Monochrome

14.02.13 by

partea I

 

Unora le este scris să se întâlnească. Într-o zi, într-un loc anume.

Unora le este scris să se întâlnească dar apoi să se despartă.

Altora le este scris să rămână împreună.

În ambele cazuri, destinul decide. Cum era o replică dintr-un film: ,,Destinul e puntea construită către cel drag.” Dar cum o construieşti? Omul nu are puterea suficientă de a construi această punte.

Nu de unul singur.  Îmi spunea cineva ieri, într-o discuţie, că dragostea se face în minim 5: cei doi care se iubesc, rodul iubirii, Dumnezeu şi un martor neutru.

Dar eu cred că iubirea e mai ceva decât un om care suferă de demenţă vasculară.

Am ajuns la concluzia că nu e un film, nu e o durere morală, nu e un chin, nu e o suferinţă, nu e un capriciu, nu e o încercare, nu e un demon, nu e o amărăciune.

E însăşi moartea.

Mori în timp ce iubeşti. Mori când începi să iubeşti. Există doar început. Nu există final.

Mori căutând această finalitate.

În zadar.

 

 

partea aII-a

 

Plouă.

Şi las ploaia să cadă peste gânduri.

Am distrus iluziile. Am distrus orice cuvânt plin de umbră. Orice cuvânt din care înainte mă hrăneam teribil.

Plouă şi las ploaia să cadă peste umeri.

Iubesc că am pierdut ceea ce trebuia să pierd. Astfel, am început să trăiesc.

Printre picăturile de ploaie luminile de afară se contopesc într-un joc extravagant şi totuşi din el se nasc sentimente înălţătoare.

Plouă şi tot ce vreau e să nu se termine aici.

Orice început are şi un sfârşit. Dar poate că uneori sfârşitul e în mâinile tale.

Aruncă-l.

 

Plouă în februarie cu îngeri însetaţi şi desculţi. Plouă cu îngeri simpli şi cu izbucniri zgomotoase de râs . Plouă cu bucăţi rupte din iarnă. Iar cântecul e doar un strop uitat în inimă.

 

Plouă.

Şi las ploaia să cadă peste gânduri.

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

3 Comments

  1. Alexa

    superb articol!

  2. Crisstina

    imi place cum scrii! continua!

Leave a Comment

*