Momente memorabile, la Craiova Omagiindu-L pe EMINESCU, cinstim Ziua Culturii Naţionale

29.01.15 by

Craiova, 15 Ianuarie 2015. Împlinirea a 165 de ani de la naşterea lui MIHAI EMINESCU şi marcarea Zilei Naţionale a Culturii Româneşti au prilejuit, în Dolj, sute de manifestări cultural-artistice şi ştiinţifice, desfăşurate în peste 400 de lăcaşuri de învăţământ preuniversitar, în universităţi, instituţii publice de cultură, institute de cercetare cu profil umanist.
Cei mai inspiraţi dintre slujitorii Bisericii Ortodoxe Române l-au pomenit pe EMINESCU şi au punctat Ziua Culturii Naţionale încă de la liturghiile de duminică, 11 ianuarie a.c., ca şi în slujbele din cursul săptămânii care a inclus, în inima ei, ca un corolar luminând întru înveşnicirea poporului român, sfânta zi de joi, 15 Ianuarie, când, în 1850, era înregistrată, la Botoşani, în dulcea noastră Bucovină, pogorârea în efemera lume telurică a ,,omului deplin al culturii româneşti’’, cum îl definea filosoful Constantin Noica.
Poetul Nepereche văzuse lumina zilei la Ipoteşti, încă din preajma Crăciunului 1849, dar troienele imense, nămeţii acelei ierni rodnice, aurorale pentru cultura şi spiritul românilor de pretutindeni, au făcut imposibilă deplasarea fericitului tată, căminarul Gheorghe Eminovici, de la Ipoteşti la Botoşani (18 km) pentru înregistrarea, la starea civilă, a naşterii pruncului MIHAI, cel ce avea să re-întemeieze limba română literară, să înalţe spre zări nebănuite demnitatea românilor, conştiinţa continuităţii şi necesitatea imperioasă a unirii în fruntariile aceluiaşi stat a românilor din toate provinciile istorice, după modelul Bravului său înaintaş: Voievodul Mihai Viteazul, supranumit în epoca sa Restitutor Daciae.
Una dintre cele mai percutante manifestări s-a desfăşurat la Filarmica Oltenia şi a fost transmisă în direct, de la ora 19, de postul public TVR Craiova. Este vorba de spectacolul de muzică şi poezie ,,MIHAI EMINESCU – Luceafărul din Ţara Mioriţei’’, susţinut de Corala Academică a simfonicului din Bănie, dirijată de Manuela Enache, în alternanţă şi deplină armonie cu capodoperele eminesciene recitate – într-o tonalitate gravă, de violoncel cu vibraţii de romantism sideral – de Emil Boroghină, societar de onoare al Teatrului Naţional ,,Marin Sorescu’’.
Pilon al multitudinii de manifestări organizate la Craiova a fost – şi de astă-dată – Biblioteca Judeţeană ,,Alexandru şi Aristia Aman’’ – Dolj. Aici a fost vernisată expoziţia de carte ,,Ziua Culturii Naţionale din România’’, cuprinzând rarităţi bibliofile, dar şi noi apariţii editoriale purtând semnătura EMINESCU ori dedicate vastei şi atât de complexei creaţii a acestuia.
Tot la Biblioteca ,,Aman’’, secţia Mediateca şi American Corner Craiova a găzduit simpozionul şi spectacolul ,,Poetul Naţional’’, susţinute de elevi ai Şcolii Gimnaziale ,,MIHAI EMINESCU’’, împreună cu profesoarele Alina Văncică şi Marieta Ungureanu.
Autorii unei premiere în România sunt elevii clasei a V-a C de la Şcoala nr. 2 ,,Traian’’ din Craiova, coordonaţi de profesoarele Nadia Şutelcă şi Veronica Svantrom. Aceştia au transpus în pagini scrapbooking, concepute conform propriei imaginaţii şi capacităţi creative, poeme eminesciene. Precizăm că scrapbooking reprezintă arta de a realiza compoziţii originale – pagini şi albume – în acest stil, valorificând fotografii şi materiale decorative. Lucrările respective au fost expuse atât la şcoala menţionată, cât şi la Casa Municipală de Cultură ,,Traian Demetrescu’’ din Craiova.
Cvasitotalitatea manifestărilor omagiale din Cetatea Băniei au fost gândite din perspectiva uneia dintre judecăţile de valoare cu impact deosebit formulate de G. Călinescu încă de acum mai bine de trei sferturi de secol, conform căreia EMINESCU ,,Nu nutrea nicio aspiraţie pentru sine, ci numai pentru poporul din care făcea parte, fiind prin aceasta mai mult un EXPONENT (s.n.) decât un individ’’.
Una dintre informaţiile la care s-a făcut recurs, în cadrul evenimentelor omagiale de la Craiova a fost aceea referitoare la faptul că harta Universului include asteroidul 9495 MIHAI EMINESCU, descoperit la 26 martie 1971 de astronomii de la Observatorul Palomar din California.
Au fost reliefate, de asemenea, detalii conform cărora ultima poezie publicată în timpul vieţii genialului creator a fost ,,Kamadeva’’, la 1 iulie 1887, în revista ieşeană ,,Convorbiri literare’’.
Vizitat cu câteva zile înainte de 15 iunie 1889 de Alexandru Vlahuţă -, EMINESCU l-a frapat pe autorul romanul ,,Dan’’, întemeietor al revistei ,,Lamura’’ (1919), devenită, peste zece ani, Revista Fundaţiilor Regale, prin luciditatea, seninătatea şi fervoarea cu care îi recita versuri de o prospeţime, forţă şi frumuseţe divine, despre care Vlahuţă se întreba dacă nu cumva autorul doctrinei românismului şi panromânismului, nimeni altul decât Poetul nostru Naţional, le creează instantaneu, ca sub imperiul unui dicteu celest.

Cert este că Mihai EMINESCU a scris fără întrerupere, până în ziua odioasei sale asasinări, în curtea Spitalului Caritatea. Într-unul din buzunarele halatului cu care era îmbrăcat în clipele decesului, au fost găsite manuscrisele poemelor ,,Viaţa’’ şi ,,Stelele-n cer’’, publicate post-mortem, la 1 august 1889, în revista ,,Fântâna Blanduziei’’, cu menţiunea că din a doua poemă (,,Stelele-n cer’’) au fost încredinţate tiparului doar patru strofe din totalul de nouă.
Trăit şi scris în cadenţa legănată a valurilor mării – ce bat cu blândeţe, la nesfârşit, malurile apoi se pierd în depărtări, pentru e reveni iar şi iar, ca într-o litanie şoptită, abia perceptibilă din înălţimile de nepătruns ale Universului -, poemul acesta ultim avea să se dovedească, finalmente, premonitoriu, mai ales prin ultimele sale strofe: ,,Până nu mor/ Pleacă-te, îngere,/ La trista-mi plângere/ Plină de-amor.// Nu e păcat/ Ca să se lepede/ Clipa cea repede/ Ce ni s-a dat?’’…
Desigur că-i păcat, dar – în acea zi neagră de 15 iunie 1994 – acel Petrea Poenaru (nebun violent) avea să-l pocnească în cap pe Eminescu cu o cărămidă, după ce, mai înainte cu câteva zile, îl izbise cu o piatră, trasă cu praştia.
Poetul era însoţit de frizerul Dumitru Coşmănescu, care venise special, în jurul ore 15, îl tunsese pe Mihai Eminescu, după care acesta îl invitase la o plimbare prin grădina spitalului propunându-i să-l înveţe a cânta imnul ,,Deşteaptă-te, române’’. Aşadar, cu o jumătate de oră înainte de a muri, Poetul cânta ,,Deşteaptă-te, române’’.
Coşmănescu avea să evoce, peste ani, nefericita întâmplare: ,,Cânta frumos, avea voce. (…) Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat şi cu sângele curgându-i pe haine, spunându-mi: ,,Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc… Ăsta m-a omorât!’’ L-am luat în braţe şi l-am dus în odaia lui, unde l-am întins pe canapea. I-am potrivit capul pe pernă şi, când am tras mâna, îmi era plină de sânge. Au venit doctorii, cu Şuţu în cap, şi ne-au spus să tăcem, să nu s-audă vorba afară, că nu e nimic… Dar, după o jumătate de oră, Eminescu murise!’’ – conchide martorul ocular Dumitru Coşmănescu.

…În după-amiaza zilei de 15 ianuarie 2015, în sala Acad. Dinu Giurescu, Biblioteca ,,Aman’’ din Craiova a găzduit lansarea volumului Amintiri din prima viaţă de Florentin Scaleţchi. Şi în cadrul acestei lansări s-au făcut referiri repetate la multiplele semnificaţii ale zilei de 15 Ianuarie.
Omagiindu-l pe Mihai Eminescu, la Craiova, am sărbătorit Ziua Culturii Naţionale din România. Totul, într-o atmosferă de serenitate şi calmă înţelegere a tainelor universului, de trecere-petrecere, prin viaţă, prin infinirea Timpului şi a oceanului primordial, în legănarea molcomă a stelelelor, care… ,,Deasupra mărilor/ Ard depărtărilor/ Până ce pier// După un semn/ Clătind catargele/ Tremură largele/ Vase de lemn;// Nişte cetăţi/ Plutind pe marile/ Şi mişcătoarele pustietăţi.// Stol de cocori/ Apucă-ntinsele/ Şi necuprinsele/ Drumuri de nori.// Zboară ce pot/ Şi-a lor întrecere/ Vecinică trecere: Asta e tot…’’.

Craiova, 16 ianuarie 2015
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*