Lacrima florii de portocal

05.06.12 by

Lacrima florii de portocal

Mă-mbată miresme sub cer de opal

Şi-un gând răstignit de tăcere

Când lacrima florii de portocal

Mă umple de-a Ta mângâiere.

 

Inundă-mă, Doamne, cu albul din flori

Cărări de Lumină-mi deschide

Şi-n roua ce scaldă privirea în zori

Tristeţea-mi cu zâmbet ucide.

 

De rupe din suflet destinul-şacal

Şi-azvârle cu şerpii de foc

Tu-n lacrima florii de portocal

Găseşte-mi, sfielnic, un loc…

 

Mă poartă-n iubire pe-un ţărm liniştit

Şi-mi lasă-ntr-un cânt de vioară

Un fir din norocul acum prohibit

Să-l ţin-busuioc subţioară…

 

Fă, Doamne, să cânte bobocul de mac

Şi rozele-n straiul regal

Mă-ndeamnă izvor de iubire să fac

Din gingaşa floare de portocal.

 

 

Sărută marea-n dans sălbatic ţărmul

 

Sărută marea-n dans sălbatic ţărmul

Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle

Iar falduri de albastru-şi sapă drumul

Spre-abis, în murmur de iubiri eterne.

 

Se scutur’ pescăruşi deasupra-i, tandri,

Cu-aripi de îngeri, însetaţi de zări,

Plutind uşor, c-un gest de copilandri

Văzduhul sărutând rostesc chemări

 

În care ţipă doruri ce-au fost mute

Ţinute-n mare taină de-un străjer.

Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi

Ce-şi cată liniştea-ntr-un colţ de cer.

 

Eu tac, din larg, o dulce briz-adie

Şi amurgeşte-n freamătul din valuri

Vrăjită, marea-ngân-o simfonie

A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri.

 

 

 

Un pescăruş pribeag, rănit pe mal

 

Pe cerul nopţii-n taine-nvăluite

Întunecate falduri de mătase

Luceferi blânzi, cu coame netezite

Filoane de lumină, grandioase,

 

Feerice luciri prin văluri fine

Sărută lutu-nsufleţit de gânduri

Nădejdi târzii zăcând pe strapontine

Îşi cată împlinirea printre rânduri.

 

***

Pe-un ţărm uitat, cu urme de păcat

Suspină marea-n creasta unui val

Când ţipă surd, în noapte-ncătuşat

Un pescăruş pribeag, rănit, pe mal.

 

Cu-aripa frântă geme de durere

Cerşind smerit luminii îndurarea

Căci răstigni-şi-va strigătu-n tăcere

Şi-n zorii palizi cruce-i va fi marea.

 

Când magice sclipiri îmbrăţişează

Penaju-i alb, speranţele-mpietrite

Renasc, pe cer, luceferii dansează

Sorbind nectar din clipele vrăjite.

 

Văzduhul înroşit de-al zilei astru

Ascunde lin al stelelor spectacol

Doar pescăruşu-noată în albastru

Spe o iubire-ascunsă-ntr-un miracol.

 

 

Visând la malul mării

 

Înmiresmate-amurguri şi marea-ndrăgostită

De-a soarelui lucire sublim se-mbrăţişează.

Când îţi foşneşte gândul prin tâmpla vălurită

Mătăsuri de speranţe – priveşte şi visează

 

Te furişează-n valuri înfăşurându-ţi trupul

În falduri de albastru, îmi prinde, tandru, mâna

În mâna ta recheamă-mi spre nemurire lutul

Când roiul de luceferi şi doamna nopţii, luna,

 

Răsfiră-n ape doru-n crâmpeie de lumină.

Priveşte-mi ochii-n tihnă, redă-le iar sclipirea

Încarcerată-n ţipăt de pescăruş, străină,

Cu-eternul cifru magic dezleagă-le iubirea.

 

*

 

Pribeag, printre ruine de suflet visul zboară

Se pierde-n zări, revine, se va-mplini odată

În murmurul din umbre, pe strune de vioară

O simfonie-a noastră-ntr-o lacrimă de fată.

 

 www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*