Mama îngerilor

05.12.16 by

Mama îngerilor

Dacă nu era ceea ce este, ar fi fost vreo hangiță care turna lacrimi în vin
și dădea cu mătura afară haiducii din fundul paharelor. Dacă nu era ce
știu este că este, ar fi fost o guvernantă zgripstricționată
(pardon de expresie) între orele de fizică și cele de chimie, o chestiune
inutilă sufletului meu. Privesc prin fereastra acestor cuvinte, spre timpul
ireversibil al venirii mele în minele meu. N-o văd doar pe mama, și nici
doar hangița cu lacrimi în sângele Său. Doar eu văd? – mă tot întreb, ca și
cum mi-aș palpa pleoapele; doar eu știu? – mă minunez și-mi jur
să fiu discret: mă iubește mama îngerilor, Îngeroaica din minele minelui.
Sunt ales: faptă cu faptă, gând cu gând, lipsă cu plus și invers. E greu să
nu te poți ține măcar latent pe urmele propriei tale treceri. Mama îngerilor
nu e fabrică de lapte, nu degresează nisip și nici apă chioară. Poți ocoli
pământul, poți fugi de toate relele sale, dar nu poți să nu smirnuiești
la poalele înaltei Îngeroaice, măcar așa, ca și cum, din senin, peste fruntea
ta, plouă cu lacrimi de hangiță. A naibii viață, ciudată eternitate, mai
mereu îngerii sunt în noi, în toiul nostru, ca și cum i-am număra: un înger
o zi, o zi un înger. Cu anii. Cu mileniile. Cu eternitatea secundei. Pipăind
secunde astronomice. Mă uit în priviri. Dincolo de ochii unora
e beznă. Văd doar iriși opaci. Nimic irinos: viață trăită ca și cum oricând
te poți trezi întru veci cu o pictură într-o biserică universal-obscură.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*