MAI MULTĂ EUROPĂ SAU MAI MULTĂ INTEGRARE POLITICĂ?

19.10.12 by

Pun această întrebare pentru că, în înțelesul clasic, pe care Democrația Creștină l-a susținut întotdeauna iar Popularii europeni sunt convis că n-au nici un motiv să se dezică, „Mai multă Europă” înseamnă mai multă democrație, mai multă frăție creștină, mai multă diversitate culturală, mai profundă înțelegere a specificului național, mai mult pluralism politic parlamentarist și tot mai multe asemenea valori specifice bătrânului nostru continent, născute pe el și bine confirmate în diacronia lui, până la a-i deveni patrimoniu spiritual.

Iar această convingere mă face să sper că urmașii principalului partid care a oferit Europei moderne soluții pentru a scăpa de extremisme și a depăși escalada provocărilor comuniste sau fasciste, nu au venit la București spre a înghiți lecția de incultură politică a unui demagog aventurier, care a imprimat chiar partidului său trăsătura evidentă de traseism ideologic. Pentru că doar termenii politici învățați la cursul seral PCR, pot crea confuzie între valorile pe care le-am enumerat drept patrimoniu spiritual ce poate fi dezvoltat prin acest concept de „Mai multă Europă” și ideea de „integrare politică” avansată de Băsescu într-o servilă supralicitare a dezideratelor pe care „europenii mai vechi” le formulează realist și pragmatic. Pentru că „Mai multă Europă” înseamnă mai multă producție Europeană prin integrare, înseamnă mai multă bunăstare din PIB prin aliniere, înseamnă mai bune rezultate financiare prin respect și egalitate în tranzacții, înseamnă mai mult echilibru social prin liberalizarea pieții muncii și multe alte avantaje ale unei asocieri care, să nu uităm, își are rădăcinile în Piața Comună a Oțelului și Cărbunelui, deci, o pragmatică a politicilor economice integrate. Și nu o „integrare politică”, adică o aliniere servilă ca la Internaționalele comuniste, pentru a asigura dominația uneia dintre doctrine în defavoarea altora.

Poate că unii buni creștini, conform zicalei cu „de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”, îi vor scuza infantilismul amestecării termenilor și incultura politică. Eu, însă suspectez că aceasta supralicitare, această plusare cu promisiuni de integrare la care cultura democratică pluralistă nu se poate gândi, vine din slugărnicie. Slugărnicia fanariotului respins de popor și de divan, al cărui unic sprijin sunt vizirii de la Poartă. Iar atunci când, chiar vizirii cinstiți care, tradițional, așteaptă o pungă, se minunează că primesc trei, sprijinul represiv e mai puternic și, la o nouă răscoală împotriva fanariotului, trimit un bei mai mare, cu steag cu mai multe tuiuri, care să-l apere de nemulțumirea populară.

Așa a făcut și omul nostru care și-a pus ochelari cu rame de intelectual pentru ca să descifreze intenții păguboase, în sloganul de bun simț al unui congres. Slogan normal care, prin „Mai multă Europă” propune mai multă coeziune între statele bătrânului continent, mai multă într-ajutorare în afirmarea valorilor proprii, mai multă atenție și respect între toate țările ei, mai multă asistență și cooperare între organismele sociale ale popoarelor respective și mai mare extindere a valorilor morale născute în acest creuzet. Dar nicidecum o aliniere politică amintind de partidul unic la care a ucenicit sub semnul „măreței uniuni sovietice”, conferind Europei pluraliste perspectiva „integrării politice” a statelor ei, într-unul al „politicilor globale” care rezolvă problemele „de pe plan intern european”.

Fiind normal ca orice formațiune politică să se dorească puternică, posibil ca Popularii Europeni să plece astfel flatați din Bucureștiul unde s-a plusat la miza lor, prin dorința fierbinte de federalizare europeană care a făcut din glasul președintelui țării un fel de ison ținut visurilor lui Laszlo Tokes. Dar, când vor ajunge cu gândul la electoratul lor, din țările lor, ei își vor da seama că s-a plusat ca în acele jocuri trucate de poker, când arunci cărțile ca să lași potul unuia care știe că astfel e mituit: Ei au venit cu normale gânduri realiste, iar Băsescu le devansează planurile întărindu-și o viitoare poziție când, antipopular la el acasă fiind, va primi sprijinul popularilor care-l cred de-ai lor.

Asta îmi amintește de o situație de acum peste douăzeci de ani când, în fața reacțiilor care-l negau, Patriarhul Teoctist s-a retras din scaun la Mănăstirea Sinaia și, temându-se de populația care i-ar fi acuzat colaboraționismul, n-a dat atenție intereselor mai restrânse ale sinodalilor care-l chemau înapoi. N-a dat atenție, până când n-a primit și asigurarea că fratele său de la Moskova și alți ierarhi înscăunați ca și el sub guvernări comuniste îi susțin pe plan internațional revenirea ce nu prea era dorită pe plan național.

Cum erau să nu i-o susțină?!… Fiindcă altfel, ar fi trebuit și aceia să facă gestul său înțelept prin care pleca să se pocăiască.

Traseistul nostru ideologic, însă, nu a învățat nimic, nici ca doctrină Democrat-Creștină, nici măcar ca înțelepciune prin care, Patriarhul ce i-a rostit rugăciunea de instalare, a avut buna intenție de a se retrage. El plusează în speranța ca frații europeni care i-ar aprecia gestul, vor mai avea prilej să-l susțină împotriva propriilor săi alegători. N-a fost atent nici măcar la formularea prietenei sale Angela, care a urcat la tribună cu sânii strânși în taiorul mov, ca să ne spună că: „…mulți președinți de țări din Europa Centrală și de Est au o gândire futuristă”!

Eu am fost atent; dar tot nu mi-am dat seama dacă a fost vorba de viitorologie, sau de vorba românului: „a face politică la futu-i mă-sa”.

 www.omniscop.ro

Related Posts

Share This

1 Comment

  1. Sâmbătă şi duminică, 20-21 octombrie 2012, Primăria Municipiului Băileşti, Casa de Cultură ,,Amza Pellea’’, Agenţia pentru Turism Regional Ecologic şi Cultural Oltenia, în parteneriat cu cotidianul ,,Gazeta de Sud’’, Radio Oltenia Craiova şi Zaibăr.ro organizează SĂRBĂTOAREA ZAIBĂRULUI ŞI A PRAZULUI, ediţia a V-a.

Leave a Comment

*