Naştere

01.04.11 by

Se aud sirene, sunetele sunt

Atât de umede încât

Degetele mi s-au uscat

Uneori simt cum prin pielea mea

Erupe un fum înecăcios

Atunci capul începe să-mi vâjâie

Pereţii devin palate iar

Picioarele mi se îndoaie de parcă

O umbră ar muşca din ele. Timpul

Se încovoaie de durere

Iar somnul se ascunde într-un colţ al camerei.

ah, doamne, strig,

Dintr-o sămânţă se naşte nemurirea aşa

Cum berea se transformă în nectar

Şi visele într-o hârtie albastră pe care

Dumnezeu îmi pictează, zâmbind,

chipul.

Naştere

Sunt închis acum, printre gratii

Văd ochii zeilor bălăcindu-se în

Lichide albastre. Ştiu că undeva mai jos

mâinile lor mici gâfâie a tandreţe.

Aproape că le simt mistuirea. Se contopesc

ca două imagini într-o oglindă de carne.

O femeie vine în vizită, se aşează sub ochii mei

Şi începe să mă mângâie. Printre degetele ei

Zăresc pâlpâirea măruntă a unui fir de iarbă.

Femeia îl înghite şi-mi spune: “În vara asta

Porcii vor plânge în coteţele lor,

iar ghearele lupilor se vor face ţăndări.

Ţi-am spus că nemurirea nu e o fiolă

pe care o spargi între dinţi şi cu care îţi tai limba.

Când ţi-am băut sângele ştiam că aripile tale sunt încă mici

şi că zborul tău se va aprinde. Nu-ţi rămâne acum decât să te desfaci şi,

Izbindu-te de gratii, să te prefaci în pământul din care

Îţi creşti visele. Pe dumnezeu îl vei arunca la gunoi,

iar din mine vei face preot. Am să te aşez pe sute de altare şi

Am să-ţi încălzesc carnea sub sânii mei.

Vom aduna în noi atât nemurire încât

Până şi zeii vor îngenunchea în faţa noastră,

Chiar dacă lacrimile porcilor vor inunda lumea.”

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*