Meserii și meseriași

19.06.17 by

Meserii și meseriași

Satul românesc a fost un adevărat combinat foarte complex, în care au funcționat tot felul de meseriași, s-au practicat tot felul de meserii. Unii dintre acei lucrători și-au perfecționat realizările într-atât, încât au ajuns la adevărate performanțe artistice. Niciunul nu era absolvent al vreunei facultăți, dar, dacă observăm atent preocupările lor, ai impresia că ei au frecventat aproape toate facultățile unei universități politehnice. La nivelul unui sat mai mare puteai întâlni meseriași ori bresle de meseriași, precum: zidari, dulgheri, tâmplari, fierari, croitori, pantofari, frizeri, dăogari, lăutari, olari, tăbăcari, cazangii, bucătari și altele. Cei implicați în astfel de preocupări își cultivau și pământul, creșteau și vite, poate mergeau și la vânătoare sau la pescuit. Rareori erai nevoit să mergi în alt sat ca să găsești un meseriaș cu preocupări pe care nu le întâlneai în satul tău. Satul se impunea astfel ca o comunitate bine structurată, care se ,,autogospodărea”.
Respectul față de meserii și meseriași poate fi surprins în folclorul românesc. Nenumărate povești vorbesc despre vrednicia, istețimea, vitejia sau frumusețea unor meseriași, care, prin propriile lor capacități și strădanii, își depășesc condiția socială și ajung regi și împărați. Sunt cântece populare dedicate unor meșteri din lumea satelor. Mi-am propus pentru azi să zăbovesc puțin asupra proverbelor românești legate de meserii și meseriași, tocmai pentru că ele exprimă o adevărată filozofie de viață a omului din popor, condensată în cele câteva cuvinte ale proverbului. Am selectat proverbele respective din cele zece volume ale colecției lui Iuliu Zanne, indicând în paranteze volumul și pagina unde se află acel nestemat de gândire.
Așadar, despre meserie omul din popor e convins că:
Este necesară, fiindcă îl ajută să-și câștige mai ușor existența: ,,Cu meşteşugul nu mori de foame”(X, 309); ,,Din orice meşteşug, cu mână muncitoare, multă pâine dobândeşti de viaţă hrănitoare”(VIII, 322); ,,Dintr-o meserie cât de mică,/Dacă nu curge tot pică” (V, 408); ,,Meşteşugarul e totdeauna cu banul în mână”(X, 310); ,,Meşteşugul e brăţară de aur”(X, 309); ,,Meşteşugul la om e brăţară de aur”(V, 417); ,,Meşteşugarul oriunde s-o duce îşi găseşte pâinea sa, că mâna sa plugul lui este şi pâinea nu-i lipseşte”(VIII, 322); ,,Omul cu meşteşug nu ajună”(adică nu stă nemâncat)(X, 309); ,,Omul cu meşteşug nu piere”(V, 416); ,,Omul cu meşteşug/Trăieşte din belşug”(V, 416); ,,Pe lângă toate celelalte ştiințe, învaţă şi-un meşteşug că, la o întâmplare de nevoie, meşteşugul te hrăneşte” (VIII, 322);
Este necesară, fiindcă îi asigură un statut social mai bun: ,,Cine are o meserie,/Are o moşie”(X, 309); ,,Meşteşugul c-o mână bună, multă avere adună” (VIII, 322); ,,Meşteşugul la om, liman de norocire”(VIII, 322); ,,O meserie plăteşte cât o moşie” (V, 406).
La alegerea meseriei, omul(copilul) trebuie să aibă în vedere că: ,,Cele mai bune meşteşuguri sunt acelea ce ne dau cele de trebuinţă”(VIII, 322). Grija însă nu este numai pentru cel în cauză, ca individ, ci și pentru comunitate, pentru sat, pentru obște: ,,De acel meşteșug să te apuci, ce socoteşti că te foloseşte mai bine şi pe tine şi pe obşte”(VIII, 323); ,,Orice meşteşug folositor obştei, acela mai cinstit, d-acela să te ţii”(VIII, 322); Nu trebuie uitat, că meseria de bază rămâne cultivarea pământului: ,,Din toate meseriile, aceea ce ne scoate pâinea din pământ, aceea mai bună, că ne hrăneşte, când foamea ne topeşte”(VIII, 322). La urma urmei, ,,Orice fel de meserie,/Nu e rău omul să ştie”(V, 411).
Învățarea meseriei cere timp și trudă: ,,Meşteşugul vreme cere,/Nu se-nvaţă din vedere” (V, 418). Oricine poate să practice o meserie, dar nu oricine este în stare să realizeze lucruri de performanță, de valoare: ,,Olarii dintr-un pământ,/Ce tot un fel îl frământ’,/ Fac şi ulcior şi alt vas,/Tot un fel pe roată tras”(V, 459). Talentul și măiestria meseriașului se văd în produsul finit: ,,Mâna meşteşugarului e suflată cu aur”(X, 310);
Talentul sau înclinarea spre o meserie și caracterul omului. Nu este o legătură obligatorie între acestea două, deși așa s-ar cuveni: cel talentat să fie și om de omenie, de caracter: ,,Meseriile toate sunt bune, dar oamenii sunt răi” (X, 309); ,,Nici un meşteşug nu e rău, ci oamenii sunt răi” (V, 418); ,,Meşteşugul nu poate schimba firea”(VII, 821);
Lipsa meseriei dă inferioritate omului în fața semenilor, societății: ,,Cine nu ştie nici o meserie,/E ca ursul în vizunie” (X, 308).
Meseria și Țara. Chiar și alegerea sau practicarea unei meserii trebuie să se facă prin prisma interesului major al țării, al nevoilor ei: ,, Meşteşuguri cât de multe în ţara ta să dobândeşti, dacă vrei s-o-mbogăţeşti şi să o împodobeşti”(VIII, 322).
Analiza și exemplele ar putea continua. Proverbele însă ne scot în evidență concepția moșilor și strămoșilor noștri față de meserii și meseriași, respectul pe care l-au acordat întotdeauna acestei categorii sociale. Înțelegem cât de sănătoasă era gândirea lor mai ales astăzi, când oamenii de meserie, specialiștii, au devenit din ce în ce mai rari, școlile de meserii aproape că nu mai există, iar noi cumpărăm toate rebuturile și mărfurile de proastă calitate aduse din cele patru vânturi. Ne pleacă tinerii peste mări și țări să-și câștige pâinea, acceptă tot felul de ocupații dintre cele mai mizere și umilitoare, dintre cele mai prost plătite, mulțumiți că pot să câștige astfel câțiva creițari. Neamul românesc a dat lumii savanți și inventatori de talie universală, dar și specialiști și buni meseriași în toate domeniile de activitate. Meseriașii noștri, alături de inginerii și tehnicienii lor, au înființat cândva șantiere în diferite țări din lume, au construit hidrocentrale, sonde, combinate și rafinării, mașini de tot felul, aducând valută țării și respect în fața lumii. Nu am fost niciodată adunătură de tâmpiți, incapabili să fabricăm nici măcar ace cu gămălie, agrafe și capse de prins foi, așa cum vor unii să ne caracterizeze astăzi. Renașterea meseriilor și meseriașilor români este posibilă și ea ar aduce numai bine oamenilor, societății și țării. Cine are urechi de auzit să audă!
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*