Mama

05.01.12 by

Ȋn pãrul tãu au asfinţit stele argintii,
Obrazul tãu fin a pãlit, bãtut de vreme.
Dar mâna e tot caldã, gata sã şteargã lacrimi mii,
Vorba ta dulce seacã orice durere.
*
Atât erai tu de frumoasã, în vremuri apuse,
Dar poveri multe ai avut pe-ai tãi umeri,
Atâtea griji pentru noi şi dureri nespuse,
Şi-atât mi-i de greu sã ştiu cã nu vei mai întineri.

Te visez

Te visez când noaptea asupra-mi se pogoarã,
Şi-o lacrima asfinte în perna solitarã.
Te visez când vântul rece la fereastrã-mi bate,
Ca un vârtej de şoapte înfrigurate.
*
Te visez ca pe un rege rãmas fãrã regat,
Trist, singur, abandonat.
Te visez, crezând cã am în inimã-mi puterea
De a-ţi reda iar mãreţia.
*
Te visez ca pe un mãreţ zeu antic,
Ce-ntr-un trecut îndepãrtat era cel mai puternic.
Te visez, cãzut din tronu-ţi de cleştar,
Dorind sã ajungi tu însuţi iar.
*
Te visez ca pe un Zburãtor ce nopţile îmi tulburã,
Dorind cu orice preţ ca-n aceastã lume sumbrã,
Sã mã visezi şi tu, sã mã doreşti în ale tale braţe,
Sã îmi dãruieşti fãrâme de speranţe.
*
Te visez, iar sufletul îmi tremurã speriat,
De teamã cã visul va fi spulberat,
Dorind sã rãmân în visare alãturi de tine,
Cãci în realitate nu ar trebui sã exişti pentru mine.
Amintiri dintr-o fotografie
Fotografia ta, o privesc tãcutã,
O ating, sperând sã-nvii
O vreme demult trecutã.
Dar tu nu vii.
*
Ȋn ale mele mâini reci, de lut,
Fotografia prinde viaţã,
Mã trage spre trecut
Şi ajung iar cu tine faţã în faţã.
*
Suntem în banca de la şcoalã,
Prinse într-o discuţie adolescentinã;
Mai ştii cum era odinioarã?
Nu ne ascundeam dupã cortinã.
*
Era atât de simplu: tu şi cu mine
Pluteam într-o lume ce demult s-a stins.
Credeam cã la infinit va ţine
Flacãra prieteniei ce nu s-a mai aprins.
*
Ȋnapoi adusã în prezent,
Dorind sã fi rãmas acolo, înrãmatã,
Am şters o lacrimã ce dintr-un accident
Cãzuse pe fotografia ta uitatã.
Spital
Albii pereti cu negre zabrele,
Se posteaza falnic, in rugile grele
Ca un ucigas ascuns in umbre,
Ucigas al tineretii mele sumbre.
*
Peretii lugubri creau in mintea mea
Fantasme nevrotice in noaptea grea.
Aerul de plumb, mirosul acru-amar,
Parfumul vag de scoarta de artar,
Linistea, suspinele, tacerea latenta,
Ma umpleau cu senzatia de moarte iminenta.
*
Pustii, albe si lungi coridoare
Ucid visele, isi ascund fata de soare.
Si azi ma-nfioara amintirea lor
Ce strabate prin timp, ca intr-un décor.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*