Noul preşedinte al României este un german euro-atlantic

20.11.14 by

Alegerile prezidenţiale din România de la 2 noiembrie (primul tur) şi 16 noiembrie (turul final), au adus victoria surprinzătoare a candidatului de dreapta Klaus Werner Iohanis.
Ascensiunea lui Iohanis
Cunoscut în politica românească doar prin activitatea sa ca primar al oraşului transilvănean Sibiu, unde a câştigat alegerile locale de patru ori ca reprezentant al Forumului Democrat German (formaţiune politică a minorităţii germane al cărei preşedinte a fost până de curând), Klaus Iohanis a urcat în politica centrală abia anul acesta, odată cu infiltrarea sa în Partidul Naţional Liberal (PNL). Noua sa postură nu a fost băgată în seamă de nimeni, PNL-ul având un lider marcant şi de neclintit la acea vreme, respectiv Crin Antonescu. Cu toate acestea, Iohanis s-a dovedit a fi un adevărat cal troian. El a reuşit din umbră să provoace spargerea coaliţiei de guvernare (USL) în februarie a.c., să-l înlăture pe Crin Antonescu după alegerile europarlamentare, odată cu „mutarea” PNL de la grupul liberal la cel „popular” în Parlametul European, precum şi unificarea PNL cu Partidul Democrat-Liberal (PDL, fostul partid al preşedintelui Băsescu). Mai mult decât atât, deşi Congresul PNL îl stabilise pe Crin Antonescu drept candidat la preşedinţie, Iohanis a reuşit să se proclame el drept candidat, fiind acceptat apoi şi de partidul partener PDL.
Cum a reuşit Iohanis toate aceste performanţe într-un timp atât de scurt, în condiţiile în care este un personaj şters, fără un background politic important şi fără vreo prestaţie anterioară în mişcarea liberală?
În mod evident, primul răspuns ar fi că a avut susţinerea Germaniei, mai precis a cancelarului Angela Merkel. Prin intermediul PPE din Parlamentul European, s-au făcut promisiuni, poate chiar presiuni, pentru ca PNL să adere la PPE, părăsind grupul ALDE. Astfel, soţia lui Crin Antonescu, Adina Vălean, a fost aleasă vicepreşedinte al Parlamentului European, ca urmare a integrării PNL în PPE. Cu această „cumpărare”, Crin Antonescu, a renunţat la funcţiile sale în PNL, inclusiv la cea de candidat la prezidenţiale, şi chiar la preşedinţia Senatului României, livrând PNL Partidului Popular European.
După aceste schimbări, noua alianţă de dreapta (numită Alianţa Creştin Liberală), formată din PNL şi PDL, a început lupta împotriva coaliţiei de centru-stânga, condusă de Partidul Social-Democrat, aflată la guvernare.
Situaţia politică din România
După aderarea la NATO şi la UE, politica românească s-a decis la Washington şi Bruxelles, adăugându-se aportul FMI în implementarea măsurilor de împământenire a capitalismului cel mai feroce în România, distrugându-se cuceririle clasei muncitoare.
Astfel, privatizările din economie au fost practic desăvârşite, ultimele companii rămase de stat, aflându-se în diferite stadii de restructurare şi de privatizare: Căile Ferate Române, Poşta Română, Tarom, Oltchim, sistemul de mine şi de energie etc.. Codul Muncii a fost schimbat la cererea Camerei de Comerţ Americano-Române, legislaţia sindială şi cea a conflictelor de muncă au fost înlocuite cu aşa-numita „Lege a Dialogului Social”, prin care s-au pierdut foarte multe drepturi sindicale. Mai mult decât atât, serviciile publice au început să fie parţial contra cost (învăţământ, sănătate) sau chiar au intrat în sfera privată.
După declanşarea crizei economice începută în 2008, România a intrat sub obrocul FMI şi al Comisiei Europene, ca urmare a împrumutului de 20 de miliarde de euro, făcut în mai 2009. Atât rambursarea acestui împrumut, cât şi măsurile luate ca urmare a acestuia (tăierea salariilor cu 25%, impozitarea pensiilor şi a tichetelor de masă, creşterea TVA etc.), îşi fac încă efectele în societatea românească. Guvernarea PSD-istă, instaurată în 2012, nu a reuşit decât în mică măsură să refacă statusul anterior.
În aceste condiţii, coaliţia guvernamentală nu a reuşit să confirme încrederea cetăţenilor, mai ales pe cea a sindicatelor, nemulţumite mai ales de păstrarea legislaţiei muncii total defavorabile clasei muncitoare. Singurii mulţumiţi cât de cât au fost pensionarii, care au reuşit să-şi recupereze o parte din pierderile suferite.
14 candidaţi pentru preşedinţia României
Pentru alegerile prezidenţiale, s-au înscris 14 candidaţi, participanţi în turul întâi desfăşurat la 2 noiembrie.
Din păcate, clasa muncitoare nu a fost reprezentată de niciun participant. Singurii participanţi apropiaţi cât de cât de această clasă au fost: Victor Ponta (PSD), Constantin Rotaru (PAS), Dan Diaconescu (PPDD) şi Mirel Mircea Amariţei (Prodemo), dar niciunul nu a avut vreo ofertă specifică în acest sens. Toţi au încercat să îşi apropie o masă amorfă, „uniformă” şi „unificatoare”, având o platformă politică „cetăţenească”, fără orientări caracteristice unei anumite clase.
Din punct de vedere al orientării externe, toţi candidaţii au fost categorici pentru UE şi NATO, excepţiile de nuanţă constituindu-le Constantin Rotaru (PAS, partid membru al Stângii Europene), Mirel Amariţei (Prodemo, o platformă „civică”) şi Vadim Tudor (PRM, partid naţionalist).
În general toţi candidaţii au susţinut orientarea euro-atlantică, mai ales cei de dreapta (Monica Macovei, Klaus Iohanis, Elena Udrea, Kelemen Hunor, Călin Popescu Tăriceanu, Zsolt Szilagy), dar şi social-democratul Victor Ponta.
Putem concluziona că între candidaţi nu a fost nicio deosebire majoră de ofertă electorală, bătălia fiind dusă îndeosebi între găştile politico-mafiote ale ACL (la care s-au adăugat şi băsiştii din PMP) şi cele ale coaliţiei guvernamentale.
Victoria candidatului manciurian
După vizita de două zile a vicepreşedintelui american, Joe Biden, la Bucureşti, din mai, s-au limpezit apele în privinţa susţinerii din partea administraţiei americane la preşedinţia României. Candidatul nu putea fi nici Ponta, nici Crin Antonescu (implicaţi în suspendarea preşedintelui Băsescu în 2012, ceea ce a deranjat Washingtonul), şi nici Vasile Blaga, preşedintele PDL, cunoscut ca fiind prea legat de structurile de tip mafiot ale găştii băsiste.
Marota Iohanis a devenit astfel idealul candidat manciurian. Nu era perceput ca făcând parte din structurile politico-mafiote de la vârful ierarhiei, avea un caracter slugarnic, uşor de cumpărat şi totalmente şters în opinii politice, promovând doar directivele trasate. De altfel, Iohanis însuşi a afirmat în interviul acordat televiziunii Digi24, într-o emisiune electorală, că: „Acelaşi prim ministru (n.r. V. Ponta) nu e foarte lămurit că trebuie să ne spună americanii ce să facem!”
De asemenea, nu a fost întâmplătoare infiltrarea lui Klaus Iohanis în PNL, partidul cel mai puţin stalinist în practica politică, dintre principalele partide. A fost mai uşor să fie tras PNL în sfera PPE, decât să fie destalinizat PDL-ul şi, cu atât mai puţin PSD-ul. Stalinismul acestora constă nu în ideologia stalinistă, cu care nu au nimic în comun, ci în practica de distrugere a inamicului prin orice mijloace, mai ales prin şantaj, ameninţări, „justiţie” la comandă, linşaje media, acapararea întregii puteri politice de la vârf până în cele mai mici structuri posibil. Pe scurt, se aplică sloganul de bază: „Cine nu-i cu noi e împotriva noastră”.
Chiar dacă Iohanis avea multe probleme „de dosar”, acestea au fost trecute cu vederea (sau poate sunt în continuare ţinute la dosar ca mijloc de şantaj). Dintre principalele probleme ale lui Iohanis menţionez: traficul de copii în anii ’90, achiziţionarea a şase case din surse nejustificate financiar, incompatibilitatea între funcţia de primar şi cea de membru în consiliile de administraţie ale unor societăţi comerciale, retrocedarea cu dedicaţie, în calitatea de primar al Sibiului, a unor imobile (inclusiv de patrimoniu naţional) către biserica evanghelică (germană) şi către Forumul Democrat German (al cărui preşedinte era), considerând că acesta era continuatorul de drept al Grupului Etnic German (organizaţia nazistă a germanilor din România în perioada celui de-al doilea război mondial, ale cărui bunuri au fost confiscate de Stat la sfârşitul războiului, ca urmare a desfiinţării acestei organizaţii considerată organizaţie fascistă).
Cum se explică, totuşi, succesul lui Iohanis?
Dincolo de susţinerea administraţiei americane şi Angelei Merkel + PPE, mai ales logistică, dar şi prin intermediul agenţilor de pe internet şi de pe teren, mai ales în exteriorul României, Iohanis a reuşit să coalizeze în jurul său mai multe categorii de cetăţeni:
Avantajele fructificate de propaganda pro-Iohanis au fost:
– imaginea tradiţională de neamţ (hotărât, organizat, corect, muncitor);
– imaginea de ne-politic (provenind dintr-o organizaţie „neutră”, Forumul Democrat German), fructificând adversitatea faţă de politic a majorităţii populaţiei din România;
– imaginea de gospodar (ca urmare a activităţii de primar);
– imaginea de nestalinist (vezi explicaţiile anterioare);
– apartenenţa la o minoritate etnică şi religioasă (ceea ce a adus masiv voturile nu numai ale germanilor ci şi ale maghiarilor şi altor minoritari, precum şi ale neortodocşilor, inclusiv ale ateilor şi liber cugetătorilor, foarte activi în propaganda de pe internet);
– imaginea de „liberal”, ceea ce a atras voturile unor susţinători cu orientare liberală ai partidelor din coaliţia guvernamentală;
– temerea muncitorilor aflaţi la muncă în occident de a-şi pierde locurile de muncă în cazul unor răciri ale relaţiilor cu UE, inclusiv ale familiilor acestora din România, care se bazează pe veniturile lor (în România aproape jumătate din forţa de muncă lucrează în străinătate asigurând traiul celor rămaşi acasă să se ocupe de gospodărie şi/sau de copii)
– imaginea de om nou, necompromis politic, având în vedere dezamăgirile produse de cei aflaţi la guvernare (acum sau în trecut) şi care au dus la dezastrul actual al României.
Baza electorală a constituit-o tineretul şi, într-o mare măsură, forţa de muncă activă, mai ales cea din occident, care s-au mobilizat masiv, aducând în turul al doilea cu 10% mai mulţi votanţi la urne (adică peste 62%, ceea ce reprezintă cea mai mare participare la alegeri după 1990). Rezultatul final de 54,5% la 44,5% (după ce în primul tur au avut 30% contra 40%), au răsturnat categoric orice previziune anterioară şi a eliminat orice dubiu privind dorinţa de schimbare din partea cetăţenilor români.
Desigur, o schimbare va fi. Din păcate, schimbarea bazată doar pe votul negativ, „ne-am săturat de ăştia”, fără a observa ce oferă celălalt rămâne un mare pericol, iar acest pericol va rămâne o sabie a lui Damocles pentru următorii ani.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. Alex Dupont

    In sfarsit, cineva care gandeste logic si nu scrie poeme in proza si ode diasporei si presedintelui german ales de romani( doamne, ce idiotic suna!).Tudor Marian, ai perfecta dreptate: dintre toate variantele cunoscute si autohtone Johannis a parut sa fie unica speranta care sa salveze Romania, doar pentru ca e neamt si “face lucrul bine”, si, asa cum e definitia romanului, poet si rapezit la fapte, romanii au mers la vot cu ciuda in suflet, toti cu neamtul, ignorand faptul ca totusi Johannis Werner Klaus ESTE GERMAN, este papusica Angelicai Merkel, are toata familia pusa bine la adapost in Germania si nu are nimic de pierdut. De ce NU a plecat si el acasa? Pentru ca neamtul din el a stiut clar ca intr-o tara de poeti flamanzi, corupti, manelisti, el, neamtul disciplinat poate fi rege! Si iaca este presedinte! Ceea ce ma uimeste sete faptul ca toti poetizeaza diaspora, desi diaspora a fost manipulata de Occident la vot, desi diapsorei nu-i pasa ce se intampla in spatiul mioritic atata vreme cat ei au loc caldut “afara”. Va raspunde diaspora daca lucrurile vor merge (si vor merge) de-a-ndaratul in Romania lui Klaus? Nu. Diaspora se va retrage in piscina mamei ei. Si alte ode se scriu lui Klaus, lui Caremn Klaus, atat de multe incat stau si ma intreb: chiar toti romanii au suferit o amnezie totala? Au uitat ca pana mai alaltaieri Transilvania se numea ARDEAL si nu era parte din Romania? Gratie cui? Au uitat ca monarhia care ne-a tinut “cald” a fost de familie royala germana? Iaca ironia istoriei: se repeta! Acum avem un presedinte german si o cancelara Merkel care sta cu ochii si ghearele pe noi. Asteptati 6 luni, un an, si pe urma scrieti ode presedintelui ales! Pana atunci, nu va grabiti ca miraesa la pat, la a-l pupa in dos cu tot soiul de manele poetizate, ca nu tine: e de prost gust. Si, ma tem ca multi vor simti rusinea profunda a tradarii cand o parte din romanii votanti, cei ca Tudor Marian, le vor spune: “I told you so!”…Si, pe cand Germana va deveni a doua limba oficiala in spatiul carpato-danubiano-pontic???

Leave a Comment

ERROR: si-captcha.php plugin: GD image support not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable GD image support for PHP.

ERROR: si-captcha.php plugin: imagepng function not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable imagepng for PHP.