Norii cresc în pântecele serii

01.09.11 by

Norii cresc în pântecele serii

Norii cresc în pântecele serii,

Nucu-şi trage pleoapa-n bătătură,

Cântece de mierle şi de greieri

Se rescriu pe-aceeşi partitură.

Spicul cerne boabe aurite,

Macul printre ele se-nroşeşte,

Soarele prin pâlnie se scurge

Şi în asfinţit se prăpădeşte.

Carele cu fân coboară dealul,

O fântână scârţâie departe,

Pe o scară o păpuşă doarme,

Iar pe alta e uitată-o carte.

 

Pământul cu miros de cozonac

Pământul cu miros de cozonac,

Împăturit în flori de busuioc,

Dospeşte pe o roată din cerdac,

În mâna care-l strânge de mijloc.

Cu gândul în dantelării de Bruges,

Olarul croşetează-n aluat

Petalele de catifea şi ruj,

Şi strujele din părul inelat.

Ca ochii sclipitori de mărgărit,

Goniţi din paradisul de stejar

Al verdelui sub pleoapă pironit,

Înmărmureşte lutul pe olar.

Din inima preaplină de frământ,

Ulcica se revarsă peste foc

Cu tainică tăcere de pământ

Şi vinul parfumat de busuioc.

Pe râul Doamnei

Noaptea nu-şi doarme clipa niciodată,

Ea plânge cu vise peste sat,

O ancoră din stele aruncată

În revărsarea timpului buclat.

Pământul creşte-n umbra selenară,

Norii trag obloanele pe deal,

La râul Doamnei cântă o vioară

Şi clopotul cu sunet de cristal.

Potecile se-ascund în văgăuna

Căruntă cu flori de măr domnesc,

Luminile se-nchină câte una

Şi obosite-n somn se prăbuşesc.

 

Pasodoble

 

În opaiţ cântă fumul

Şi dansează umbra deasă,

Pe fereastra aburită

Curge ploaia languroasă.

O nălucă alungată

În orchestra de lumină

Tremură ca o mlădiţă

Şi te ţine strâns de mână.

Paşii albi ca varul rece

Lasă urme pe arenă,

Unduindu-ţi-se-n braţe

Nălucirea ca o trenă…

Într-o dungă fumurie –

Ochii, ca icoanele,

Se strivesc de rugăciune

Gânduri, diafanele.

Pe spătar se lasă seara,

În văzduh feericul

Şi în paşi de poezie

Cade întunericul.

 

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*