MULT IUBIT CONDUCĂTOR

05.07.11 by

MULT IUBIT CONDUCĂTOR

Eşti un tâmpit notoriu. Drept pentru care te rugăm să fii directorul nostru!

Să mă mai gândesc.

Nu te mai gândeşti deloc! Vrem să fii directorul nostru!

L-au luat pe Moşalin cu pancarte, l-au luat cu urale, l-au dus pe umeri, l-au trântit într-un fotoliu, într-un birou mare şi spaţios. Acolo, mica lui ranchiună şi stânjeneala de a fi fost tulburat s-au schimbat în nevoia de a fi folositor oamenilor, în dorinţa de a fi compătimit sau măcar dus pe umeri.

A doua zi au năvălit buluc. Cei cu funcţii administrative: cum era el, trântit, mâhnit şi tăcut, l-au aşezat în şezut; l-au smucit de pantaloni, să-i mai alungească; l-au pălmuit, să-i creeze o mină serviabilă. Apoi reporterii: l-au tras de un ochi, şi l-au întins până ce ochiul a semănat a lunetă. Apoi l-au fotografiat, cu stimă şi respect.

Au venit prietenii şi persoanele importante.

S-a creat o harababură: cei cu funcţii administrative au ajuns de-a buşilea, bucurându-se că subzistă totuşi aşa, ca nişte picioare de scaune. Fotoreporterii s-au prefăcut fără milă în statui de piatră sau de sare. Era hazliu nu faptul că aveau tot soiul de aparate de fotografiat, ci că aparatele acelea aveau geamuri, în care sclipea o lăcomie încremenită.

Pe deasupra tuturor au trecut neaveniţii şi noi veniţii; cei care făceau pe milogii strigându-i, reproşându-i: uită-te la noi că sântem ca vai de noi; dar foarte grăbiţi, întrucât valul înota repede spre fotoliu.

L-au luat pe Moşalin, cum era aşezat în şezut, şi l-au ridicat în picioare pe fotoliu, în poziţie de drepţi. S-au iscălit pe el. I-au povestit. Au plâns. Au râs.

După care au plecat, zicând:

E un tîmpit notoriu.

În sfârşit, au ieşit oamenii de servici, din nişte găuri de şobolani aflate în alt birou.

Au cărat subsuoară statuile fotoreporterilor, înţepeniţi cu aparatele lor de fotografiat care aveau geamuri hazlii. Au îngrămădit statuile în o debara.

Au luat oamenii cu funcţii administrative, transformaţi în scaune, şi i-au aşezat în jurul mesei.

L-au luat pe Moşalin de pe fotoliu. Au netezit fotoliul. L-au pus pe Moşalin sub un dulap, uitându-se din instinct în jur, de teamă să nu fie surprinşi şi consideraţi pe nedrept vinovaţi.

Pentru că, a treia zi, urma să vină adevăratul Director.

De măturat n-au mai măturat.

Nota autorului – Pictura reprodusă, la text ataşată, Abaque IV, aparţine lui Gérard Titus Carmel

Related Posts

Tags

Share This

3 Comments

  1. Ortograf

    nou venitii nu noi venitii
    oamenii de serviciu nu de servici

    • Iulian Caragea

      Corectă dacă ar fi vizat un text ştiinţific, intervenţia lui Ortograf este ridicolă şi mutilantă în cazul unui text literar… Ilustrisimul comentator ar fi trebuit să cunoască aceasta încă din şcoala generală.
      Mizericordios, mă abţin aici de la maliţii. Totuşi, un zâmbet larg nu pot să-mi reprim. (Si tacuisses, philosophus mansisses.)

  2. Ortograf

    Domnule profesor Iulian Caragea, dacă ştiam că reacţionaţi atât de visceral şi de pe o atât de doctă poziţie, mă abţineam. Totuşi nu vă creditez să spuneţi nici măcar elevilor dvs. de la Piscu Vechi că numai textul ştiinţific trebuie să respecte normele limbii literare, aşa cum lăsaţi să se înţeleagă în comentariu. Sintagma nou veniţii este cea corectă, pentru că nou este adverb şi e parte de vorbire neflexibilă, după cum ştiţi. Se poate spune cei veniţi sunt noi sau vechi, dar asta este o altă mâncare de peşte, altă determinare. Serviciu este forma corectă pentru că termenul face parte din familia cuvintelor indiciu , supliciu…şi nu putem scrie sau pronunţa indici sau suplici.

    Se admit abateri de la normă în textul literar, dar numai când sunt puse în gura unui personaj necultivat pentru a-l caracteriza şi astfel. In textul dvs. aceste greşeli se regăsesc în discursul auctorial. Deci? Fiţi mai elevat chiar şi în polemici, ca in textele poetice. Nu suntem încă genii incontestabile. Corecţiile nu sunt totdeauna mizericordioase şi trebuie să le acceptăm cu demnitate.

Leave a Comment

*