MEDITAȚII LA VENEȚIA

01.12.13 by

VENEŢIA

în palate s-au tolănit şerpii
trăgând peste ei masca petalelor

pe tăişul punţii aleargă
zeiţe nebune

din smoala apelor răzbat
ochii amanţilor înecaţi:
sumedenii perle

a ieşit din adâncuri – gânditor
diavolul – privindu-şi – pe deget
inelul de doge
***
PASTELURI MARINE

culeg – fără spor – tacâmurile de argint
care fulgeră pe masa ospeţelor mării

nimeni nu poate alerga după fiecare pescăruş

doar muntele barbar al amurgului – poate fi
atât de cuprinzător
*
stingeţi mările – să pot zări racla iubitei
inelul torid mi-a lunecat din deget

arborii – toţi – au trecut marea:
acum stau cu spatele – să-şi usuce
nimburile

valurile
orb şi înţelept
pipăie ţărmul

obosite
scuturile scoicilor
de-atâta
eroism care-a bătut în ele
dinspre adânc
***

PASTEL MEDIEVAL

ghemotoace de spini – zac cavalerii pe
stins – câmpul zănaticei lupte

eu – Regele Spadelor – nu mai însemn
decât lină lumină de-amurg

La Mancha: hotarul de unde începe lumea
cealaltă – lumea pe dos – mântuita lume

ridicol Arhanghelul – are
spada mai lungă decât
Ecuatorul: iadul însuşi – neîncăpător
a vomat această sfântă sabie
***

CARMINA BURANA

pe vitralii suspină culorile sfinţilor
vibrează o gheară

solemnă copită – cântecul măsoară
în lungime – altarul
şi încearcă adâncimea potirului

diavoli şoptind a fecioară

îngeri – verzi de venin – ard pe pereţi:
tifle de icoane

Sfântul Spirit: prins în menghina
dintre două cuvinte – de-a-ndoaselea
fornăite

se zbate aripa de flaut – se-nmoaie
şi-atârnă între colţii Fiarei năpustite-n altar

Cristul olog iese pe burtă
din – mut – rânjetul liliacului

Maica Lui: n-are cine s-o şteargă
pe buze – de încolăcitele vome
să-i şteargă din ochi
desfrânata privire spre păroşenia sfinţilor

turme de cranii se rostogolesc
seci şi cuminţi – din clopotniţă
***

MIEZ CARNAVALULUI

colcăie şatrele viermilor – în
ouătoarea lui Crist

capra şi broasca – îngâmfat
împărăţesc – pe
şalele aprinse-n rutul Mântuirii

mă clătesc cu fierea serii

lins – buboiul cald al mierii
de fecioarele de zgură

inima e-o bătătură

vinovat de vin:
soarele-n declin

vinovat de mine:
şarpele din crin

vinovat de noapte:
Prinţ făcut din şoapte

vinovat de tot:
şapte din voi opt
***

ÎN CRÂŞMA EDENULUI

Dumnezeu spală – de vomă – podelele
în mijlocul raiului – tolănită – noua Sodomă

tifla timpului: zar de noroc
căzut obscur – sub mese

neşterse de
ditirambic – discursul Demonului – cu ocazia
secesiunii

ciung de-un cer – rod cotorul cuvintelor
printre dinţi mi-au rămas
sâmburi – şi
aşchii de nimburi

vai vouă – cântărilor
frântelor
serafi osteniţi de logica trântelor
***
MISTERIU MEDIEVAL
Diavolul şi-a turnat – peste trufie – şi
purpura: plesnesc
cercurile butoiului
lumii

peste ochii arzători ai vinului din
pocale – se coboară – viclean – pleoapa
lunii

cu o scânteiere de jungher
exasperat – spintec
oglinzile

până la foşnetul pasului
Sfântului Duh – pe sub bolţi – orbi
împăraţi dedau dansul
pierzaniei

“unde e răsăritul ?”- mă-ntreabă
prima lacrimă – sângerând din inima
aprinsă a – lumânării

“aici”- arăt eu – cu vârful
care-mi străpunge inima – al
săbiei ecuatoriale

pe sub leş – guzgani
înnebuniţi – fug de geometria copleşitoare – a
soarelui – coşmarele
ce L-au hăituit toată noaptea – pe
Dumnezeu
***

VILLON – LA DESPĂRŢIRE
printre poşirci şi târfe – scăpai câte un vers:
deci – fericit să fie cel care l-a cules!
golan ori prinţ – s-asculte cum curge Seina-n rime :
de mine toţi să uite – sunt doar o voce-n mers –
calic pierdut în stele şi-n vuiet de mulţime

c-am găurit un pântec? c-am odrăslit prin hanuri?
c-am chiotit în noapte – în toiul de chiolhanuri?
nu uite nimeni schimbul ce l-am făcut sub ştreang:
“Hristoase – -ţi dau viaţa – dar nu-mi da nici un rang
afară de ştiutul : Secerător de Lanuri

decât să cânt în moarte şi – trist – să plâng de viaţă
decât să fiu bufonul milogilor din piaţă –
lui Charon îi dau nastur – în loc de gologan…
plătescu-ţi – Sfinte – clipa – cu preţul pe un an
Hristoase – bate palma: Poetul e Paiaţă!”

şi-aşa mi-a luat viaţa – s-o facă joc la îngeri
nimeni – de-atunci – în lume nu-mi mai înşiră plângeri
cuviincios în zdrenţe – dau numai dintr-un stih
nu mai îmbăt pe fufe – şi nu mai joc zarif
decât în agonie – când scriu pe filă frângeri

cam asta – lume bună – am vrut să amintesc
pentru când crugul lunii de tot am să-l smintesc –
e drum de seară ‘naltă – şi focuri de calif
acopăr rana coastei : pe drumul pământesc
o pană mai pluteşte – pesemne e de grif

e sânge-n zorii zilei – o luaţi de la-nceput:
eu nu-nsoţesc pe nimeni – văd doar ce n-am văzut
v-am spus ce meritarăţi şi numai ce am vrut
când rima am găsit-o – dispar – necunoscut…
vedeţi-vă de viaţă – n-ascultaţi de-un pierdut
*

VENEŢIA PREGĂTITĂ

Ligave strofe se deşiră vremea
Apuse nestemate ard în sînge
Pe trepte de-eşafod graţiatul plânge
Perna gondolei linguşeşte lenea

Spre fulgerele apei din lagună
Bolborosind blesteme ori slăvire
Şi-aruncă dogele inelul cu safire:
Răspuns e-un hohot sau sughiţ de strună

Leprozerie de palate aţipite
Păgână desfrânare de tăcere
Toţi demonii-n adâncuri fac avere
Orele gem – în ceasuri surghiunite

O vrajă rea se plimbă pe canale
Pustiu de giuvaiere – molimi de podoabe
Plutesc cei sugrumaţi de zvonuri oarbe
Cad alchimişti în focuri de furnale

Sfâşietor – povestea e cu zâne
Dar orice rază-i prefăcută-n bezne
Iar Cavalerul e legat de glezne:
În ieri uitatul – adormit-a mâine

Vicii de aur – regi – asfixii geniale
Duhneşte putred capul pe tipsie
Orice-evanghelie sfârşeşte-n bacanale
Se-ngroapă-n întuneric Cel Ce Va Să Vie

Sub turnul lui San Marco urinează
Un pripăşit cu mască de călugăr:
El e urgia lumii ce urmează –
Artistul Antihrist – jonglând c-un număr
***
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*