Mintea de pe urmă

01.05.11 by

După tocul de cizmă comunist, ne-a călcat în picioare şi sandala neocomunistă, surâzătoare larg, ca o mască de comedie. Popoarele naive au căzut pradă postrevoluţionar foarte uşor primului politruc resuscitat. Şmecher, bun de gură şi perfid. Iar tu, măi animalule, care credeai că lucrurile s-au schimbat, de ce nu înţelegi că de la iepoca de aur mai va până la cea de platină!. Mai trebuie traversată şi cea de tinichea a tranziţiei. Vrei să scrii adevărul? Cine te opreşte, că şi aşa nu te mai ia nimeni în seamă. Mai trebuie şi un pod de flori între vechiul comunism dictatorial şi cel cu faţă umană oferit dezinvolt de El, noul mesia. După atâta încruntare cu “Tovarăşi staţi la locurile voastre!” era musai nevoie de o faţă zâmbitoare care să evite confruntările naţionale, dar şi să cheme minerii să apere statul de drept. Să ne îndemne apoi la pas pe loc, cazacioc, cu cântece de voie bună, cu fasole şi cârnaţi şi alcool euforizant, de atunci şi până acum. Cu talk-show-uri populiste cât mai optimiste şi mai îmbietoare la somnul raţiunii şi al naţiunii. Sărac şi cinstit, vechiul/noul om politic naţional crăpa de sănătate şi de trai bun, încât părea de 45 în loc de…! Băieţii de bine sub oblăduirea paternă a tătucului reformat uşurau ţara de înfiorătoarele bunuri acumulate de ţară în timpul dictaturii, pentru a construi capitalismul multilateral fraudat. Vivat democraţia! Strigau în estimp activiştii galonaţi din rândurile 2-4, care n-ajunseseră să se-nfrupte îndestulător înainte, căţărându-se acum fraudulos pe baricadele statului de drept fals. Şi tot mai strigă şi acum din banca opusă a Parlamentului, nepricepând cum le-a scăpat la mustaţă ciolanul atât de gustos al ţării. Dar tare mă tem că mai găsesc destui fraieri printre noi care să spună că luau ei, dar ne aruncau şi nouă câte-o ciosvârtă acolo, câte-o aripă de coţofană sau de cucuvea. Arogantul, liber şi neîntinat, ne arată şi acum, mândru nevoie mare, cât de bine se trăia în vremea lor. Cu vreo mie de euro salariu de bugetar, puteai să acumulezi o avere de multe milioane, dacă erai un bun social democrat sau asociat. Tot aşteptăm şi de la actualii aleşi să ne returneze banii furaţi, dar până acum se screm numai şi n-au defecat încă cam nimic. Politicienii noştri de ieri şi de azi se dovedesc toţi o apă şi-un pământ. Ne vor chema curând să-i alegem iar. Dar pe cine să alegi din gloata de parveniţi, de şperţari şi semidocţi! În van ne-am luat imnul Deşteaptă-te române! , că nu putem înţelege de ce, cu rare treziri între două războaie, o ţinem tot într-o somnolenţă de la paşopt încoace şi de mai înainte şi mai ales de la nouă sute paşpatru, de la eliberarea sovietică subjugătoare. Parlamentarii noştri, unii de doi bani bucata, dar cu buni bani daţi pentru loc, faultează orice iniţiativă bună, dacă nu se înscrie în interesele de partid şi de gaşcă şi mai ales dacă vine de la adversarii politici. Nu-i duce mintea (care minte?) că dacă ţara prosperă, automat prosperă şi ei, fără să treacă pe la DNA sau pe la ANI. Ne merităm soarta, deştepţi români adormiţi! Degeaba ne trezim noi câteodată şi punem mâna pe puşcă sau chiar cu braţele goale ne sculăm să înfruntăm destinul. E prea târziu atunci să străpungem cadavrul viu al hoţiei, minciunii, al corupţiei, pe care l-am crescut la sânul nostru. Unde sunt minţile luminate ale românilor care să nu se lase călcaţi în picioare de tagma jefuitorilor în frac şi în jeep-uri? De ce nu-l sprijinim solidar pe oricare dintre noi care intenţionează măcar să ne redea dreptatea şi adevărul pierdute, luptând decis chiar şi cu morile de vânt? E timpul să ne deşteptăm, să aruncăm la lada de gunoi a istoriei laşitatea şi trădarea stereotipică, acum, fiindcă mintea de pe urmă a românului s-a dovedit a pururi păguboasă!

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*