Nedelcea VOCAȚIA DE ISTORIC LITERAR

11.09.17 by

Nedelcea VOCAȚIA DE ISTORIC LITERAR

Împlinind 72 de ani, la 23 martie 2017, istoricul literar Tudor Nedelcea se află în deplinătatea consacrării fără drept de apel. Toate textele lui de profil, interpretează documente scrise sau tipărite de-a lungul vremii: din începuturile scrisului în limba română, până în zilele actuale. Sunt îndreptățit să afirm așa, fiindcă mă uit î n biografia lui și constat că în începuturile afirmării sale a lucrat numai cu astfel de repere culturale.
A fost, în câteva rânduri, la Biblioteca Județeană, Alexandru și Aristia Aman, ba ca lucrător, ba ca director; ba la editură, ba în alt timp, la Arhivele Statului, din Craiova, ba la Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor din România. Iar întru final de activitate științifică, să-l descoperim la Centrul de Cercetare al Academiei Române, din Craiova, până la pensionare.
Pe lângă activitatea aceasta , care l-a calificat și înălțat în grad socio-profesional, Tudor Nedelcea a desfășurat un nobil civism și o activitate de vizibil patriotism, în România și Basarabia. S- a implicat, cu tenace convingere, în cele mai importante și concrete activități inițiate pentru frații noștri de peste Prut. Și-a prelungit gestul și la românii din Serbia, Bulgaria și Ucraina.
Devenind vicepreședintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, și-a asumat alte responsabilități și preocupări la vedere. De aceea, îl descoperim prezent în multe locuri unde muncesc și trăiesc români în țările care ne înconjoară.
Tudor Nedelcea are neliniștea unor pașoptiști care atunci când au constatat că Țara nu se mișcă, nu progresează din cauza unei mentalități retrograde ,situație care vine instalată de foartă multă vreme, cu sute de ani în urmă, s-au implicat până la dăruire.
Scurtisimul început despre personalitatea lui Tudor Nedelcea, în niciun caz panegiric sau elogiu de circumstanță , are darul unui cuvânt de bravisimo pentru cele trei volume de texte tipărite la Tipo Moldova, din Iași. Ultimul este de o bogăție culturală impresionantă. Toate materialele sunt, tematic vorbind , racordate valorilor cultural-literare din Oltenia (i-am sugera autorului, ca până la împlinirea vârstei de 80 de ani, să adune toate textele, să le ordoneze după anumite criterii și să dea o Crestomație culturală a Olteniei din toate timpurile.
Ar fi , și ar rămâne, o carte de referință pentru viitoarele generații.
Revenind la cartea de față, trebuie să spunem, din capul locului, că ea stă sub semnul istoricului. Sunt aci studii, articole, omagii- mai cu seamă pentru cei trecuți în veșnicie: Mihai Eminescu, Antim Ivireanu, C. Brâncuși, Marin Sorescu,Ioan Maiorescu, Traian Demetrescu, V.G.Paleolog, Constantin Stere, Fănuș Neagu, Adrian Păunescu.
Articole, oricând citabile, adevărate contribuții de cunoaștere – I.G. Bibicescu, Teodor Costescu.
Sunt amintiri inestimabile, vaoroase prin unicitatea lor, din perioada când a lucrat cu Marin Sorescu, acesta în postura de director. Și când a insistat să se publice textele… aparținând lui Mihai Viteazul și Tudor Vladimirescu (ei înșiși, deși conducători de oști au fost oameni ai Țării cu viziuni de progress și prosperitate pentru Dânsa , exprimându-se, în nu puține cazuri, aproape literar . Marin Sorescu a fost astfel îmboldit să scrie prefețe la textele lor).
După cartea lui Paul Rezeanu (critic de artă) despre Brâncuși, a extras picanterii importante din Viața Marelui Artist – Femeile din viața lui A dovedit că neînsurându -se vreodată, sculptorul a fost dezlegat în mișcările lui, fie că era în Franța, USA, România, Germania și pe unde a mai călătorit avându-l cu sine pe Freud. Fiind la Paris i-a mărturisit unei nepoate : eu n-am niciun rost de locuință altul decât atelierele în care lucrez(…) eu m-am ciumărât toată viața singur și că este peste putință acum să mă dezobișnuiesc;(…) nu cred că mai stau mult la Paris.
Între număratele prietene și muze, Nedelcea reiterează numele Otiliei Cosmuță, Maria Bengescu care îi pozase și lui Brâncuși (… „în 1919, Brâncuși a petrecut o scurtă perioadă la casa de vacanță a baronesei Irana Renée Frachon din Pirinei”. Deși zona este deosebită, Nedelcea zice că Brâncuși s-ar fi exprimat deloc pieziș : Nu-i țară mai frumoasă decât țara mea.
Și tot așa, alte nume de femei au contribuit la sporirea celebrității lui Brâncuși: de la Milița Pătrașcu și Margit Pogany, până la Agnes Meyer și Eugen, soțul ei , patronul ziarului Washington Post, ori Aretia Tătărăscu și Mary Reynolds, soția lui Marcel Duchamp, care a contribuit la popularizarea lui Brâncuși , în USA.
Cartea este doldora de „politicale”, Tudor Nedelcea este și un redutabil satiric.Este un român din formula lui Macedonski, N.D.Cocea și Arghezi.
Are alese sentimente de prețuire pentru unii actori ai Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova și are clipe de zăbavă nobilă asupra activității lui Ilie Gheorghe , Tudor Gheorghe.
Nu lipsesc consemnările despre evenimente culturale la care a luat parte.
Spuneam că nota predominant a Cărții este istoria.Fiind mai aproape de istoricul Nicolae Iorga, spunem și noi – de istoria mare (Centenarul Războiului pentru Reîntregirea țării, Făurirea României Mari, Festivalul Mondial de Poezie de la Craiova, „Mihai Eminescu”, Congresul Mondial al Eminescologilor) și de istoria mică (Prima școală de ceramic din țară; Școala de la Târgu-Jiu, Craiovenii l-au sfidat pe Stalin, dar a învins stalinismul, Veșnicul de pomenire, mitropolitul Nestor Vornicescu.
Reținând diferențiat și organizat textele din cartea lui Tudor Nedelcea, pilduitoare prin titlu – Printre cărți și oameni, vol III, conchidem că publicistica, alternândă cu câteva eseuri representative, îmi întăresc convingerea că se „nasc” în Oltenia și istorici literari, de reală ținută intelectuală și academică.

8 -15 august 2o17
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*