Matale Anghelină

09.04.13 by

Aş putea începe aşa….

Giuleşti Sîrbi a fost mereu în gîndul meu o haltă mică şi adormită înainte de Bucureşti, cînd trenul excursiilor sau al plecărilor la rude ne aducea acasă, veseli şi/sau obosiţi, mereu privind pe geam de ce stăm opriţi în trafic, înjurînd în gînd opţiunea personalului care stă la semafor , în loc să fi venit cu rapidul căruia îi dădeam întîietate la intrarea în gară….imaginea oferită era sau a unor şiruri de porumb care se opreau în terasamentul căii ferate sau a acareturilor nu tocmai elegante pe care oamenii le aveau în fundul curţii….

Aş putea însă începe şi aşa…..

..vecinul meu de la doi nu mereu are chef de vorbă; duminică însă a avut…stăteam la taclale despre una, alta şi deodată amintirile s-au topit şi înlănţuit între meseni, ca o vrajă tandră….despre case şi oameni de început de secol 20, curţi şi obiceiuri, meserii şi năravuri, toate într-un amalgam dulce de aducere aminte …amintiri cu bunici la care vin în peşit părinţii fetei, doar aparent plimbîndu-se nepăsători taman pe strada unde locuia băiatul de însurat venit în permisie, aşezaţi cu mare alai la masa de sub cais, în curte, , gustînd după protocol şerbet cu apă, şi dîndu-se în vorbă despre orice, de la cometa Haley pînă la preţul din acel an al tăriţelor pentru porci, doar despre fata de măritat nu…băiatul distrat şi nepăsător, şi-a rugat bunica de-un pahar cu lapte, motiv de butadă pentru “ matale Costache” s-o pună de-un refuz elegant în faţa peţitorilor, că nu-I încă de insurat băiatul, încă bea lapte….ştia bunicul că are gînduri de şcolit şi de plecat din cartier şi nici lui nu-I va călca pe urme, d-apăi o nevastă în urmă şi copii; .

..”matale Anghelină” , adu la masă de ospătat, că dulceţuri domneşti nu prea-s de noi….

Bunica era stăpînă pe-un imperiu de crătiţi şi oale, fiecare cu rost la vremea şi îndeletnicirea lor…stăpînă era “matale Anghelină” şi peste un obor de orătănii, peste vinul din pivniţă şi ajutoarele din ogradă, care la oi, care la cai, care la grădina ori la porcărie; ştia rostul la cazan şi la cules ,,,

..”matale Costache” avea şi el un imperiu; trei cţrciumi în Bucureşti, una în gura Oborului, alta la Matache Măcelaru, ospătărie cu mîncare gătită şi una de fineţuri,cu salon de dans, la piciorul Podului Grand, pe vremea cînd era doar al Giuleştiului, nu alîintregului oras; neam de bulgari grădinari şi iubitori de animale, “matale Costache” pleca cu alai de caruţe trase de boi, greoaie pe drumuri prăfuite de sate risipe pe cîmpie şi pe dealurile Munteniei; prin ţară din sat în sat de tocmea şi cumpăra vin pentru crame, porci şi ăaină, oale şi căni de lut, cumparînd şsi cumpătînd totul împreună cu “matale Anghelină” duminicile după-amiaza, la masa de sub cais, toate cele de trebuinţă , punînd banii pe căprării; care pentru marfă, care pentru ale casei, care pentru distracţii; ăa nuţtile se ţineau lanţ în cartier şi bătrînii, care nu fuseseră bătrîni de îind lumea, erau nelipsţti; şsa am ajuns la balurile din cartier, cu fete venite cu părinţii, aşezate pe scaunele de pe dreapta sălii, aşteptînd să vină frumosul din vis;şi am aflat că fetele de măritat puteau veni la balul ofiţerilor germani încartiruiţi în zonă, doar dacă aveau rochii de seară …şi aveau fetele; majoritatea munceau la Griviţa Roşie, greu, foarte greu, munca dezumanizantă pentru o femeie, găseau însă timpul şi dorinţa de a fi frumoase după canoanele vremii, cu genele cănite şi gura roşu carmin, desenată ca o inimă provocatoare sau subliniind senzualitatea carnoasă a buzelor, avînd în garderobe o rochie lunăa de seara pentru bal…poate…cine ştie….

..ar trebui să amintesc ce impresie buăa făceau soldaţii germani , şi ei , la rîndul lor, fii de negustori în nemţia lor, sau fii de tărani cu respect pentru muncă şi pentru oamenii care muncesc, fără japcă şi insolentă, cereau, cumpărau sau primeau la schimb ouă, lapte, pîine de casă, mere coapte date prin zahăr ars ,,sau fata de nevastă »….era una să-I vezi duminica dimineaţă mergînd la biserica din cartier, unde n-aveau religie , dar unde duceau de braţ fata aleasă,în văzul întregii comunităţi bulgăreşti, ca un fel de logodnă tacită; rîdeau şi plîngeau romăneşte, dansau şi iubeau delicat şi robust,, se spălau la fintină şi se rădeau dupa regulament privindu-se într-un ochi de oglindă atîrnat de pom… unii au rămas, alţii au plecat cu frontul….rămaşi sau plecaţi, toţi au scris istorii de iubire şi muncă, după canoane de disciplină învăţate din neamul lor dur de arieni…

da ce tărăşenie ştia “matale Anghelină” despre cum se face tocăniţa de vară în tangere de aramă , tăvi imense dreptunghiulare, unde se puneau în rînd ardei copţi, vinete prăjite , carne tocată, roşii mici puse întregi pe fundul tăvii, ardei iute mărunţit, un sos alb făcut….nu-şi mai amintea vecinul din ce era făcut, era însă îndestulător pentru mesele de vară de sub cais, unde stăpîni şi ajutoare mîncau alături, la aceeaşi masă, aceeaşi mîncare, gătită de “matale Anghelină” după ştiinţe de la bunicii ei, lege din care n-ar fi sărit ferit-a sfîntu’

..niciodată nu s-au certat în faţa nimănui; nici o vorbă împotrivă nu era între ei; şi dacă totuşi……, cel nedreptăţit spunea doar….”matale…..lăsînd fără finalitate acest început, care plutea între reproş, tristeţe şi tandreţe….hotărau totul împreună bunicii; dacă se întîmpla totuşi să fie nevoie ca unul dintre ei să hotărască ceva singur, nici o tăcere nu-I stătea dinainte din partea celuilalt; şi-au ţinut copii prin şcoli înalte, învaţiindu-I zborul , sperînd în taină că măcar unul să rămînă în ogradă sau la negustorie; copii însă….aveau năzuinţe de generaţie nouă, profesori sau doctori, poate ingineri dacă-I ducea mintea….şi uşor uşor,’ matale anghelină” şi “matale Costache” au rămas singuri cu anotimpurile , cu ritmul muncii învăţat din copilărie, cu formula lor de respect reciproc pe care şi-l purtau de-o viaţă şi cu care au impus respect oricui….

Dacă merg cu tramvaiul pînă la depou , în capătulGgiuleştiului, crezi că voi întîlni oare….

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. Un cititor

    “(…)Bunica era stăpînă pe-un imperiu de crătiţi şi oale, fiecare cu rost la vremea şi îndeletnicirea lor… stăpînă era “matale Anghelină” şi peste un obor de orătănii, peste vinul din pivniţă şi ajutoarele din ogradă, care la oi, care la cai, care la grădina ori la porcărie; ştia rostul la cazan şi la cules… …”matale Costache” avea şi el un imperiu; trei cârciumi în Bucureşti, una în gura Oborului, alta la Matache Măcelaru, ospătărie cu mîncare gătită şi una de fineţuri,cu salon de dans, la piciorul Podului Grand, pe vremea cînd era doar al Giuleştiului…”
    De la Mateiu Caragiale încoace n-am întâlnit un mai fermecător text despre micul Paris. Mi-aş dori să pot citi cândva o carte cu acest titlu: “Matale, Anghelină”…
    Un cititor

  2. brod

    splendidă evocare! cu substanţă, cu expresivitate şi parfum de epocă.

  3. soare carmen

    ar maai trebui sa stii ca vecinu’ a inramat textul printat si l-a pus in hol; daca citestecineva si intreaba, vecinu’ intinereste subit si ii vorbeste celuilalt despre mindra, prietena lui care uite, doar asculta si scrie

Leave a Comment

ERROR: si-captcha.php plugin: GD image support not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable GD image support for PHP.

ERROR: si-captcha.php plugin: imagepng function not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable imagepng for PHP.