Marea păcăleală a primăverii: M.R.U.

22.04.12 by

Marea păcăleală a primăverii: M.R.U.

 

            Sub presiunea protestelor de după 9 ianuarie, preşedintele a adus la putere guvernul M.R.U. Scenariul are parfum moscovit, semănând cu maniera în care Elţin l-a adus la Kremlin pe Putin în 2000, tot pe la începutul anului (31.12.1999). Manevra s-a efectuat cu un singur scop: asigurarea imunităţii pentru Boris Elţin şi camarila lui, care conduseseră ţara ca pe o gubernie proprietate personală la cheremul vodcii şi al arbitrariului.

            Găsesc asemănări frapante cu întâmplările începutului de 2012 de la Bucureşti:

1.      Putin venea de la conducerea F.S.B. Ungureanu vine din fruntea S.I.E.

2.      Starea statului rus era foarte proastă din punct de vedere politic şi economic, în urma modului de conducere samavolnicşi discreţionar, ca urmare a crizei declanşate în economie după căderea bursei moscovite din primele zile ale lunii august 1997. Cam la fel a fost şi în România după 2008: începuse criza economică, crescuseră dobânzile necesare refinanţării nevoilor statului, fapt ce a dus la nechibzuitul acord cu F.M.I., Banca Mondială şi Comisia Europeană, prăbuşirea pieţei imobiliare, închiderea câtorva sute de mii de mici afaceri, având ca efect creşterea şomajului, fapt ce a dus la o presiune mărită asupra finanţelor şi aşa labile ale statului.

3.      Societatea rusă fusese aruncată în haos prin măsurile nechibzuite luate de administraţia intrată în debandadă, asemănător situaţiei din România lui Băsescu şi a lui Boc.

4.      Elţin avea un pasiv consistent: corupţie, camarilă, mult arbitrariu în societate şi economie. Pasivul lui Băsescu nu e mai prejos: experimente politice (guvernarea P.D.L.-P.S.D. din decembrie 2008 până în septembrie 2009 şi superpolitizarea administraţiei, creşterea corupţiei până la nivele apocaliptice, totul culminând cu tăierile veniturilor populaţiei bugetare din mai 2010 şi haosul legislativ generat de asumările neconstituţionale ale lui Boc.

Voi enumera „realizările“ M.R.U.-ului:

1.      Bâlbâielile de la înzăpezire-deszăpezire.

2.      Eşecul privatizării CUPRUMIN.

3.      Oprirea retrocedărilor şi bâlbâielile aferente.

4.      Jocurile ciudate cu Blejnar.

5.      Bomboana pe colivă: hotărârea Curţii constituţionale privind contribuţiile la sănătate ale pensionarilor.

Rezultatul tuturor acestor bâlbe:

1.      M.R.U. este total decredibilizat.

2.      M.R.U. nu-i poate asigura sperata şi dorita imunitate lui Băsescu.

3.      Ba chiar, moţiunea U.S.L. îl va readuce la catedră (unde cu siguranţă e tot autosuspendat).

Moţiunea de cenzură are toate şansele să treacă. Totul este ca U.S.L. să dorească acest lucru(?!).

Să analizăm această ipoteză.

Moţiunea trece, guvernul M.R.U. este demis. Urmează consultări care vor trebui să genereze un nou guvern. Va accepta M.R.U. o nouă şefie? Dacă da, el va rămâne în istoria modernă a României ca fiind CEA MAI MARE CÂRPĂ A LUI BĂSESCU. Eu cred că acest lucru nu se va întâmpla şi că sfătuitorii săi (Djuvara, Pleşu şi compania) nu-l vor îndemna la o atare întreprindere sinucigaşă. Şi atunci, rămâne ca preşedintele României să numească un prim-ministru din actualul arc guvernamental sau unul agreat şi de U.S.L. cu misiunea unei guvernări de tranziţie, pe perioada căreia să se organizeze alegeri corecte.

Marea întrebare care rămâne este următoarea: ce se va întâmpla cu reîntregirea veniturilor? Aşteptările sunt foarte mari, fiind întreţinute atât de Putere, cât şi de Opoziţie. Un joc foarte interesant care se va desfăşura pe perioada verii şi a toamnei.

Ne aşteaptă şase luni de agitaţie politică. Dacă am fi englezi, v-am propune deschiderea unei burse de pariuri. Dar cum nu suntem englezi, vă rugăm să vă exprimaţi opinia pe site-ul revistei OMNISCOP.

www.omniscop.ro 

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. N.G.

    MRU este un prim-ministru totusi onorabil, nu insulta adeversarii politici, ca Boc. Bine face ca impulsioneaza colectarea veniturilor. Ar trebui sa impuna performante peste tot. Ministerele economice care aduc bani sa fie baza guvernarii. Cheltuielile sa fie controlate nu dupa ce s-au facut, ci inainte.

    • deniro

      Nu este deloc de mirare ca acest fost activist UTC de pe plaiuri moldave cu studii umaniste prin occident se dovedeste a fi un vajnic continuator al metodelor de trista amintire ale defunctei Securitati .
      Daca analizam cei 20 de ani scursi de la desfiintarea PCR si inlaturarea lui Ceausescu constatam o involutie a Romaniei din toate punctele de vedere,o salbaticire a populatiei prin saracie si mizerie o lipsa totala a oricaror strategii de dezvoltare .
      Nu mai este de loc de mirare ca de exemplu pietonii sunt „vanati” pe trecere de soferi teribilisti ,odrasle ale unor mafioti ,iar actiunea este desavasita de conationalii nostrii mai colorati care se ocupa imediat de bunurile victimei !!
      De fapt in urma loviturii de stat din Decembrie 89 a fost inlocuit Partidul cu „organul”.
      Fostii securisti mai ales cei din DIE ramasi cu afaceri sub acoperire si multi bani prin conturi si-au continuat activitatea sub masca de oameni de afaceri.
      Ei si copii lor sunt cei care conduc Romania,au distrus si falimentat toata avutia statului facuta pe spinarea romanilor cu mari suferinte ,export de alimente, importuri costisitoare de tehnologie in scopul industrializarii fortate.
      Un exemplu edificator il constituie constructia centralei atomo electrice de la Cerna-Voda ,plecata de la o ambitie aiuritoare a lui Ceausescu de a face din Romania o putere nucleara !
      In timp ce marile puteri ale lumii SUA,Canada ,Germania fac o strategie nationala din inchiderea acestor centrale ,Romania in scopul imbogatirii unor „baieti destepti” colegi de „meserie” cu MRU vrea sa ajunga la 4 reactoare .
      Aceasta in conditiile in care puterea electrica inastalata a Romaniei este de 30.000 MW,iar cerinta este de maxim 10.000 !
      Daca Japonia un stat foarte dezvoltat din punct de vedere tehnologic nu a fost in stare sa preintampine catastrofa de Fukushima , ce sanse avem noi cu asemenea „specialisti” !
      MRU este o facatura a superiorului sau in grad Basescu ,care din motive de securitate personala i-a ordonat aceasta misiune , de a face pe prim ministrul dupa calamitatile Boc1,Boc2…Bocn !
      Programul sau de guvernare calitatea sa de intelectual de anvergura sau vazut imediat dupa viscolele din Vrancea cand de vina pentru lipsa de reactie a statului au fost mortii(‘marea majoritate doborati de bautura”)si batranii bolnavi si neputinciosi care astepatau sa moara in casa in loc sa se deszapezeasca !
      Recent o instanta superioara a Justitiei a dat un verdict prin care impozitarea pensiilor a fost aplicata in mod eronat fata de chiar prevederile legii !
      In consecinta ministrul muncii subalterna D-lui MRU in loc sa i-a masuri pentru indrepatarea nedreptatii comise si restituirea banilor declara ca nu are temei legal pentru asta ,iar MRU nu are nici o reactie !
      In concluzie, forma MRU este un simptom al aceleeasi boli,o boala generata de un virus care se tot modifica si se transmite genetic !
      Pedeloza este una din formele acestei boli si are la baza agentul Basescu,daca nu se vor lua masuri radicale boala va deveni netratabila sub forma MRU !

  2. text de peter sragher pentru omniscop

    „nu ne putem măsura cu o personalitate care vorbeşte opt limbi, darmite să mai ne şi dăm opinii despre domnia-sa, despre tăria de caracter, despre eficienţă şi putere de muncă, acea putere de muncă ce se măsoară în avântul de neoprit cu care dl. prim-ministru se aruncă în muncă, chiar de la orele 06.00, când unii nesimţiţi mai au obrăznicia să doarmă, să sforăie chiar, în timp ce el, tânăr, puternic, plin de elan, de acum se năpusteşte cu înţelepciune asupra chestiunilor care ard în ţara asta, mai abitir decât un incendiu pus de incendiatori, lucruri care nu suportă amânare şi nu ştim ce limbă alege în fiece zi, căci numărul care le cunoaşte nu încap măcar într-o săptămână, aşa că puternicul, hotărâtul istoric pus pe politichie mare este mereu surprinzător, ca şi ţara noastră, aşa că este la fel cu ţara pe care o conduce viguros. ce putem să-i reproşăm oare unui astfel de om pus pe fapte mari?!? că ne anunţă ca sigură o privatizare care nu se face?!? că n-are răbdare şi nici tact cu oamenii al cărui cap executiv este, cum ne-a demonstrat în timpul grelei ierni?!? că a acceptat în guvern persoane fără studii, care vor să scoată iarăşi avortul în afara legii, ca pe vremea lui ceauşescu, în loc să introducă în şcoli ore de sexologie, care să pregătească tinerii pentru ce-i aşteatptă la maturizare, iar pentru tineri, campanii de informare bine gândite în această privinţă?!? să-i reproşăm oare primului-ministru că spune ce zice că el crede, dar îi este dictat de preşedintele băsescu sau de coaliţie de la guvernare, pentru că a acceptat postul de premier dintr-un orgoliu nemăsurat?!? ce putem oare să-i punem în cârcă unui premier care se crede perfect şi dis-de-dimineaţă, atunci când nici cocoşul n-a anunţat venirea primelor raze de soare, este de acum bărbierit, pomădat şi gata de acţiune?!? nimic.”

  3. Tudor Marian

    IATĂ CEVA CE CE AR CADRA CU TEMA

    Altă Mărie cu aceeaşi pălărie: FMI
    (sau: feţe noi, însă nimic nou!)
    DECLARAŢIE POLITICĂ A ASOCIAŢIEI PENTRU EMANCIPAREA MUNCITORILOR
    privind ultimele schimbări politice
    “Adevăratul premier al României este Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI”
    (Ilie Şerbănescu, analist economic)

    Pleacă Boc, vine Ungureanu, guvernează FMI
    Din 12 ianuarie a.c., în România are loc o adevărată revoltă populară produsă spontan.
    Mii de oameni sunt în stradă, în întreaga ţară; muncitori, tineri, şomeri, pensionari, respingând guvernul acestei ţări aflată sub controlul Troicii.
    Într-o explozie furioasă împotriva actualei guvernări şi, implicit, faţă de sistemul capitalist în ansamblu, cetăţenii s-au revoltat împotriva oricăror reduceri bugetare, a măsurilor de austeritate şi de dereglementare, care ne-au adus la o stare de sărăcie cruntă.
    Sistemul capitalist, în încercarea sa de supravieţuire, ne-a luat drepturi fundamentale câştigate în curs de decenii sau chiar secole, întorcându-ne în timp. Drept urmare, oamenii au ieşit în stradă, pentru că s-au săturat de această nomenclatură politică, ce promovează un sistem bazat pe exploatarea omului de către om.
    Picătura care a umplut paharul, a fost intenţia guvernanţilor de a „reforma” sistemul de sănătate.
    Legi de privatizare a serviciilor publice, inclusiv privatizarea asigurărilor de sănătate, au fost adoptate sau puse în discuţie în toate ţările capitaliste în numele „reducerii deficitelor publice.”
    În România, după închiderea a 67 de spitale, multe dintre ele proaspăt renovate şi funcţionale, cetăţenii au protestat vehement, strigându-şi toate nemulţumirile, nu numai cele legate de sănătate, primind în schimb jigniri şi aroganţă din partea autorităţilor, care se poartă ca şi când ar fi normal ceea ce fac. Pancartele făcute în grabă în sprijinul dr. Arafat, şeful SMURD, au avut un conţinut social puternic şi clar. Un exemplu este mesajul afişat pe un banner, pe care era scris „Privatizarea ucide!”.
    Cu timpul, astfel de evenimente contestatare, de multe ori modeste, s-au extins în întreaga ţară. De menţionat, faptul că, protestele au continuat, în ciuda gerului şi a zăpezii, dar fără o organizare şi cu sloganuri vizând probleme diverse.
    Ieşirea populaţiei în stradă a obligat guvernanţii să accepte unele concesii. Însă ei au preferat să adopte tactici parşive de detensionare a situaţiei, respectiv, amânarea deciziei de distrugere a sistemului de sănătate, cuplată cu revenirea medicului Arafat, pe postul de subsecretar de stat. Au mai fost amânate introducerea taxei auto şi comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale. A fost demis ministrul de externe Teodor Baconski ca urmare a jignirilor aduse protestatarilor, iar senatorul Urban a fost exclus din PD-L tot pentru acelaşi motiv. A fost anulată procedura de atribuire a unui contract de servicii de expertiză economică, tehnica şi juridica in vederea atragerii unui investitor strategic minoritar la Poşta Română, în vederea privatizării acesteia. De asemenea, Guvernul a aprobat de îndată un memorandum, în baza căruia sporul de periculozitate al minerilor să fie aliniat la legile actuale, iar grila de salarizare ar trebui actualizată, ceea ce ar presupune o creştere a salariilor cu circa 10 la sută, în urma unei greve spontane a ortacilor din Valea Jiului.
    Dar, să nu uităm nici o clipă, că guvernanţii nu au renunţat la obiectivele lor, nici măcar la cele, la care au fost nevoiţi să dea înapoi sub presiunea protestelor. Mai mult decât atât, măsurile de austeritate luate în ultimii ani la cererea FMI, a Băncii Mondiale şi a Comisiei Europene, nu au fost retrase. Aşa că, salariile bugetarilor rămân în continuare tăiate, Legea pensiilor va produce suferinţă în continuare, TVA-ul este tot de 24%, spitalele închise vor avea în continuare sucombaţi la porţile lor, şcolile rămân „comasate”, Codul Muncii arde pe mai departe salariaţii ş.a.m.d. De asemenea, privatizarea companiilor de stat îşi urmează cursul, guvernanţii anunţând chiar, că acest proces va continua, indiferent dacă vorbim de sectorul energetic, CFR, Poşta Română, sistemul de pensii sau chiar sistemul sanitar, inclusiv asigurările medicale. Sumele vehiculate sunt prea mari pentru ca vieţile oamenilor să mai aibă vreo importanţă.
    Cu un ton care se dorea serios şi marţial, Emil Boc – cel mai de plastilină prim-ministru din istoria post-decembristă a ţării – a debitat la televizor o serie de tâmpenii, care pot fi considerate de domeniul tragi-comicului: „să relansăm dialogul”, „să activăm comisiile de dialog social”, „să avem răbdare”, „avem stabilitate economică”, „violenţele stradale ne fac rău”, „mulţumesc românilor că au răbdat măsurile de austeritate”, „e greu, dar va fi mai bine” etc.
    În fine, ca urmare a protestelor de stradă ale oamenilor nemulţumiţi de actualul sistem, guvernul Boc a demisionat lăsându-i locul guvernului Ungureanu.
    Dar puterea portocalie, ca şi toate celelalte puteri postdecembriste, provenite din vechea nomenclatură ceauşistă, are în spatele ei de fapt instituţiile Troicii UE-FMI-BCE, vajnică apărătoare a intereselor marelui capital imperialist. Dovadă este faptul că aceste măsuri nu au vizat doar România, ci toate ţările a căror conducere este supusă acestei troici. Priviţi măsurile luate în Grecia, Portugalia, Irlanda, Spania, Franţa, Italia!… Sunt aproape identice cu cele luate în România.
    Din lac în puţ
    De 22 de ani, de la Revoluţia din 1989, toţi cei care s-au perindat la conducerea ţării, au purces la distrugerea sau furtul a tot ce era bun din economie, în special industria, şi să facă împrumuturi imense la FMI şi Banca Mondială. Asta după ce clasa muncitoare română îndurase achitarea împrumuturilor contractate de către regimul ceauşist.
    S-au închis fabrici, uzine, mine, s-a jefuit tot ce se putea fura sub deviza privatizării, iar foştii salariaţi, trimişi în şomaj, au început să plece din ţară, văzând, că aici, nu mai au nici o posibilitate de a duce un trai decent.
    Astfel capitaliştii ne-au furat „cumpărând” pe nimic, doar pe ciubuc şi comisioane, averea socialistă, adică acea avere făurită de noi sau de părinţii şi bunicii noştri, avere estimată la peste 10.000 de miliarde de euro de azi.
    Sub conducerea PDL+PSD+PNL+PC+UDMR, în diferite combinaţii, privatizarea a desfiinţat din 11,1 locuri de muncă câte erau în România în 1989, peste 7,2 milioane de locuri de muncă, rămânându-ne 3,9 locuri de muncă, din care 1,2 milioane în sectorul bugetar.
    Actualii guvernanţi au tăiat pensiile, salariile, ajutoarele şi indemnizaţiile pentru copii, au distrus sistemul de sănătate. Au desfiinţat alte zeci de mii de locuri de muncă, i-au îndatorat pe români, i-au umilit şi i-au sărăcit, în aşa fel încât, preocupaţi de traiul lor greu, să nu se mai ocupe de cei care îi exploatează sau îi fură. Nu a avut loc nici o creştere economică în perioada lor, singura „creştere” s-a datorat tăierilor, pe care le-au făcut guvernanţii.
    De asemenea, s-au distrus cele mai importante sisteme publice: învăţământul, sănătatea, cadrul de pensii, au fost tăiate salarii bugetarilor şi, în schimb s-au lansat doar slogane imbecile, cum că în situaţie de criză trebuie să ”adopte măsuri de austeritate” – adică „răbdaţi voi, ca să ne lăfăim noi” -, sau ”să trăiţi bine”, vorba plină de duh a actualului preşedinte, revizuită apoi tot de acelaşi personaj, în mod cinic, în „pentru ca să trăiţi bine, trebuie să munciţi mai bine”.
    Noile constrângeri au multiplicat emigrarea anterioară, dar au generat şi riposta naturală a celor ce au rămas în ţară, încercând să-şi facă o soartă mai bună aici. Aşa s-a ajuns la manifestările de stradă, ce au şocat mai ales pe guvernanţi.
    Discursul televizat al preşedintelui, susţinut în toiul desfăşurării protestelor, a cuprins numai referiri tangenţiale la adevăratele probleme din ţară: lipsa locurilor de muncă, sistemul educaţional şi cel de sănătate la pământ, lipsa totală de perspective pentru tineri. Din cuvintele „şefului” se desprindea doar următorul mesaj: ceea ce am făcut noi a fost bine; măsurile de austeritate, deşi au provocat suferinţe, au pregătit ţara pentru a înfrunta mai bine recesiunea (mai degrabă să fie cumpărată mai ieftin de speculanţi, care oricum sunt vinovaţi de criză). De asemenea: toţi au fost afectaţi de criză şi numai împreună vom depăşi aceste momente (dar din păcate unii vor deveni sclavi în propria ţară iar unii stăpâni). Altfel spus, „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă înţeleg!”, parafrazând replica unui despot medieval.
    În zilele următoare s-a văzut dezvoltarea acestor evenimente în întreaga ţară.
    În realitate, protestele nu sunt doar împotriva privatizării din domeniul sănătăţii, ci împotriva tuturor politicilor de austeritate dictate de către UE şi FMI, puse în aplicare de către moştenitori ai regimului ceauşist răsturnat în 1989 (care s-au succedat de 22 de ani la putere) şi care sunt respinse în întreaga ţară.
    Ce vor protestatarii?
    Miile de români, care au demonstrat în Bucureşti şi alte oraşe au cerut demisia preşedintelui Traian Băsescu, considerat ca fiind responsabil pentru declinul standardelor de viaţă, în urma măsurilor de austeritate severe, adoptate în 2010.
    Ieşirea oamenilor în stradă a fost prilejuită de privatizarea serviciilor publice. Oamenii, după 22 de ani, au înţeles că privatizarea nu le-a adus nimic bun şi, deci, nu doresc firme private la care să fie obligaţi plătească asigurări de sănătate, aşa cum au fost obligaţi tinerii sub 35 de ani să cotizeze la (aceleaşi) firme private pentru asigurarea pensiilor.
    Revendicările au fost diverse: de ordin social (împotriva taxelor, împotriva creşterii de preţuri, combaterea sărăciei), dar şi moral (împotriva minciunilor guvernanţilor), politic (împotriva dictaturii), justiţiar (împotriva jefuirea ţării) şi, în primul rând, de ordin vital (împotriva privatizării sistemului de sănătate).
    Totuşi, nemulţumirea cea mai mare, strigată în stradă, este legată de măsurile guvernamentale de austeritate.
    Unul dintre participanţii la manifestaţii spunea: „Am putut constata o reală nemulţumire venită din partea unor demonstranţi reprezentativi pentru masele largi populare, atât de greu încercate de măsurile de austeritate impuse de regimul Băsescu-FMI. Măsuri care, prin cruzimea lor fără seamăn, sunt nemaipomenite într-o lume cât de cât civilizată… Oamenii şi-au exprimat nemulţumirea profundă faţă de situaţia actuală a României, în primul rând de nivelul de trai literalmente insuportabil cauzat de măsurile criminale ale tuturor guvernelor post-decembriste, agravate însă la maximum de prezentul regim Băsescu-FMI.”
    Partidele aşa-numite de opoziţie, grupate în coaliţia numită „Uniunea Social-Liberală”, au încercat să transforme această revoltă spontană într-un factor de presiune pentru a pregăti „alternanţa”.
    Reţineţi că aceşti lideri ai opoziţiei – proveniţi, ca şi guvernanţii actuali, din nomenclatura birocratică care domnea în regimul lui Ceauşescu – au condus România timp de ani de zile şi au aplicat, la fel ca Traian Băsescu, sinistra „terapie de şoc” şi privatizările mafiote impuse de FMI.
    Printre lozincile scandate de protestatari a fost şi aceea de chemare la grevă generală. Însă greva generală nu se poate face fără implicarea sindicatelor, sindicate care trebuie mai întâi să fie recuperate de către proprii lor membri.
    Doar elementele pragmatice vor putea duce la căderea dictatorului. Asistăm la o atmosfera prerevoluţionară asemănătoare cu cea din 1989. Găsim printre protestatari patrioţi şi oportunişti, oameni tineri care nu au cunoscut regimul trecut, precum şi „vechea gardă”.
    “Schimbarea celor care au distrus ţara, celor care au închis şcoli, spitale, celor care au sărăcit poporul, celor care au iniţiat un genocid mai cumplit decât al lui Ceauşescu”, spunea unul dintre protestatari.
    Ce vor guvernanţii?
    În România, cheltuielile publice au fost reduse în urma memorandumului semnat cu FMI, BM şi Comisia Europeană precum şi a politicii duse de către Uniunea Europeană, politică ce vizează privatizarea majoritatea sistemelor publice.
    Ce noutăţi va aduce schimbarea de guvern? (Căci nu se poate spune că Guvernul a căzut, ci doar că a fost schimbat.) Programul cabinetului condus de premierul desemnat Mihai Răzvan Ungureanu este un „copy-paste” după strategia executivului Emil Boc, impusă de FMI.
    „Ungureanu a fost pus la Palatul Victoria să execute, nu să aibă idei”, a declarat economistul Mircea Coşea. El spune ca noul guvern va continua “opera” lui Emil Boc, dirijată de Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Comisia Europeană. “Nu veţi vedea alte măsuri decât cele stabilite cu finanţatorii străini. Exista un plan foarte clar în ceea ce priveşte economia, iar Ungureanu, chiar daca vrea, nu poate face nimic”, a mai spus acesta.
    “Să se revizuiască primesc, dar sa nu se schimbe nimic. Astfel ar putea fi caracterizat programul de guvernare”, a declarat analistul Cristian Dinulescu.
    „Adevăratul prim-ministru al României este Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI”, afirma Ilie Şerbănescu, analist economic, citat de Daily Business.
    Jeffrey Franks declara: „Nu sunt un apropiat al Guvernului. Încerc să lucrez cu oricine e la putere pentru binele ţării. Şi o voi face şi dacă Opoziţia câştigă alegerile sau dacă va fi numit un nou premier săptămâna viitoare”.
    În opinia acestuia, Fondul Monetar Internaţional (FMI) se aşteaptă ca acordul cu România să continue după demisia premierului Emil Boc. „Nu văd niciun motiv pentru care acest eveniment ar avea vreun impact asupra acordului. Ne aşteptam ca acordul să continue”.
    „Ne aşteptam ca orice guvern vine să avem un partener bun de discuţii”, a mai spus şeful misiunii FMI în România. „Toate partidele sunt conştiente, iar eu mă aştept ca orice schimbare de guvern sa nu duca la ieşirea din program”.
    Toate aceste declaraţii sunt făcute în contextul în care, conform unui sondaj, încrederea românilor în aceste instituţii este următoarea: UE: 50%, FMI 30%, Guvern 20%. Se remarcă o prăbuşire a acestei încrederi, în ultimii doi ani, de când se aplică memorandumul semnat cu F.M.I., Comisia Europeană şi Banca Mondială.
    Guvernanţii, atât cei actuali cât şi precedenţii, nu fac altceva decât să aplice ad literam condiţiile solicitate de instituţiile internaţionale de la Bretton Woods şi de la Bruxelles. Astfel, Fondul Monetar Internaţional (împreună cu Banca Mondială) şi Uniunea Europeană (îndeosebi prin Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană) sunt cele care dictează, iar guvernanţii României au devenit simpli executori ai ordinelor primite de la „Înaltele Porţi”. Deci, ceea ce se aplică în România, sunt, de fapt, măsurile impuse de FMI (în numele Troicii). Noul Guvernul român şi-a luat angajamentul de a aplica setul de măsuri stabilite în timpul ultimei vizite a misiunii FMI, condusa de Jeffrey Franks.
    „România – slabă, neputincioasă şi manipulată de FMI”, calificativele aparţin lui Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie în anul 2001, fost prim-vicepreşedinte şi economist şef al Băncii Mondiale, fost consilier al Preşedintelui Bill Clinton.
    Bugetul adoptat pentru 2012 a atras critici dure. Vor scădea cheltuielile pentru sănătate, dar vor creşte cele pentru serviciile speciale.
    În 2012 măsurile de austeritate continuă şi, în plus, la cererea FMI, preţul pentru energia electrică şi gaze va creşte cu 15%, în timp ce privatizarea sectorului energetic, a poştei şi a societăţii de căi ferate au fost deja stabilite prin „acordul”, semnat cu FMI.
    Vom avea în curând alţi 300 000 de şomeri.
    Aşadar, o bombă cu ceas – sărăcia – împânzeşte casele românilor.
    Ce vor FMI şi UE?
    FMI-ul pretinde că negociază împrumuturile; praf în ochi (de fapt ne dă de ales: Ce vreţi ceva rău sau ceva şi mai rău?… Decizia e a voastră… nu o impunem noi.), căci, în realitate, el solicită măsuri şi politici dictatoriale de austeritate ce reduc veniturile oamenilor şi calitatea vieţii acestora punând de asemenea în pericol echilibrul economic şi social al ţărilor implicate, ajungându-se la revolte, crize economice, sociale sau politice.
    Trei principii au fost impuse de dezastruoasa politică financiară a FMI:
    – austeritate – (pentru ca săracii să devină şi mai săraci);
    – privatizare – (pentru ca bogaţii să devină şi mai bogaţi);
    – liberalizare – (pentru ca ţările bogate să le domine pe cele sărace).
    Sunt principii pe care le doresc şi exponenţii capitalului în forma lor cea mai cruntă – speculatorii, bancherii şi complicii lor din rândul guvernelor, pentru a stioarce la maximum profitul.
    În Europa, planurile FMI şi ale Băncii Centrale Europene cer guvernelor o regresie socială fără precedent, pentru a rambursa datoria către bănci şi speculatori. Uniunea Europeană, din instrument de propagare a capitalului, a devenit o victimă a acestui capital, iar reformele de aşa-zisă salvare a UE nu reprezintă altceva decât o resuscitare a UE, folosind averea popoarelor. Guvernele au devenit complice la jaful provocat de bănci asupra cetăţenilor Uniunii Europene.
    Sarkozy doreşte înfiinţarea unei trezorerii europene, altă instituţie de tocat fonduri.
    În acelaşi timp, a început procesul de ratificare a două noi tratate europene.
    Primul tratat, „TSCG” (Tratatul privind Stabilitatea, Coordonarea şi Guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare), supus semnării de către şefii de stat la 2 martie, pretinde înscrierea în Constituţii a obligativităţii de a respecta tratatul de la Maastricht şi punerea sub tutelă a oricărui stat care s-ar deroga. Acest tratat, numit şi pact fiscal, instituie o adevărată dictatură a Uniunii Europene, menită să dicteze politicile de privatizare, austeritate, de distrugere a drepturilor muncitorilor şi de reduceri bugetare, după „modelul” care are loc în Grecia.
    Al doilea tratat, care este deja în proces de ratificare, pune bazele „MES”, Mecanismul European de Stabilitate. El va înlocui Fondul European de Stabilitate Financiară, care în ianuarie a.c., tocmai a fost retrogradat de către agenţiile de rating. MES reglementează aşa-numitul „ajutor financiar”, către state, de exemplu „ajutorul” către Grecia (adică, măsurile de salvare a băncilor în schimbul de strangulării muncitorilor greci).
    Proiectul de tratat UE privind Mecanismul European de Stabilitate (decis la 30 ianuarie 2012 în timpul unui summit al Consiliului European), intenţionează să impună tuturor popoarelor din Europa austeritate permanentă, distrugerea tuturor cuceririlor sociale, abandonarea oricărei suveranităţi naţionale. Prin acesta se înfiinţează un fond de urgenţă special în cadrul Fondului Monetar Internaţional (FMI), în valoare de 200 de miliarde de euro. Potrivit planului iniţial, statele din uniunea monetară urmau să pună la bătaie 150 de miliarde de euro, iar cele din afara acesteia – 50 de miliarde de euro. Observăm că Uniunea Europeană oferă bani unei entităţi juridice separate, internaţionale, fără vreo legătură administrativă cu UE. Simplu, ambele entităţi – UE şi FMI – slujesc acelaşi stăpân, anume marele capital.
    În acest tratat, este scris: „Prezentul tratat şi «TSCG» sunt complementare (…) Este recunoscut şi convenit că acordarea de asistenţă financiară (…), în virtutea «MES» este condiţionată începând de la 1 martie 2013 de ratificarea «TSCG», de către statul membru în cauză.” Cu alte cuvinte: adoptarea de către fiecare parlament naţional a tratatului „MES”, ar echivala cu ratificarea pe furiş a viitorului „TSCG”, în principiu de ratificat în luna iunie sau iulie.
    În Germania, unde Sommer (liderul Conferederaţiei Sindicatelor Germane – DGB) solicitase cu câteva luni în urmă – de comun cu patronii – deputaţilor SPD să voteze în favoarea Fondului European (planul Merkel), mai mulţi militanţi au adresat o scrisoare conducerii SPD pentru a deschide o dezbatere pe această temă: „Am hotărât să angajăm toate forţele noastre, la scară naţională, în lupta de a ne adresa public şi masiv, deputaţilor SPD pentru a le spune, în esenţă, că: «A vota pentru pactul fiscal şi MES, înseamnă să devenim complici la planul de strangulare a fraţilor noştri greci, înseamnă să ne punem de partea capitalului şi a patronilor care refuză revendicările muncitorilor germani, care continuă şi accelerează distrugerea contractelor noastre colective, a spitalelor noastre, a caselor noastre de sănătate….VOTAŢI NU !»
    Nimic nu este mai important decât mobilizarea pentru a împiedica trecerea acestui tratat fatal pentru democraţie.
    Ce i se pregăteşte României?
    „Alteţa sa, Franks de România”, a coborât de la munte îndulcit, sătul şi relaxat şi cu o declaraţie pe buze şi a pus la cale altă mare tâlhărie – scuzaţi – privatizare: hidrocentralele patriei, de care trag cu dinţii toţi ciocoii.
    FMI a cerut Guvernului să înceapă concedierile la Poşta Română, renegocierea contractelor cu Hidroelectrica şi privatizarea companiei Tarom.
    De asemenea, Fondul cere privatizarea pachetului majoritar de acţiuni la firmele de distribuţie a energiei.
    Experţii FMI nu s-au declarat mulţumiţi de intenţia Guvernului de a lista la bursă câte 15% din filialele de distribuţie ale Electrica, ci doresc privatizarea lor cu un investitor strategic, adică peste 51% din acţiuni să fie vândute.
    Ilie Şerbănescu consideră privatizările ca fiind criminale şi că acestea trebuie prevenite: “Ne tragem singuri preşul de sub picioare dacă ne vindem şi ultimele companii din domeniile strategice, mai ales din energie.”, a mai spus acesta.
    FMI a mai cerut scumpirea energiei electrice cu 15% în februarie şi a gazelor pentru firme tot cu 15% până în vară.
    Până şi membrii Guvernului conştientizează în ce bagă România. „S-au schimbat parametrii economici în UE, suntem într-o situaţie dificilă. Pentru cetăţeni va fi foarte greu să suporte unele cheltuieli dacă nu avem o amânare la liberalizarea preţului energiei.”, a spus ministrul mediului L. Borbely.
    „Vom începe acum să implementam planul agreat anterior privind renunţarea la tarifele reglementate la electricitate şi gaze, în conformitate cu regulile UE”, a declarat preşedintele Traian Băsescu.
    De asemenea, în scrisoarea menţionată mai jos se precizează că interzicerea exportului de gaze va duce la întreruperea acordului, întrucât contravine principiilor pieţei unice din Uniunea Europeană.
    Deci, FMI pune condiţii şi mai grele Guvernului.
    Iată, concret, ce „Reforme strategice şi de reglementare în domeniile transporturi şi energie” sunt cuprinse în ultima scrisoare de intenţie a Guvernului către FMI:
    ………………………………………………………………………………………………………
    „16. În plus, vom iniţia imediat măsurile necesare pentru a reconstitui consiliile de administraţie şi a angaja management privat în întreprinderile de stat, în conformitate cu legea de Guvernanţă Corporativă din noiembrie 2011.
    În fine, am închis 1.000 de kilometri de linie de cale ferată.
    17. Pentru sectorul energetic:
    Înainte de aprobare ne vom pune de acord cu Comisia Europeană, Banca Mondială, şi FMI cu privire la modificările necesare pentru a asigura independenţa deplină financiară şi operaţională a reglementatorului în domeniul energiei (ANRE).
    Vom începe acum sa implementăm planul agreat anterior privind renunţarea la tarifele reglementate la electricitate şi gaze naturale, în conformitate cu reglementările UE.
    În sectorul energiei electrice, se va pune în aplicare ajustarea anuală a tarifelor reglementate la energia electrică (amânate în acest an), de cel puţin 15 la sută de la sfârşitul lunii februarie pentru a compensa creşterea costurilor ca urmare a producţiei mai mici de hidroelectricitate.
    În sectorul gazelor naturale, ajustarea preţurilor pentru clienţii non-casnici pusă în aplicare în ultimele luni (inclusiv o creştere de 5 la suta începând cu 1 ianuarie), au lăsat încă preţurile sub formula de recuperare a costurilor componenţei unitare de gaz (CUG).
    În fine, suntem pe deplin conştienţi de faptul că o anulare parlamentară a vetoului prezidenţial privitor la legea de interdicţie a exportului de gaze ar putea duce la suspendarea programului, deoarece contravine principiilor de bază ale pieţei unice a UE.
    Vom analiza de asemenea, plăţile municipalităţilor de arierate şi facturi referitoare la încălzire.
    Acest lucru ne va permite să evaluăm dacă recentele schimbări legislative au îmbunătăţit finanţarea sistemului de termoficare din România.
    Întreprinderile de stat
    18. În timp ce am realizat îmbunătăţiri majore în unele companii, mai multe măsuri substanţiale urmează să fie luate. Până la mijlocul lunii [februarie] 2012, ministerele de resort vor trimite planurile revizuite către MFP, în conformitate cu instrucţiunile date de către staff, cu privire la scopul şi conţinutul acestor planuri pentru toate entităţile cu mai mult de [20] angajaţi sau o cifră de afaceri de mai mare de [1] milion lei în 2010.
    19. Acţiunile de privatizare planificate sunt următoarele:
    Primul grup de companii care vor fi oferite până la finele lunii aprilie 2012 (include: (i) Oltchim (vânzarea acţiunilor publice rămase către un investitor strategic), (ii) Transelectrica (SPO pentru un pachet de acţiuni de 15% plus o majorare ulterioară de capital de aproximativ 12%), (iii) Transgaz (SPO pentru un pachet de acţiuni de 15%); (iv) Poşta Română (pachet minoritar) şi (v) Societatea de exploatare minieră de cupru Cuprumin, va fi, de asemenea, privatizată până la mijlocul lunii februarie, iar la CNH se vor vinde minele viabile pentru un investitor strategic.
    Al doilea grup de companii include (i), (ii) IPO pentru un pachet de acţiuni de 15% la Romgaz va fi realizată până la finele lunii iunie. (iii) Electrica Serv (privatizare majoritară a tuturor companiilor regionale în curs de înfiinţare prin comasarea Transilvania Sud, Transilvania Nord, şi Muntenia Nord); şi (iv), Tarom (IPO pentru 20% din acţiuni). Numirea consultanţilor de tranzacţie pentru acest grup va fi finalizată până la sfârşitul lunii aprilie 2012.
    Al treilea grup cuprinde (i) Hidroelectrica (IPO pentru 10 procente în vederea majorării de capital); (ii) Electrica Serv (privatizare majoritară a ceea ce va fi rămas din companiile regionale); (iii) Nuclearelectrica (cel puţin 10 procente prin majorare de capital); (iv) S.C. Electrica Furnizare S.A. (inclusiv activitatea de furnizare transferată de la SC Electrica SA, privatizare majoritară); (v) cele trei sucursale de distribuţie rămase ale companiei Electrica (privatizare minoritară) şi (vi) CFR Marfă (privatizare majoritară). Numirea consultanţilor de tranzacţie pentru acest grup va fi finalizată până la sfârşitul lunii aprilie.
    21. Am început să punem în aplicare cerinţele reformei noastre generale de guvernanţă corporativă, ceea ce a marcat o îmbunătăţire semnificativă în cadrul de guvernanţă corporativă a întreprinderilor de stat din România. Ne angajăm în mod ferm la creşterea numărului de companii de stat cu management privat în decursul anului 2012.”
    ………………………………………………………………………………………………………
    Deci, regimul Băsescu cedează gratis combinatele energetice şi transformă România într-o colonie.
    Practic, toate întreprinderile profitabile (OMV Petrom, Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Nuclearelectrica, Hidroelectrica, Oltchim S.A, CUPRUMIN, Electrica Serv, Electrica Furnizare, Electrocentrale Bucureşti, Complexul Energetic Oltenia, Complexul Energetic Hunedoara etc.), construite de poporul român în zeci de ani, sunt date acum gratis unor asasini economici internaţionali de către un preşedinte devenit ilegitim, care nu reprezintă în niciun caz interesele poporului român.
    Primul grup de companii gestionează resursele energetice ale României. Toate aceste companii sunt extrem de profitabile, mai ales în contextul crizei energetice care se prefigurează în următorii ani. Preţul carburanţilor, în acest caz, a ajuns până la cer, fără ca cineva să poată interveni în vreun fel. Ce ni s-a întâmplat cu carburanţii ne aşteaptă acum cu gazele şi cu energia electrică.
    Vorbim practic de companiile care exploatează, produc şi „transportă” energia electrică şi gazele în această ţară. Vorbim de Hidroelectrica şi de Nuclearelectrica, şi de o infrastructură construită în zeci de ani de poporul român.
    Dar de ce FMI-ul susţine privatizarea? Cine vrea atât de tare să pună mâna pe întreprinderile publice?
    Există un interes crescut venit din partea unor concerne din SUA şi Europa, apropiate FMI, CE şi BM. Aceste concerne fac presiuni extraordinare pentru vânzarea acestor pachete de acţiuni.
    Consecinţele privatizării şi ale noilor „reforme”
    Nimic nu poate fi mai rău decât privatizarea! A generat cârduri de şomeri, sărăcie, servicii proaste, scumpiri în lanţ, pe de o parte, iar pe de alta, a creat milionarii de carton, clanurile mafiote, hoţii de ieri, de azi şi de mâine, îmbuibaţi cu averea poporului îngenuncheat şi umilit până dincolo de limitele umanului.
    Iată numai câteva efecte ale privatizării sălbatice :
    – creşterea numărului de şomeri;
    – familii dezmembrate care se separă plecând în alte ţări la lucru;
    – stres şi îmbolnăviri la cei care lucrează cu grija zilei de mâine;
    – creşterea furturilor, a criminalităţii, a prostituţiei, a consumului de droguri, a fraudelor, a violenţei, a corupţiei, etc., etc.
    În Anglia căile ferate au fost privatizate, iar astăzi Anglia are cele mai jalnice căi ferate din Europa.
    În Brazilia, electricitatea a fost privatizată. Acest lucru a făcut ca energia electrică în Brazilia să fie printre cele mai scumpe din lume. De asemenea, producţia de energie electrică este insuficientă, fiind nevoie de importuri pentru a se asigura necesarul.
    În timp ce statul slujeşte sau ar trebui să slujească intereselor cetăţenilor, o companie privata slujeşte intereselor… cui?
    De la căderea regimului comunist până acum, în unele ţări a scăzut până şi speranţa de viaţă: în Rusia cu 3,7 ani iar în Ucraina cu 2,8 ani, spre exemplu.
    Împrumuturile de la FMI sunt dăunătoare deoarece au îndatorat şi sărăcit ţările în cauză şi mai mult şi, în plus, menţin pe poziţii pe politicienii incompetenţi şi corupţi.
    În România, proiectul noii legi a sănătăţii a născut deja multe controverse. Ce modificări ar fi adus această lege? Marea schimbare vizează apariţia caselor de sănătate private. Acestea vor gestiona contribuţiile salariaţilor şi pensionarilor la bugetul de stat.
    Dar dincolo de aceste cazuri, intervin asigurările voluntare suplimentare. Casele vor putea încheia asigurări complementare de sănătate pentru cei care doresc asta, în limita a maximum 50 de euro pe lună.
    Adică pacientul va sta la aceeaşi masă cu asiguratorul privat, având în faţă dosarul său medical. De pildă, în caz ca este hipertensiv şi se teme că va avea nevoie des de investigaţii la inimă, va cere un pachet ţintit pe această afecţiune. Iar casa privată de sănătate îi va cere, să zicem, 20 de euro pe lună. Daca preţul i se pare mare îşi poate încerca norocul la o alta casă de asigurare.
    Ce fel de oameni sunt aceia care vor să profite, să facă bani pe sănătatea semenului lor? Cât de îndobitociţi au ajuns aceia care includ sănătatea în sistemul comercial capitalist?!??
    Trebuie să plătim asigurări private obligatorii pentru pensii, locuinţe, sănătate….
    Din acest an vom plăti către privaţi un fel de supra-taxă pentru sănătate.
    Pentru restul, se va da o coplată sau va trebui să se asigure suplimentar. Trebuie să împiedicăm coplata! Jos coplata!
    Dar care ar fi dezavantajele sistemului de urgenţă privat? Una din transformările majore vizează deschiderea urgenţelor către furnizori privaţi, noua lege modificând inclusiv medicina de urgenţă, asigurată în prezent doar de către stat. Sistemul devine astfel deschis orcărui furnizor privat. Acum ni se spune că, în caz de urgenţă, vom fi nevoiţi să plătim tot către privaţi. Demersul de a privatiza serviciile de urgenţă nu este nici pe departe atât de inocent cum vor oficialii să ne convingă. După privatizare, se vor face liste de tarife. Victima nu va mai fi o persoană în pericol de moarte, ci doar un client!
    În stadiul actual, legea este o tentativă de asasinat în masă împotriva a peste 70% din populaţie, adică împotriva acelora care au salariile tăiate, pensiile tăiate şi supraimpozitate, a celor cu şomajul redus, a celor cu alocaţii tăiate, a mamelor şi copiilor cu indemnizaţiile de creştere reduse.
    Guvernanţii s-au lăudat cu faptul că proiectul prevedea că pacienţii puteau alege între mai multe case de asigurări private şi opta pentru diverse spitale, clinici şi medici.
    Aceşti guvernanţi, cât şi toţi ceilalţi, trebuie să fie traşi la răspundere pentru genocidul social, cultural şi economic, pentru dezastrul din sănătate şi învăţământ, din sistemul de pensii şi pentru diminuarea salariilor!
    Toate acestea – dar şi câte altele! – au fost concepute fără a cere acordul poporului român.
    Acestea fiind zise, le dorim iniţiatorilor legii sănătăţii să ajungă, fără bani, pe mâna privaţilor şi să ne spună dacă vor scăpa cu viaţă!
    Ce vor popoarele Europei?
    Cine guvernează astăzi, în Grecia, Spania, Portugalia, România… pe întreg teritoriul Uniunii Europene?
    Oare nu sunt toate guvernele nişte simple executoare ale planurilor criminale impuse, unul după altul, de către Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană şi FMI („Troica”)? Dovadă este faptul că aceste măsuri nu au vizat doar România, ci toate ţările ai căror lideri sunt supuşi ai acestei troici.
    Măsurile aplicate în România în ultimele luni – tăierea salariile bugetarilor cu 25%, a pensiilor cu 15%, în timp ce TVA-ul a crescut de la 19% la 24% – nu sunt cu nimic mai prejos decât cele ce se aplică în alte ţări, precum Grecia. În plus, pe lângă lunga listă de măsuri de austeritate cerute de către Uniunea Europeană şi de FMI, toate „reformele” ce vizează reducerea cheltuielilor publice, îndeosebi în educaţie şi sănătate, au ca scop livrarea către privat a domeniilor esenţiale pentru societate.
    La fel s-a întâmplat cu Grecia, care se află sub tutelă: un buget sub controlul complet al Troicii, pentru a rambursa datoriile către bancheri.
    Împotriva acestei dictaturi a instituţiilor de capital financiar internaţional, se manifestă poporul grec.
    Grecia fierbe! Avem de a face cu o situaţie revoluţionară. Există „riscul de explozie al unei revoluţii care ar putea să se extindă în toată Europa”, afirma alarmat G. Karatzaferis, liderul partidului Laos (de extremă dreaptă), partid aflat la guvernare în actualul „guvern de uniune naţională”.
    Exacerbarea climatului social? În fapt Grecia este lovită de o sărăcire, care se accelerează şi se extinde. Trei milioane de greci (din cele 11 milioane) trăiesc în sărăcie. Rata oficială a şomajului a ajuns la 18%. Zeci de mii de muncitori sunt nevoiţi să apeleze la cantina săracilor. „Neo-săracii” sunt mai ales foşti salariaţi ai micilor întreprinderi intrate în faliment sau funcţionari concediaţi ca urmare a aplicării măsurilor de austeritate. Unul dintre ei spunea: „Suntem numiţi leneşi, hoţi. Dar dacă am fi toţi atât de bogaţi şi de hoţi, de ce am mai încerca cu toţii să părăsim ţara?… Trăim într-o dictatură economică. Iar Grecia este un laborator, în care se testează rezistenţa popoarelor. După noi, vor urma la rând alte ţări din Europa.”
    Alături de UE şi BCE, FMI se joacă acum pe deplin rolul de jandarm şef.
    Toate veniturile statului, cum ar fi taxele noi stoarse de la familii înfometate, procente mari tăiate din salarii şi pensii, mii de reduceri de locuri de muncă în sectoarele publice şi protecţia socială … toate acestea trebuie să fie pe deplin consacrate „rambursării datoriilor.” Adică, să fie îngrăşaţi bancherii şi speculatorii, care le doresc, şi care întotdeauna cer mai mult. Guvernul şi statul grec sunt reduse oficial la simpli funcţionari ai instituţiilor internaţionale. Aceasta este faţa sumbră a „dictaturii Troicii.”
    Merkel şi Sarkozy şi-au intensificat ameninţările lor: „Acum, trebuie să decidă, vor trebui să semneze!” noul set de măsuri criminale împotriva poporului grec.
    Ministrul german de finanţe Wolfgang Schäuble, trimitea laudele sale către „guvernul portughez (care) a făcut o treaba buna”, prin semnarea unui „pact social”, cu liderii de uneia din principalele două centrale sindicale portugheze (UGT), spre deosebire de avertizarea trimisă guvernului grec că „promisiunile nu sunt de ajuns.”
    Dar iată cum, măsurile impuse României, pe care le arătam mai sus, sunt exact aceleaşi, ca şi cele efectuate de Troică, acum, în Grecia.
    Printre altele, oficialii Fondului Monetar Internaţional, ai Uniunii Europene şi ai Băncii Centrale Europene, le-au cerut grecilor schimbări radicale, în ceea ce priveşte legislaţia, impunându-le un plan care este de o brutalitate incredibilă şi care ar conduce la scăderea pensiilor şi salariilor cu 25%. Deja, în 2010 şi 2011, Guvernul de la Atena a majorat TVA de la 19% la 23% şi a mărit cu 10% accizele la alcool, tutun şi benzină. Salariul mediu a fost redus cu până la 20%. Salariile din sectorul public au fost reduse cu 8%, iar al 13-lea şi al 14-lea salariu au fost eliminate. Reformarea sistemului de pensii a presupus o diminuare de 10% a acestora şi majorarea vârstei de pensionare pentru femei la 65 de ani.
    Guvernul a anunţat că va reduce 15.000 de locuri de muncă din sectorul public, din totalul de 750.000.
    Grecia a depăşit un milion şi jumătate de muncitori aflaţi sub pragul de sărăcie şi are un milion de şomeri.
    Michael Meister, deputat german din partidul Angelei Merkel declama: „Grecii, nu trebuie să treacă prin aceste reforme pentru Bruxelles, pentru Berlin sau pentru FMI, ci pentru binele lor”.
    Votul în Parlamentul elen a survenit după ce oficialii UE şi FMI, au cerut ca toate partidele politice să aprobe planul, adică să fie votat, astfel încât oricine ar câştiga alegerile din luna aprilie, măsurile să fie implementate.
    La 30 ianuarie, la summit-ul UE, Sarkozy-Merkel au emis un ultimatum Guvernului elen şi celor trei partide, care îl compun.
    Pe lângă presiunea externă şi cea politică, Guvernul grec s-a confruntă în acele zile şi cu proteste de stradă. Poporul grec doreşte să trăiască, el scandează „Afară cu troica! Afară din Uniunea Europeană!”
    Ne arătăm respectul şi admiraţia pentru curajul şi demnitatea cu care şi-au apărat drepturile aceiaşi lideri şi muncitori. Spitalul general din Kilkis, Grecia, este acum deja sub controlul muncitorilor din sistemul de sănătate al oraşului.
    Noi, militanţii din România, considerăm, la fel ca fraţii noştri din Grecia, că s-a dovedit eşecului capitalismului, un sistem aflat în plină criză, care nu aparţine muncitorilor, ci doar patronatelor, guvernelor şi cercurilor financiare mondiale.
    Ne exprimăm solidaritatea cu fraţii noştri muncitori din Grecia, care se opun guvernului grec aservit Băncii Mondiale şi Fondului Monetar Internaţional în încercarea acestora de distrugere a idealurilor clasei muncitoare din întreaga lume.
    Sindicaliştii greci au meritul că au apărat clasa muncitoare împotriva planurilor capitaliste mârşave ale B.M. , F.M.I şi Uniunii Europene.
    La nivel mondial, muncitorii şi popoarele sunt alături de muncitorii greci şi de organizaţiile lor sindicale, angajate în lupta împotriva planurilor barbare ale troicii puse în aplicare de guvern.
    Dezastrul, pe care intenţionează Troica să-l impună poporului grec, este un program organizat pentru toate popoarele din Europa; după Grecia, vine rândul Spaniei, Italiei, Portugaliei, Franţei, României…
    Ce-i de făcut?
    Ne aflăm într-un moment, când situaţia se accelerează în întreaga Europă. Avem de a face cu procese contradictorii, de revoluţie şi contrarevoluţie.
    Acest sistem nu mai poate asigura progresul societăţii şi încearcă cu ultimele resurse să supravieţuiască, fiind în pragul falimentului. Astfel, singura cale de obţinere a profitului din producţie o reprezintă exploatarea la maximum a forţei de muncă. Această exploatare a forţei de muncă a ajuns să fie cauza revoltelor din Grecia, Spania, Italia, Marea Britanie, Statele Unite etc.
    Datorită ultimelor evenimente petrecute în România, Asociaţiei pentru Emanciparea Muncitorilor îi revine un rol tot mai important în trezirea conştiinţei de clasă a lucrătorilor.
    Soluţia propusă de opoziţia politică, nu răspunde decât la o parte din revendicările manifestanţilor, şi, oricum, ea nu are puterea de a fi impusă.
    Sindicatele nu prea au reacţii, încă. În plus, liderii sindicali au fost implicaţi în „negocierile” cu Jeffrey Franks şi practic, ei au acceptat măsurile de FMI.
    Manifestanţii nu au revendicări politice, nici măcar idei clarificate politic (cu câteva rare excepţii). Ei nu consideră că această politică este falimentară, ci doar că „clasa politică” este o castă de hoţi, adică nu politica aplicată este greşită, ci doar avem politicieni răi.
    Oamenii trebuie să devină conştienţi de ceea ce vor, şi să realizeze că principala problemă pentru actuala situaţie, o reprezintă sistemul capitalist şi aceia care îl promovează şi profită de pe urma acestui sistem şi anume FMI şi UE. Un guvern care va continua cu aceste politici impuse de cele două instituţii nu va fi niciodată un guvern pentru popor. Este mai puţin important numele celor de la putere, ci este important ce măsuri vor lua, referitor la aceste două instituţii.
    Dacă un număr atât de mic de oameni i-a făcut pe cei de la putere să dea înapoi, chiar şi cu un pas, înseamnă că guvernanţii nu sunt atotputernici, aşa cum s-au străduit să ne convingă, şi că ieşirea masivă în stradă ar putea aduce schimbări importante. Muncitorii şi tinerii trebuie să-şi aleagă reprezentanţi care să le apere cu adevărat interesele şi să nu aştepte soluţii de la politicienii actuali.
    Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor se solidarizează cu toţi cei care îşi exprimă nemulţumirea faţă de puterea actuală, considerând că privatizările aplicate la cererea Fondului Monetar Internaţional şi a Uniunii Europene, precum şi toate măsurile de austeritate luate până acum, duc la prăbuşirea totală a stării sociale a claselor muncitoare, a tineretului şi a pensionarilor.
    Deşi suntem alături de cei care au ieşit in stradă, totuşi, dacă nu vom şti unde vrem să ajungem, vom rămâne blocaţi pe drum. Ţelul nostru trebuie sa fie unul singur: schimbarea sistemului capitalist, iar pentru asta este nevoie de unitate şi organizare.
    De aceea, Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor se pronunţă pentru organizarea independentă a salariaţilor, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, împotriva planurilor reprezentanţilor capitalului mondial de a instaura o “noua ordine” bazată pe exploatare, pe sărăcie şi război.
    Printre protestarii cu care am vorbit, mulţi s-au arătat favorabili ideii de naţionalizare, adăugând însă, că nu ne putem pune nici o nădejde în PSD sau PNL, partide total compromise în epoca post-decembristă prin escrocheriile şi înstrăinările făcute, care au adus ţara la sapă de lemn, creaţie a acestui abominabil sistem, numit „capitalism imperialist”. Înşelăciunea la adresa poporului român, reprezintă premiza pentru o viitoare renaţionalizare.
    De asemenea, au fost manifestanţi, ce s-au pronunţat împotriva privatizărilor şi au cerut ieşirea din Uniunea Europeană şi ruperea relaţiilor cu FMI, instituţii considerate principalele vinovate pentru măsurile de austeritate şi reformele distructive aplicate în România.
    Lozincile scandate de protestatarii din România vorbesc de la sine: „Ieşi afară/ FMI din ţară!”, „Sănătatea nu trebuie să devină un obiect de lux!”, „Privatizarea ucide”.
    Printre altele, în Piaţa Universităţii s-a auzit scandându-se: „Afară cu F.M.I. şi cu mafia financiară!”.
    Concluzia noastră: “salvarea” UE, cu sau fără ajutorul FMI, nu este în beneficiul popoarelor!
    Cel mai bun lucru este retragerea din Uniunea Europeana şi anularea acordurilor cu FMI – care în realitate nu au ajutat cu nimic România… De vină sunt toţi politicienii de după revoluţie!
    De la portar până la vârf, unde stau agăţate căpuşele puterii, se impune o schimbare de regim, nu doar o înlocuire de persoane.
    Prin această declaraţie ne exprimăm nu numai susţinerea pentru protestatarii care au ieşit în stradă, dar în plus, noi vrem să prezentăm spre dezbatere organizaţiilor muncitoreşti, ale disponibilizaţilor, ale tinerilor şi cele ale pensionarilor, revendicările noastre, care sunt următoarele:
    1. Denunţarea de urgenţă a acordului criminal semnat cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială;
    2. Încetarea imediata a concedierilor din sistemul bugetar, ordonate de aceiaşi vampiri internaţionali;
    3. Oprirea imediată a privatizărilor;
    4. Neînchiderea întreprinderilor industriale, a minelor, a societăţilor de căi ferate, precum şi stoparea concedierilor din economie;
    5. Modificarea următoarelor legi, în aşa fel încât poporul român să nu fie bătaia de joc a burgheziei şi anume: a Codului Muncii, Legii Pensiilor, Legii Educaţiei, Legii Dialogului Social şi toate celelalte legi trecute prin asumarea răspunderii de către guvernul incompetent Boc;
    6. Pensii şi salarii decente, corelate cu inflaţia, locuri de muncă, creşterea nivelului de trai;
    7. Dezvoltarea economică;
    8. Stabilirea de programe strategice publice, economice, financiare, de sănătate, învăţământ, cultură, turism, financiare etc. pe termen scurt, mediu şi lung, urmărind interesul public naţional pentru creşterea nivelului de trai al celor mulţi care muncesc, prin control public al calităţii produselor, al preţurilor în vederea unei repartizări echitabile a veniturilor din muncă;
    9. Constituirea unor comisii formate din oameni ai muncii pentru verificarea averilor mobile, imobile şi ale conturilor ale tuturor celor care au deţinut şi mai deţin funcţii de conducere;
    10. Confiscarea averilor tuturor şnapanilor;
    11. Crearea de locuri de muncă pentru toţi cetăţenii României, apţi de muncă, de către stat;
    12. Impozit progresiv pe venit;
    13. Vrem învăţământ public şi sistem sanitar gratuit;
    14. Revenirea obiectivelor economice şi financiare rămase nedistruse la proprietatea publică a ţării în special în industria strategică, după cum impune realitatea economică prezentă a ţării, prin naţionalizare;
    15. Neratificarea noilor tratate ale Uniunii Europene: MES şi TSCG
    16. Ieşirea imediata a României din UE şi NATO, instrumente ale capitalului occidental pentru jefuirea altor ţări precum şi pentru terorizarea acelor ţări care îndrăznesc să „mişte în front”. Declararea neutralităţii României;
    17. Naţionalizarea imediata a băncilor apropriate de capitalişti precum şi a resurselor naturale expoliate de ei (vezi petrolul, ciordit de OMV);
    Propunem organizaţiilor interesate, cât şi oamenilor politici, organizarea unei conferinţe pornind de la revendicările expuse mai sus, precum şi pe baza celorlalte teme exprimate în acest document.
    Conştienţi de faptul că ceea ce se întâmplă în Grecia este esenţa viitorului promis tuturor popoarelor, trebuie să găsim răspunsul la problema cu care se confruntă mişcarea muncitorească în toată Europa: sprijinirea sau cererea retragerii planurilor Troicii?
    În mod evident, guvernul Boc a fost schimbat ca urmare a respingerii de către populaţie a tuturor planurilor de impuse de FMI şi UE (o continuare a privatizărilor făcute de 20 de ani încoace de către foşti birocraţi).
    Militanţi muncitoreşti, sindicalişti şi tineri: poate România sau Grecia, sau celelalte ţări europene, să găsească o cale de ieşire din criză, fără a abandona FMI şi Uniunea Europeană? Este o întrebare la care noi răspundem NU !
    Ce se întâmplă acum în Grecia, poate alimenta şi rezistenţa proletariatului din România şi din celelalte ţări europene. Condiţia necesară este, însă, aceea de a formula o direcţie clară, respectiv singura perspectivă posibilă: unitatea muncitorilor şi a organizaţiilor acestora de pe întregul continent, împotriva duşmanului lor comun: Troica (UE-BCE-FMI) şi ruperea de toate instituţiile ei şi de guvernele care îi pun servil în aplicare planurile, înrobind popoarele. Dar aceasta nu se poate realiza fără a asigura independenţa mişcării muncitoreşti.
    Astăzi, protestul care are loc în Europa a devenit un război de clasă, iar pentru noi, muncitorii, însăşi supravieţuirea noastră este în joc, pentru că ne afectează decisiv viitorul. Este un război până la capăt, pe care guvernele şi Troica l-au declanşat. Noi o să redobândim visele noastre chiar dacă suntem jefuiţi de ele. Suntem atacaţi şi ameninţaţi separat, pentru a nu putea reacţiona în comun. Şi totuşi, dreptatea este şi va fi de partea noastră.
    Acţiuni asemănătoare din partea angajaţilor din alte domenii din sectorul public şi privat, a membrilor din organizaţiile sindicale şi cele progresiste, cu scopul de a ajuta ca mobilizarea noastră să ia forma unei rezistenţe şi revoltă universală a muncii, până la victoria finală împotriva capitalului, împotriva elitei economice şi politice care astăzi apasă ţara noastră şi întreaga lume, ne vor aduce câştig de cauză.
    Ca prim pas spre singurul demers pozitiv posibil, crearea Uniunii Socialiste a Statelor din Europa, lansăm deschis discuţia pe propunerea de a lupta în comun împotriva noilor tratate UE şi pentru a ajuta la blocarea planurilor, care se aplică deja (cum ar fi distrugerea Codului Muncii, în Spania, ca şi în România sau acordurile de „competitivitate” a companiilor în Franţa). În acest scop, lasăm iniţiativa de a organiza o conferinţă naţională cu participarea sindicatelor interesate, care să stabilească formele concrete de acţiune.
    În cadrul frontului larg european deschis în fiecare ţară împotriva ratificării tratatelor ce stabilesc noua dictatură a Uniunii Europene, propunem, de asemenea, o reuniune de urgenţă la Atena, ca cea mai înaltă formă de solidaritate proletară cu clasa muncitoare greacă.
    Această criză nu este a Greciei sau a datoriilor, ci este a sistemului capitalist aflat în pieire. Nu popoarele trebuie să plătească efectele agoniei.
    Apreciem că Europa se află într-o fază decisivă a istoriei sale, faza revoluţiei antiimperialiste. Trebuie schimbat sistemul din temelii !

    Privatizarea ucide!
    Nu capitalismului imperialist criminal!
    Nu regimului criminal Băsescu-FMI!
    Nu dictaturii Troicii!
    Afară UE, BCE şi FMI! Retragerea tuturor planurile lor!
    Nici un consens!
    Jos cu noile tratate!
    Trăiască unirea liberă a lucrătorilor şi a popoarelor din Europa!

Leave a Comment

*