Mă iartă

19.03.15 by

Mă iartă

Poate-i târziu, sau poate nu e,

Să mă întorc, spăşit, să-ţi spun,

Că rătăcind prin astă lume

Am obosit de-atâta drum

Şi vreau să mă opresc la tine,

Iar anii toţi ce încă îi mai am

Să-i împărţim, la rău şi bine,

Să nu ni se mai piarză-n van.

Şi ştiu : Mă vei certa amarnic

Că pân-acum n-am fost în stare

La vorbă să m-arăt mai harnic,

Spunîndu-ţi sincer cât de tare

Mă bucur când te am aproape.

Dar voi pleca, cuminte, capul,

Sperînd că dup-aceea, poate,

Mă vei lăsa să-ţi trec şi pragul.

Pesemne că am fost prea tineri

Când viaţa mi te-a scos în cale.

Atunci nu ne legam de nimeni,

Gustînd relaţii amicale.

Cu timpul, ne-a purtat destinul

Pe căi numai de el ştiute,

Dar uite că acum, Divinul,

Ne dă o şansă, nu mai multe.

Te rog atât să faci acuma :

Mă iartă dară c-am greşit.

Întinde palma dreaptă numa’,

Să simţi anume ce cumplit

Se zbate-o inimă bolnavă

De-un dor ce nu s-a vindecat,

Şi chiar şi c-o privire gravă

Să-mi spui atâta: Te-am iertat.

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*