,,La coana Joiţina&Urinela’’ Şi statul în plină democrat-ură

22.09.12 by

 

După cum aţi văzut, franc din fire, data trecută v-am vorbit despre interferenţele mele prin lume cu manelişti, cu statul şi curvele. Toate ,,puse în jug’’ spre binele omului şi, se înţelege de la sine, ,,purtătoare de  grijile acestuia’’. Subiectul nu  avea cum să fie epuizat în câteva pagini. Aproape că aş putea scrie un tratat, fără plagiaturi, tratat cu care, desigur, aş concura, alături altora, la premiile anuale date de academia academiilor. Acum, fireşte, cine are urechi aude, cine nu, intră în hăţişuri precum subsemnatul. Şi, odată intrat, nici că mai are vreo scăpare. Nu de alta, dar fiecare, curvele, statul şi maneliştii, că despre ele încă mai vorbim, luate în parte, au strategii, nu glumă, de ameţit, în termenii comunicării moderne, de manipulare. Domnule, te fac ăştia de crezi că ai prins pe Dumnezeu de picior, în tip ce tu ai deja pe dracu cocoţat în vârful capului. Când îşi mai dau şi mâna şi acţionează ca la comandă, deşi se zice că nu ar avea un ceva comun, ai cam dat de tartorele ăl bătrân. Se reped în haită, mai ceva decât hienele veşnic înfometate şi sfâşie până ce…  E, aici, în acest ,,ce’’ stă nuanţa, diferenţierea!

Statul, pus la zid, tam-nesam,  de vreo grevă precomandată sau de vreo revoluţie urzită în  mai marile cancelarii ale lumii, până la repliere, adică până ce pune iar mâna pe putere, că doar odată înţelegerea încheiată, ai noştri sunt ai voştri şi invers, mai face un pas înapoi. Mai aruncă, ici, colo, ciosvârte, mai promite, una, alta, ştiind bine că nu poate sta cu lingura în caviar şi nasul în băuturi scumpe, dacă muritorul de rând nu are măcar o zeamă de roşii modificate genetic şi o poşircă de corcoduşe pe masă. Apoi, tot el, statul, mai ştie că tot ce dă astăzi poate lua mâine, dacă face funcţională, ca la carte, legea: ,,ce dai cu  stânga, iei cu dreapta’’. Politică! Asta e câtă vreme, de când e lumea, ,,puterea’’ a trebuit să conducă. Povestea cu ,,poporul decide!’’ e doar un moft postmodern, praf în ochi pentru amărâtul ameţit de foame. Că doar foamea dresează, nu? Iar cei ce se ocupă cu înfometarea stiu bine asta. Una, două, pun de o criză, mai ales atunci când vor să mai ia o piele în plus chiar şi de pe cel ce este deja în drum spre groapă. Desigur, cu explicaţii la televizor şi în piaţa mare! ,,Ce să mai facă el, oameni buni, cu  ea pe lumea ailaltă? …Mai ales când nouă ne vine mănuşă şi o putem folosi spre binele, doar spre binele tuturor?’’ Chestiuni de morală socială, inventate în cabinete sociologice funcţionale la nivel universitar. Cunoaştem cazuri.  Chiar sociologi de excepţie!

Maneliştii, sub pretextul iubirii aproapelui, se lipesc mai ceva ca râia de prostul cu bani, fără să ia în calcul că şi prostul, oricât ar fi de prost, până la urmă, îi poate băga în mă-sa, cât ar clipi.  Dacă dau de unul (oamenii sunt rari)  normal la cap, ăştia, maneliştii,  fug  mai ceva decât  dracu de tămâie, ca nu cumva să se generalizeze ideea cu băgatul.

Tot sub pretextul iubirii de  om, se agaţă şi curvele. Am mai spus-o, însă trebuie adăugat că ele nu au limite. Nu este război, un mare necaz, o belea, cum zice românul, în istoria lumii, în care să nu se fi amestecat, cât de cât, acolo, spre condimentare, măcar şi o mână de floci. Expresia e şi dură, şi porcoasă, în consecinţă îmi cer anticipat iertare, însă nu am găsit un cuvânt mai potrivit pentru talerele cu şapte feţe. Adică pentru cele care îşi schimbă înfăţişarea, după cum bate interesul, şi chiloţii, după  câţi bani are jupânul. Că jupâni caută! Nu de alta, dar trebuie şi ea, borfet cameleonic, să aibă ce vinde la primul colţ de stradă, pentru a-şi comanda apoi un hăndrălău cu care să-şi potolească poftele. Credeţi-mă, ştiu bine ce spun! Coana Joiţina, concubina mea, şi încă vreo câteva din jur, au fost la vederea oricui. Numai eu am avut obloanele trase! Eu şi alţii asemenea mie, cât timp ăstea, cu faţa, un fel de mască, îşi găsesc cât ai bate din palme, un alt aşternut, fie el şi un fel de peron, de  pe care veşnic vin şi pleacă profesionistele. Cică, pentru ele, traseismul ar fi forma tocmai potrivită  de a trăi. Se simt acolo, pe traseu, în pielea lor. Degeaba le spui, parafrazând Biblia, că dacă morală nu e, nimic nu e! Una, două, pe centură, şi cum văd unul cu căruţa plină, ţuşti şi ele în… Fără prezervativ şi fără teamă, cât timp ar avea, Dumnezeu ştie de unde, imunitate! Justiţia, într-o astfel de situaţie, ar fi cu mâinile legate. Ştiu eu însă  cazuri care s-au tot plimbat de colo, colo, şi, până la urmă, au ajuns la mititica. Evident, doar pentru spălături vaginale, că, în rest, în materie de om, nimic nu mai e de făcut !  Acum, toate ar fi cum ar fi şi le-am trage după cum ne este scris dacă meseriaşele nu ar face şi pui. Iar dumneavoastră ştiţi bine că ,,ce iese din pisică, tot şoareci mănâncă’’. O spune poporul şi el, ,,poporul, are tot timpul dreptate!’’  Mai adaug însă şi eu, ca reactualizare şi punere de conţinut în forma timpurilor noastre: ,,ce iese din pisică, tot şoareci mănâncă’’, chiar dacă i-ai da odraslei, zilnic, numai lapte şi miere. O să vă întrebaţi de unde ştiu? Păi cum de unde, domnule? Din experimentul făcut pe mine, desigur, eu parte din marele experiment. Viaţa! Ştiţi doar ce a zis Hobbes? ,,Nimic nu a existat în intelect înainte de a fi în simţuri’’.  Şi dacă pe el nu-l credeţi, ca să vă conving, am să vă spun că, acum, ceva timp, când coana Joiţina a parcat la mine în pat, avea, deja, după ea două pârţoţine. Ambele  concepute la beţie, în pielea goală, în fundul curţii, într-un apus, spre seară, cu un drojdier de seamă. Pe cea mare, uit într-una cum, paştele mă-si!, o cheamă. A mai mică, Urinela, e însă  leită ea. N-am cum o uita! Doar au stat ani în casa mea!  Originalul după care s-ar fi inspirat şi ăia de la TV Sadova, când au turnat telenovela.  Urinela! ,,Helăouuuu!’’ – a urlat la mumă-sa – ,,Ce mai stai, fă, cu ăsta, când seiful ţi-a încuiat? Păi noi ce facem? Trăim cu dude puse la murat? Pleacă, dracu, de la  ăl zgârcit, ia ce mai poţi lua şi, hai, pe centură, la produs! Cât încă mai eşti bună, că poftă zici că ai! Au, au! Te uiţi de-acum în  cârca mea? Eu fac şi eu ce pot. Ziua întreagă cu oralul şi cu statu-n coate, noaptea… iarăşi fac de toate, însă nu se-ajunge  câtă vreme ne iau toţi şi la ture şi la taxe!’’

Coana Joiţina, cât ai clipi, s-a conformat. … Şi ca să vezi, drăcia dracu, iar ajung de la ea,, la politica din statul nostru, ăsta democrat. Le-a purtat de grijă întâi lor, curvelor, şi nu muncitorilor! A dărâmat fabricile, le-a vândut la fier vechi, a luat la goană muncitorii şi a turnat centurile. Să vă mai spun că de ei, de muncitori, era nevoie slugi în altă parte? Vede şi orbul, şi orbetele care dă din umeri cât şi pe unde mai poate! O să mă întrebaţi de ce sunt revoltat?! Păi,  pentru că japiţelor nu li se percepe tva, că tot ele, chiar dacă sunt, după cum aţi văzut, ,,La coana Joiţina&Urinela’’, AF-uri cu acte în regulă, de impozitat, ioc, iar de-aici,  economia ţării în loc să crească, o ia în jos. Şi tot ele urlă cât le ţin plămânii, pe toate canalele, prin tribunale şi pe la toate porţile. Au constatat şi cei de la FEMEII. În Japiţa moder-postmodernă, scrisă de Sorescu! Apoi, cică de asta ar fi decis  ei, că ai noştri, vai de mamă de om!, să mai stăm cu salariile şi cu pensiile până ce ne vom cumpăra cu ele cel mult o acadea. E, abia acum vedeţi  şi voi, pe faţă, fără pic de jenă, nepotismul, familismul şi favorizarea. Spuneţi voi, se pricepe toată lumea la supt?  Cu vocalize? Nu, nici pomeneală!  Domnilor, fac ăstia cum fac şi merg mână în mână! Acum îmi dau seama de ce zic unii că politica ar fi o mare curvă! Şi de ce alţii, care încă nu şi-au găsit locul, ar aclama centurile şi traseismul în politică!

Mde! Urinela:,,helăuuuu! Ce faci, fă? Helăuuuu! Stai? Hai, la produs, că nici dude puse la murat nu avem şi uite acum ne rebegeşte frigul. Ne rămân chiloţii tinichea pe curul gol şi atunci să vezi ce o să mai batem toba! Te cruceşti! Vremuri! Bune de produs! De înfiinţat AF-uri!

Cum cred în bunul simţ popular şi în zicala ce-l defineşte: ,,ajunge o măciucă la un car de oale’’, am să mă opresc aici. Nu de alta, dar măciucile, oricât ar fi ele de măciuci, şi oricât ar fi de multe, nu ajung în altă parte. Coana Joiţina ştie! Urinela e expertă! ,,Helăuuuu!’’

Data viitoare, am să vă povestesc şi am să vă demonstrez, în stil matematic, chiar dacă voi apela până şi la integrale circulare din matematicile superioare, că proverbul: ,,pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti’’, la noi, la români, în statul în plină democrat-ură, are carenţe. După mine, cam toate ar trebui să fie altfel, zicala asta, în mod special: ,,pe cine astăzi nu laşi să moară, mâine îţi dă cu parul în cap’’ . Voi pleca tot de la mine, de la omul care a văzut şi a trăit multe în Republica Crăciova.

Până atunci, să auzim de bine!

Al vostru, cu drag,

Titus

www.omniscop.ro 

Leave a Comment

*