MOTHER GOOSE’S MEMORIAL

01.10.11 by

MOTHER GOOSE’S MEMORIAL

            

Mama gâştii era mai mare, întoarsă cu burta în sus, serioasă şi îngropată în gheaţă.

Deasupra ei gâsculiţa juca, de frig – pe un picior, pe altul. Nu se gândea să-şi caute un loc cald.

Nicăieri nu e mai bine ca lângă mama gâştii.

 

Sosii atunci pe gheaţă eu, în trăsura de modă veche, dar trasă de doi cai veritabili.

Aveam pe cineva alături – nu vă pasă cine.

În braţe purtam iarbă de un verde foarte decolorat.

 

– Ce-i cu gestul ăsta? Nu am nevoie de iarba ta! Spune mai bine că vrei să faci o friptură din mine! se indignă gâsculiţa. Apoi plânse niţel.

– Adevărul e că la asta mă gândeam; dar nu îndrăzneam să te rog.

– Mamă gâscă! Mamă gâscăăă!!…

– Dragă, ea nu te mai poate auzi. (Atunci fornăiră, piaferi, ai mei cai.)… Înţelege că mi-e cam foame!

– Mamă gâscăăă!!

– Nu te copilări! Lasă istericalele!

Ea suspină. Îmi păru rău că o mustrasem.

– Gâsculiţo!… Gândeşte-te!… Ar fi un avantaj,… tu scapi de frig, eu de foame!

Telegarii plescăiră cozile. Unul izbi nervos de gheaţă copita.

Coborâi.

– Gâsculiţa mea, nu-ţi fac nimic. Vino la mine!

– Nuu! boci ea. Însă îmi năvăli în braţe. O îmbrăţişai stând în genunchi. Ni se zguduiau umerii de suspine.                                                                                                                           

– Prostuţa mea, cum, chiar te-ai speriat de mine?!

 

Ni se cutremurau umerii, coşul pieptului. Ho, ho, ho hoteam.

Armăsarii nechezară surd. Le făcui semn:

– Die!…

Vai, gâsculiţa mea, să-ţi fie ţie teamă de mine!?…

Când cătai în spate, caii şi trăsura dispăruseră.

Am rămas cu gâsculiţa.

Nicăieri nu e mai bine ca lângă mama gâscă.

De două zile jucăm, rebegiţi. Pe un picior, pe altul. Şi strigăm:

– Mamă gâscă! Mamă gâscăăă!!…

Îmi e fffoame.

A treia zi devorez gâsculiţa.

 

 

 

Acum, degerând, joc singur; pe un picior, pe altul.

Nu plec să caut un adăpost.

Nicăieri nu e mai bine ca lângă mama gâştii!

 

Apare pe gheaţă el, în trăsura desuetă, dar trasă de doi cai veritabili.

Are pe cineva alături – nu vă pasă cine.

În braţe poartă iarbă de un verde foarte decolorat.

– Mamă gâscăăă!!…

 

Mama ei de gâscă!

 

Morala:

 

Cine joacă şi nu strigă

Face-i-s-ar gura strâmbă!

 

 

 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*