MAL DE PRIMĂVARĂ

04.04.14 by

ÎNTÂLNIRI

când eşti singur – te-ntâlneşti
cu toţi morţii

fulgeră – dezmăţat – pe
pereţi – jocurile de umbre chinezeşti ale
sorţii

tu le spui morţilor prea multe – ei
bâţâie din cap

acoperă cu văluri oglinzile – culcă-te-n
sloiuri – pune-le cailor
funebru valtrap: demonii fâlfâie
roiuri – nimic
nu mai are ceas – nimeni nu mai
vrea – şi-n şuvoiul acestor
întâlniri nici eu
nu mai vreau – să
scap
***

SPITAL

iarăşi şi iară – mereu şi mereu
cel fără de rost rămas-am tot eu
făr’ de răgaz şi sfidând Dumnezeu
umbra mă hăituie – rănindu-mă greu

ursuză mi-e soarta – Midas pe dos
orice bine ating se farmă în rău:
toţi zeii-au pierit – sau auzul li-e gros
în urmă-orice pas îmi lasă un hău

vieţi ticăloase-ntr-o lume roindă
rasul şi tunsul cu zid drept oglindă:
tot ce se-ntâmplă-i ca funia-n sac

tot ce se naşte-i sub zodii de rac
…la ce mai pierdeţi vreme şi trăiţi
când tot fiindul este ca-ntr-una să muriţi?
***

LUCRURI FOARTE IMPORTANTE

am o problemă serioasă: nu mă mai
înspăimântă moartea – nici măcar
norii nu mai au importanţă
Dumnezeu mi-a dat semn: moarte
nu există – există doar
Frumuseţea

este foarte important ca dincolo de omul
înspăimântat – hărţuit – ţâşnind precum
fiara în zig-zag – ori înainte şi înapoi – dinspre
beznă spre beznă – dincolo de
omul umilit – înfundat în
ceţuri de mlaştină – să
răsari Chipul meditativ – Chipul
proaspăt – plutind printre pâlpâiri de
stele

este foarte important ca tu să arăţi
bine în această dimineaţă: când tu arăţi
bine – lumea se creează din
nou – când zâmbeşti tu – se face dimineaţă-n
miez de noapte – şi iarna se prăvăleşte rouă peste
flori

este foarte important ca eu să te
văd – să-ţi văd Chipul tău de
Galatee-Licornă – în perfect acord cu
Frumuseţea – în fiecare dimineaţă: numai în
felul acesta voi putea asista – fulgerând
odăjdii – în fiecare dimineaţă – la o
nouă creaţie a lumii

este foarte important ca eu să-ţi
aud – în fiecare dimineaţă
paşii: după ei se ritmează – la începutul fiecărei
creaţii – focul vulcanilor – vuietul
valurilor oceanului – mareele – înaintarea spre
cer a sevelor din copaci – după ei
îşi acordează strunele
oglinzilor păsările toate – de pe
crengile înalte ale munţilor năvăliţi la
Dumnezeu în plin ospăţ al
luminii – după ei îşi reglează
ceasul cel fără de ace al
nemărginirii Însuşi Dumnezeu

este foarte – foarte important ca
peste noapte – tu să fi gândit
frumos: gândurile frumoase de peste
noapte vor tipări pe Chipul tău – în
fiecare dimineaţă – literele Cărţii
înceţoşate de lumină – a Celui Înalt
Zâmbitor şi Tainic

este foarte important ca eu să pot
citi – în fiecare dimineaţă – fie şi doar
un capitol din această
Carte fabuloasă

numai în felul acesta voi rămâne
senin învăpăiat de înţelepciune – iar Chipul tău va
deveni îndreptar pentru fiecare mutare de
şah a Paradisului

niciun Paradis nu mai este posibil
înafara definitivului – exemplarului
tău Chip – ritmând cu vuiet
cosmic cascada Luminii: datorită ţie Frumuseţea s-a
întors – şi-n această dimineaţă – la
cuibul ei oceanic – din
Seninele Insule ale Cerului

sunt mulţumit – sunt
senin – sunt
înţelept: datorită ţie m-am
depăşit – nemărginit – pe mine în
tine însăţi – datorită ţie – trupul meu nu mai
contează decât în măsura în care pot
alcătui sever de
senine distanţe – tot mai izbăvite
descurajante distanţe – între
cloaca forfotind fierbând viermuind – a
tuturor celor învechite – şi
prospeţimea – fără drept de
apel – a Lui Dumnezeu

înafara Chipului tău – moartea
nu mă interesează: înăuntrul Chipului
tău – moartea este un
continuu exerciţiu de scufundare a
Păsării Duh sub
luciul orbitor al schimbărilor – şi
apoi – scuturându-şi penele
minunii – revenind la cea mai
naturală plutire spre Răsărit – acolo
este Muntele Păsării Rock – de unde o dată la
o mie de ani curge din nou asupra lumilor – Frumuseţea
odată cu graţia miilor de elefanţi ai
văzduhului

tu eşti singura metodă prin care
se poate trece peste mia de ani – într-o singură
clipă – ca un gând adormind în
apa oglinzii

iar elefanţii – mii de mii – să
ningă – serioşi pufoşi ca-n
copilăria lumii

tu eşti singura metodă prin care
întunecată – creanga de
chiparos a spitalului devine
din nou – mitul calului care
se scutură de răpciugă şi
se aprinde în
zbor

nici nu trebuie măcar să-ţi spui numele : tu eşti discreta
cheie cu care Dumnezeu îşi
descuie – odată cu revărsatul zorilor
amorfi – seiful privirii Lui inspirate

eşti vlaga braţelor Lui de
fulger – înrourate de
sudoarea viitoarelor locuiri de
lumi

Leac Frumuseţii – Cavaler Iubirii: se
prăbuşesc pe case Cometele Uimirii

Amin
***

PRECUM MIERLOIUL AŞTEPTÂND PE MIERLĂ

precum mierloiul aşteptând pe mierlă
aşa aştept eu floarea ei de zâmbet:
trei sori aprinde fiecare perlă
când dintre valuri iscă-şi al ei umblet

e chipreşa zeiţă-a frumuseţii
e frumuseţea lumii-n oglindire:
în cer se-aprinde steaua dimineţii
treziţi – toţi pomii se desfac în lire!

ascund în suflet mir desăvârşirii
vădesc în scorburi şi în grote mirii
e timpul când petalele se-avântă

farmec şi risc: s-auzi pe zei cum cântă
…vine şi-amurgul – trilul meu se stinge:
privesc desăvârşirea cum se frânge
***

RELIGIA STELELOR

stele nu sunt numai pe
cer – stele sunt oriunde
pribegesc – înrourate
suflete de oameni

praful stelelor dintre
sufletul meu şi
sufletul tău – arată
unde s-a înălţat
cândva – un templu
cosmic – al tuturor
aştrilor

să ne întrebăm (de
fapt – în zadar) – cine a
interzis noua şi atât de avântata
religie a stelelor – dărâmând până şi
coloanele care împungeau
raze de slavă – în
tălpile Lui Dumnezeu
***

CAVALERI IUBIRII

făcut din gânduri proaste şi vorbă de păcat
stătea un oarecine l-al Duhului canat
păzea cu-nverşunare să nu intre Iubirea
să fiu olog cu gândul – să-mi nască bezne firea

acesta e războiul – aşa e umilirea:
toţi demonii se-aripă şi zarea covârşesc
când dau de vina caldă în fadă omenirea
când sfintele incendii sughiţă şi sfârşesc

vreau răscoliri de ceruri – un fulger nentrerupt
cu sfinţi arhangheli îngeri barbare cavalcade
să-nfricoşăm smaraldul din frunţi care s-au supt

iar Dumnezeu deschidă-şi divinele arcade:
doar cavaleri Iubirii putem nădăjdui
în mântuiri promise de Tatăl lui A FI!
***

SPITAL CREŞTIN

cu deget lung ameninţaţi de moarte
şi răstigniţi pe gemete şi vaier
cei din spitale-s amintiţi în soarte:
martiri cu slove scrise doar pe aer

cuţitul răsucit în suferinţe
e geamăn cu pironul Lui Hristos:
rănind prin val de lacrimi şi-umilinţe
străpung spre raiuri – luminat prinos

alai de sclavi durerii – risipirii
pecetea deznădejdii nu se-nfigă:
creştin spital – Lui Hrist este verigă

de trăinicie-n lanţul mântuirii
…sfinţi storşi de timp şi-ntorşi către rigole
pe capete pogoară-aureole.
***

ALUNECĂRI COSMICE

totul lunecă în toate
părţile – pe o muşama
albastră lunecă până şi albită
fiinţa – până şi
cărţile: acum în cosmos se
scriu altele
toatele – hărţile

opriţi-vă din lunecare – straie
celeste – cochetând peste colburi
terestre – tu
lună – tu
soare: opriţi-vă din lunecare
lupanare
cosmice – când straniu-ndesate-ntre
stele – când ridicol de
rare: nicio zână din
ele nu mai transpare

odată cu aşternutul de
aştri al patului – alunecă toţi sorii
senatului din văile
natului – toţi
porii trupului de iască
stelară o iau
razna – flegmaţi numai pe o
nară – care-ncotro înspre
toate
cele douăsprezece tăceri ale
Sfatului – în
contur fantastic se strâng
roată – o istorie toată
înspre amurg irizată

carnaval de
lenjuri de
lună – demente valsuri într-o
alună – episcopal liliachii – după
chindii – rotite
până la Maica Cea Bună

au ostenit străjile şi
s-au înţelenit – înţelept
până la Cel Drept
măjile: toate pe toate le-ngână
viaţa şi
mântuirea se-amână
***

EFORT INTESTINAL DE PRIMĂVARĂ

un vânt pantagruelic – o
ghiorăială imensă – şi
iată cum s-au crăpat în
fund pantalonii copacilor şi
s-au ivit – aburind intestinal
efort – florile

necuviincioase flori – scremute din năstruşnic
vânt – scăpat cu tot cu
stropi – albi şi roz – în izmenele
copacilor atât de greu
constipaţi – şi insistent
trataţi cu supozitoare
celeste – dar
în fine – din nou
împrimăvăraţi
***

MAL DE PRIMĂVARĂ

blând văluresc oceane de petale
sub strigătele păsărilor-îngeri
la mine-n piept e ţărmul de urale
spre care-au năzuit năierii-n frângeri

străfulgerat văzduhul este iară
de aripi orbitoare de lumină:
prin seve şi prin nervi e primăvară
arhanghelii-au plinit aici grădină

după atâta iarnă de-osteneală
serafi şi sfinţi se-amestec’ la-ntâmplare
sub vreun copac se-aşaz’ la nimereală

visând de-acum extazul de culcare
…însuşi uimit păşeşte printre flori
agale-n seară Hristul de fiori
***

CEL MAI IMPORTANT LUCRU

cel mai important lucru din dimineaţa
aceasta: pentru voi – măcelării şi
războaie – pentru mine: să-mi
degust în tihnă – printre primele raze ale
soarelui – compotul de luceferi şi sfânt catifelate
caise
***

URGENŢĂ

îşi sparge pieptul să-şi
strige numele – printre ploi şi
vânturi aprige – Primăvara: cu
biciul îşi mână florile – behăind
speriate – spre
crăcile schilave ale
copacilor

tot ea aproape zbiară şi
cu violenţă – smulge din
teci spadele (cele fraged îndoindu-se
suspinând văicărindu-se) prea nevârstnice – ale
mugurilor: niciun duel nu se-ntâmplă

doar păsările cântă din străfundul
bojocilor şi
de bună-voie: ele simt în
văzduh – astfel (exasperate de mistice voci
disimulate în cernitele voaluri de lume) – urgenţa
suirii – pe schelele prea-n pripă-nălţate – a Manolelui
Orbitor Mântuirii
***

O ZI ÎN HAR-DEAL

străpunşi de vii săgeţile luminii
se-nalţă vulturi albi ai sihăstriei
vecernia petalelor Treimii
clădeşte-n ceruri Slova Măreţiei

văpăi de rugăciuni îmbracă munţii:
odăjdii scrise-n fulger şi poruncă
frământă vele pentru arca frunţii
s-atingem toţi HAR-DEALULUI preluncă

oştiri de griji s-au spart de stânca-amiezii
şi-l vom vedea-n curând pe Dumnezeu
blând gospodar pe prispă-alintând iezii

iar nu junghind – precum un boz evreu
…adorm cu mâna-n mâna-I pironită
a Lui Hristos – şi nu este ispită!
***

„J’ACCUSE!”

se închină catacombei sfânt-apostolice
a Părintelui FLAVIU TODEA

aţi pus copaci să facă drepţi
pe plac de lighioane
bonturi să-şi sângere-umiliţi
şi-n ramuri şi-n coroane

miloage flori mai îndrăznesc
să iasă dintre rane
dar albul lor neprihănit
e spray pentru cucoane

lumile cântecului viu
sfinte lumini de frângeri
voi le-aţi scuipat şi le-aţi făcut
măcelării de îngeri

pe împăratul urs din munţi
l-aţi scoborât să joace:
striviţi şi nimb şi sfinte nunţi
amestecând potroace

şi temple şi păduri de zei
voi le-aţi spurcat cu moarte –
o mlaştină de derbedei:
s-a-nchis orişice carte!

pe internet voi urmăriţi
cancerul cum mănâncă
din Duhul care-a fost cândva
mântuitor şi stâncă

iar la televozor se dă
‘n direct şi fără greşuri
cum aţi ajuns pe Gânditori
să-i preschimbaţi în leşuri

martiri de neamuri – răstigniţi
a milioana oară
şi la Golgote NOI chemaţi
pe Hrist şi pe Fecioară!

pe craii de la Răsărot
îi tocmiţi vidanjori
pe buni păstorii-i îngropaţi
sub sânge şi sudori!

smulgeţi arhangheli din icoane
dând ghes la lupanare
catapetesme-ntregi voi spargeţi
şi-ntunecaţi altare

din Dumnezeu faceţi lacheu
în pocnituri de palme
şi îl mânaţi la feredeu
să-L scăldaţi în sudalme

aţi năvălit cu grohăiri
între minuni şi raze
crezând că raiul aţi robit
voi – porci ai Zilei Şase!

de fapt – voi scoateţi dintre firi
ultimul praf de stele
potirele de trandafiri
prefaceţi în pubele

vă făuriţi cu-atâta grijă
din scârna-vă slăvită
din crimă şi din bezni trufaşe
haznaua potrivită

de multe-istorii voi lucraţi
asasinând Măiastre
şi-aţi obţinut chiar ce doreaţi:
iad mârlăniei voastre!
***

EPILOG

au trecut vijelios Cavalerii
Apocalipsei – vânt rău de
stepă – şi uitat-au să mă robească
lipsei: cu toate
deşteptările pe limbă – sunt din nou
prunc – într-un vârf de
runc

„primăvară-n toamnă – doamnă-a
firii doamnă: alb e din
Licorn – roşu-i scris de
Domn – negru
pieptănat – galben cu
bănat”

a fost probabil un vast
inedit târg cosmic: acum
s-a-ncheiat: pe toate lunile cerului scrie
de zor letopiseţi – un
biet singuratic
noptatic – Aflat
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*