteam supravieţui la rându-mi: asumându-mi riscul şi

Învăţând taina ultimă şi abecedarul Iubirii

 

Related Posts

Tags

Share This

3 Comments

  1. bogdan

    splendid! îţi merge la suflet… şi rămâne acolo.

  2. Toni Anitescu

    Nea Sfantule,

    Parca ti l-as fi scris eu! … Dar mi-o luasi inainte, pash, pash,…

    Ce-ar fi soarta omenirii
    Prin moartea iubirii?
    Prin iubire, oare,
    Nu si moartea moare?

  3. Cornelia Stancu

    Poemul seamana cu o icoana de vatra, marturie a profunzimii trairii sacrului.
    Poate fi si o panda a mitului din uman, din rational sau existenta efemera.
    Nu percep daca mesajul acesta ar trebui decodat de cititor sau lasat asa cum a fost scris de autor .

Leave a Comment

*