Liturghia de la Machu – Pichu

07.01.15 by

Dacă poesis, undeva pe la Sumer. însemna rostire de Zeu., iată că la Machu-Picliu. în Marea Piramidă, o dată pe an, însuşi Zeul îşi pune pecetea în josul celei mai alese poeme ce s-a închipuit pe pământ. poate.
La Machu-Pichu, în Marea Piramidă, zisă si astronomică, atunci când ajungem cu pămânlul la solsliţiul de vara, ca şi la Stoenhenge şi Sarmisegetuza, Lumina, printr-o ferestruire a pietrei, cade într-un anume punct al pardoselii. marcând evenimentul. Un om. cu un nume parcă predestinat-Watermann -. a avut, se zice. intuiţia, mai degrabă cereasca inspiraţie, de a atrage specialiştilor atenţia asupra pietrei pe care adăsta lumina solstiţiului. Cu greu. dar în final a reuşit, el i-a convins pe… specialişti să disloce acea piatră pentru că dincolo, zicea el,. s-ar afla o peşteră! Şi aşa a şi fost!
Cînd soarele se opreşte, ajuns în amiaza amiezelor, în cel mai înalt punct al cerului nostru, lumina străpunge peştera pînă în adânc, luminând-o în întregime!!! Peştera din Marea Piramidă, de la Machu-Pichu. este soră dreaptă cu peştera lui Platon, cu peştera din Nemeea., cu cea din Bethleem sau Kapilavastu sau cu cele ale lui Zoroastru sau Zalmoxe. Lumina lunecă lin pe piatra pardoselii şi, în triumful ei,. înainte de a pătrunde în peşteră, îmbracă în raze penetul desfăşurat al aripilor unui uriaş condor, condor săpat în basorelief de cel ce a gândit şi scris cele de mai sus şi le-a supus meditaţiei noastre.
Pe măsură ce Condorul se îmbracă în strălucirea luminii, un ghid de taină parcă te îndeamnă să-1 vezi plutind, sus. in tăria cerurilor, rotindu-se în crucea amiezii. Abia şoptit un glas din piatră cere: “Gîndul tău. iubite privitorule, să se înalţe, asemeni condorului. în adîncurilc cerului, de unde, preschimbat în lance de lumină să străpungă adâncul peşterii de jos. Şi apoi. înţelegând că lumea noastră, asemeni peşterii, ne are de prizonieri, o vreme vremi şi jumătate, ochiul tău să dea roată tăriei cerului, întru găsirea tainicei porţi, a gârliciului prin care coboară lumina jos., pe pământ. Şi. dcsprinzându-tc de cele pământcşti. să te bucuri de Împărăţia Cerurilor, cea de dincolo de fruntariile lumii. Asemeni imperialei pajere, scalde-se gândul tău în demnitatea duhului triumfător, căci. iată, astăzi, îţi este dat să ştii încotro se întinde Împărăţia Luminii şi care este scrisa peşterarilor”.
Poema de piatră şi lumină o scrie însuşi Zeul. chemând, an de an., agerimea minţii omeneşti să o citească. Când se rosteşte Zeul. rodesc livezile de pe coline, în adîncuri se înmulţcsc peştii. Vorbirea Zeului: înflorirea vieţii! Privirea Zeului, cum ni se arată aici la Machu-Pichu, descoperă gândului îndrăzneţ cele ascunse, chemându-1 să se avânte asemeni Condorului în tăriile Amiezii, să se cuminece de cele ale Tainei. Căci lancea, ce străpunge adâncul de beznă al peşterii, îl saltă pe cel ce-i pune gândului aripi de Condor, dincolo de ceruri, acolo unde la Zenit se află însuşi EL. Părintele Luminilor!!
Poetul care a zămislit alcătuirea de la Machu-Pichu, poematica aşezare a Condorului în calea luminii, a avut, cu adevărat, dumnezeiasca inspiraţie de a lăsa ca pe o tăbliţă astfel pregătită, însuşi condeiul Zeului să lunece, scriind Marele Adevăr circumscris Solstiţiului.
Cele de mai sus, filmate cu multă măiestrie, am zice, chiar, cu har ,le-am urmărit pe Discovery Channel, şi ne-a, fost dat să constatăm, nu fără o oarecare amărăciune, că nici unul din specialiştii, ce-au comentat cele de mai sus, nu au pomenit numele lui Platon, măcar în treacăt !.
Cenuşăreasă a gîndirii moderne, atribuită omului primitiv, gândirea simbolică, încă. îşi aşteaptă prinţul care să îi dăruie binecuvântata-i strălucire la Marea Gală a Ştiinţei vremurilor noastre.

P.S.
1 .Pe TV-5, ni s-a oferit, nu de multă vreme, o emisiune maraton despre… Soare. Eroul emisiunii, un (Papa) Hubert, s-a dovedii purtător al unei ţeste, peste care TGV-ul ar putea trece fără măcar să o zgâne. Toate eforturile gazetarilor, de a-i prezenta modul in care a fost şi este privit Soarele de gândirea religioasă, s-au dovedit lipsite de orice .şansă:. Papa o va ţine pe-a lui pâna dincolo de zări. Pentru el Soarele e ceva ca un far etc…. Oricum, ceva material, care se întinde din 1789 şi până la sfârşitul veacurilor… Pauvre Hubert!…2. Acum în anul 2010,după ce în anul 2005, mi s-a revelat adevărata etimologie a cuvântului.

Solstiţiu, pot afirma cu şi mai multă tărie,extraordinara corectitudine a poemului scris în piatră de la Machu-Pichu. La vară,la solstiţiu,suntem la Zenit,adică pe drumul cel mai scurt faţă de Pomul Luminii,faţă de Părintele Luminilor,iar Lumina coboară numai într-un anume unghi,înmtr-o anume direcţie ,şi numai una în tot anul,luminând peştera..În restul zilelor din an,unghiul de impact al Luminii cu podeaua nu permite luminarea peşterii complet ,aşa cum se produce în ziua solstiţiului. Aşadar nu există decât un singur solstiţiu de vară,într-o anumită zi,una şi numai una.
Pe cercul lui Copernic este imposibil de dovedit că există numai un singur punct aflat într-o poziţie privilegiată,şi care să se poată numi solstiţiu,şi aceasta pentru simplu motiv că pământul nu se învârteşte în jurul nici unui soare…

C.A.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. costache ariton

    câți citesc acest articol???

    c.a.

Leave a Comment

*