Matei Vișniec la Întâlnirile SpectActor ale Teatrului Național Craiova

03.03.11 by

Matei Visniec. Fotografie de Mihaela Marin

Cea de-a doua conferință din acest an programată la Teatrul Național Craiova în cadrul Întâlnirilor SpectActor îl va avea ca invitat de marcă pe scriitorul Matei Vișniec.

Reputatul dramaturg român, stabilit la Paris din anul 1987, va susține la Craiova conferința Hazardul ca motivație și misterele scriiturii dramatice.

Totodată, vor fi lansate câteva cărți ale autorului. Cel mai recent roman, “Domnul K. eliberat” (Ed. Cartea Românească, 2010), a întrunit adeziunile criticii.

În cadrul întâlnirii programată să aibă loc duminică, 13 martie, ora 11, la sala Ion D Sîrbu, va fi lansată monografia “Matei Vișniec, mirajul cuvintelor calde”, semnată de Daniela Magiaru. Monografia, apărută de curând la Editura Institutului Cultural Român, este o cercetare temeinică, din perspectiva liminalității și a metodelor de re/de/construcție (in limbajul autoarei) a pieselor sale de teatru, asupra universului dramatic care poartă semnătura lui Matei Vișniec.

Moderatorul întîlnirii, Nicolae Coande.

În 2010 lui Matei Vișniec i-au apărut în limba franceză două volume: DE LA SENSATION D’ELASTICITÉ LORSQU’ON MARCHE SUR DES CADAVRES, 2010, Editions Lansman și LA VILLE D’UN SEUL HABITANT, poèmes, 2010, Editions Lansman

Născut pe 29 ianuarie 1956 în Bucovina, la Rădăuţi, oraş fabulos tăiat în două (cu tot cu cimitir) de o cale ferată care reprezintă pentru autor axa de simetrie a universului. Oraşul este descris pe larg în romanul publicat de Matei Vişniec la Cartea Românească şi intitulat „Cafeneaua Pas-Parol”. Mama, Minodora, a fost educatoare, tata, Ioan, a fost funcţionar.

A debutat cu poezie în clasa a patra cînd a versificat o fabulă de La Fontaine. Ulterior a descoperit în literatură un spaţiu de libertate şi s-a hrănit cu pagini din Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Hemingway, Oscar Wilde, Nichita Stănescu şi mulţi alţi scriitori nealteraţi de realismul socialist. I-au plăcut foarte mult suprarealiştii, dadaiştii, povestirile fantastice, teatrul absurdului şi al grotescului, poezia onirică şi chiar teatrul realist anglo-saxon, pe scurt, aproape totul cu excepţia realismului socialist.

Studiază la Bucureşti filozofia şi devine foarte activ în sînul generaţiei 80, fiind membru fondator al Cenaclului de luni. Crede în rezistenţa culturală şi în capacitatea literaturii de a demola totalitarismul. Crede mai cu seamă că teatrul şi poezia pot denunţa manipularea omului prin „marile idei”, precum şi spălarea creierelor prin discursurile ideologice.

Inainte de 1987 se afirmă în România prin poezia sa epurată, lucidă, scrisă cu acid. Incepînd din 1977 scrie piese de teatru care circulă masiv în mediul literar, dar care sunt interzise pe scenele profesioniste. Proza sa rămîne însă una de sertar, precum romanul „Cafeneaua Pas Parol” scris în 1982/1983 şi publicat abia după căderea lui Ceauşescu.

In septembrie 1987 părăseşte România cu o viză de turist, ajunge în Franţa unde cere azil politic. Incepe să scrie în limba franceză, lucrează la BBC între 1988 şi 1999, apoi începe să lucreze pentru Radio France Internationale. Devine cetăţean francez în 1993, dar îşi păstrează şi cetăţenia română.

Din 1987, de cînd trăieşte în Franţa, piesele sale au traversat frontierele şi numele său s-a aflat pe afişe în aproximativ 30 de ţări. El este însă şi autorul unei proze pe care unii critici o consideră atipică. Un prim roman, Cafeneaua Pas-Parol, scris în 1983, n-a văzut lumina tiparului decît după căderea comunismului. Sindromul de panică în oraşul luminilor a fost unul dintre cele mai apreciate romane ale anului 2009 si a primit premiul revistei Observator Cultural. Matei Vişniec a mai publicat, în 2010, romanul Domnul K eliberat scris în 1988 în primul an al exilului său parizian, roman pe care a aşteptat mai bine de 20 de ani înainte de a-l încredinţa tiparului.

PREMIUL EUROPEAN acordat în 2009 de Societatea Autorilor si Compozitorilor Dramatici din Franta pentru întreaga activitate. In România i s-a decernat de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie. A obinut deasemenea Premiul UNITER si Premiul pentru dramaturgiei al Academiei Române.

Privire generală în 2011:

Piesele lui Matei Vişniec sunt traduse în peste 25 de limbi. Unele au fost montate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Elysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stokholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Naţional din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatro Stabile din Catania (Sicilia)…

După căderea comunismului în 1989 Matei Vişniec devine unul dintre autorii cei mai jucaţi în România, cu spectacole create pe toate scenele naţionale (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Craiova, Timişoara), precum şi în alte numeroase oraşe. Numeroase piese radiofonice realizate de Teatrul Naţional Radiofonic.

Fragmente din conferința care va susținută la TNC: Mi s-a întîmplat, în cei 40 de ani de cînd scriu teatru, sǎ fiu motivat în abordarea unui subiect de diverse „întîlniri cu hazardul”. Mai des decît m-aş fi aşteptat, scrierea unor piese mi-a fost declanşatǎ de o imagine, de o frazǎ, de un fapt divers, de o ştire cititǎ în presǎ, de o întîlnire cu un artist sau de o comandǎ de text propusă de o companie. A scrie literaturǎ este un act misterios şi motivaţiile acestui act pot fi uneori legate de întîmplare, de hazard… Personal, ori de cîte ori scriu o piesă, îmi dau seama că este bună numai cînd în adîncul meu începe să se agite acul busolei. Nu ştiu prea bine unde este localizată această busolă, în stomac, în creier, în inimă… Dar o simt că începe să se agite de fiecare dată cînd o piesă este bună, cînd ating un anumit nivel de emoţie şi de coerenţă. Iar dacă acest nivel de construcţie, de împlinire nu este atins, nu e nimic de făcut: indiferent de cîte ori reiau textul, indiferent de cît muncesc, busola rămîne tăcută. Acul extrem de sensibil dar în primul rînd extrem de onest al busolei mele interioare nu arată nordul decît în caz de reuşită totală. Si atunci pot să exclam: am terminat piesa, şi un frison iraţional mă străbate pentru că simt cum am scos din neant o felie de frumuseţe, am participat cu forţele mele la consolidarea frumuseţii şi a armoniei în univers…

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*