Leul şi dresorul

05.08.15 by

Leul şi dresorul

Într-o zi, un leu, cu coamă,

Prinse glas ca prin minune

Şi-ncepu atunci a spune,

Fără trac şi fără teamă

Ce gândeşte, ce îl doare

Ce-l frământă cel mai tare:

– Dragul meu dresor, pofteşte,

În arenă bunăoară,

Să ne-nchipuim că-i seară

Şi spectacolul porneşte.

Pentru început fă bine

De te-aşează-n patru labe

Şi-ascultă printre silabe

Ce voi cere de la tine.

Fă-mi trei ture de arenă

Şi opreşte-te apoi.

Dar s-o faci cu pas vioi

Şi egal, această schemă.

Vezi şi scările din spate,

Puse într-un colţ, complice?

Să le urci în mâini amice,

Şi să le cobori pe toate.

Vom avea-n program şi cercuri,

Bineînţeles, aprinse.

Să faci salturile-ntinse

Când le vei străbate, miercuri.

Iar cât eşti aici, reţine:

Nu uita te rog, mereu,

Să caşti gura, cum fac eu.

Are priză la mulţime.

Drept răsplată, după toate,

Dacă ţi-ai făcut programul,

O să-l repetăm tot anul,

În spectacole, departe.

Şi în plus, vei sta, vezi bine,

Într-o cuşcă trei pe patru,

Cu condiţii lux, băiatu’

Şi cu apă care vine

Din furtun, direct pe spate,

Să te spele-n miez de noapte.

Ei, ce zici, ţi-ar plăcea parcă

Să te pui în locul meu,

Să plesnesc din bici şi eu

Şi să-ţi dau câte o halcă?

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*